9,813 matches
-
chiar în fața Primăriei, netezindu-și cutele fustei care-i venea pînă sub genunchi. Cît de bine arată pe tocuri, își spuse privindu-i pantofii de la distanță, iuțindu-și pașii, făcîndu-i semne cu mîna prin aer ca să-i atragă atenția. Se îmbrățișară, se pupară pe obraji, de cînd nu se mai văzuseră? Un an? Aproape doi? Chiar că nu mai conta. Ce bine că se gîndise să pună mîna pe telefon, să sune, să fixeze o întîlnire. Se scuză că nu o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
severitate arătau surprinderea și supărarea unui tată care-și vede copilul dormind direct pe cuvertura cu culori imposibil de definit și acoperit cu oghialul nu tocmai curat și fără de cearceaf. Va era foarte surprins de faptul că nimeni nu-l Îmbrățișează și nu-l sărută pe tăticul său, eroul copilăriei sale și nu Înțelegea de ce toți se uită Întrebători, unii către alții, nedumeriți și simțind parcă un pericol, stare negativă pe care copilul o preluă sub forma unui viitor apropiat plin
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
destul de bine. În timp ce căruța oprită sub un măr era descărcată, o femeie frumoasă și corpolentă, cu față alb-roză și cu obrajii roșii, Își făcu apariția În prag și, vădit emoționată, răspunse la saluturile celor doi ... Încă oaspeți. După ce s-a Îmbrățișat și sărutat cu Victor, Maricuța a Întors fața și corpul către Va, l-a privit cu oarece nedumerire, acesta spunând un al doilea săru’mâna s-a aplecat și chiar i-a sărutat mâna, Maricuța la rândul ei la sărutat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
același timp cu străpezirea Încă prezentă la Va și de care acesta, plin de frustrare neînțeleasă și supărat, credea că nu va mai scăpa niciodată. Marinița era moleșită și dorea să mai fie sărutată, dar așa mai lin, l-a Îmbrățișat acaparândul și i-a șoptit cu multă căldură: Cum a fost? Frați ... prieteni ... armistițu! Da, dar stai așa oleacă! Băiatul, ridicânduse-n picioare, a avut pretenția să vadă de aproape și pentru mai mult timp, să se joace și să-i
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ar presupune o anumită sfială, sunt concepute în stil declamativ-emfatic: „Eu m-am născut pe țărmuri legendare / În strigăte sinistre de furtună, / Când bolta, clătinată, își adună / Comorile de jar, fremătătoare. // Am încolțit în trupul Cosânzenei, / Când Făt Frumos o-mbrățișă la râu. / Și port stigmatul purului desfrâu, / Cu tot suspinul hărăzit Ilenei.“ (Autobiografie) Cu alte cuvinte, Augustin Popescu este fiul lui Făt-Frumos și al Ilenei Cosânzeana! Din nefericire pentru el, orice critic literar îi are ca părinți pe Balaur și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mă trezesc. Îmi fac cruce, beau puțină apă și-s fericit că... n-am mers cu Cezar. Adorm aproape instantaneu și Cezar apare din nou. Doream doar să-ți spun ceva, coane Costică. Ești viu? O, Doamne, ce bucurie! Îl îmbrățișez, îl sărut, îl strîng la piept și plîng. Știi, toți credeam că ai murit... Cum să mor, coane? Ți-am adus ultimele cărți. Îmi întinde două cărți. Cînd le voi spune tuturor că trăiești... Uf! Ce bucurie îmi este dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Spune-mi tu ce să fac, tată! Ionel începe să plîngă ca un copil și Grigore se mai domolește puțin. Lasă, Ionele, mă descurc acum. Cînd nu voi mai putea, o să vin la tine... Cei doi, tată și fiu, se îmbrățișează. Ionel mai încearcă să lase niște bani, dar este refuzat. Habar n-avea băiatul acesta că taică-su clocea o lovitură financiară. Vecin cu el locuia o babă, care avea o pensie și mai mică. Și dacă ai sta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
confirmă mirele. Cum adică "crezi"? Ai cumva dubii? A fost așa de... repede că nu mai știu cum a fost. Din vina mea? Te-am grăbit eu? Nu, dar de emoții... Și eu crezi că n-am avut? Raul o îmbrățișează și era gata să analizeze situația mai în amănunt. Fii cuminte, spune ferm mireasa. Cîteva zile trebuie să se repare și nu-i voie. Să se repare, ce? Of, dar bocciu mai ești! Căsnicia aceasta a început tare ciudat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ieși și adulmecă primăvara păpădiilor coapte, primăvara melcilor însetați! Cămașa ascunde cât să descoase misterul. Privește! Văzul, comoditatea de a lua totul de-a gata, de a cuprinde cu privirea mereu alte margini, de a evada din spații, de a îmbrățișa îmbrățișatele, abandonatele, râvnitele, uitatele, destrămatele, desfăcutele, înmulțitele culori, contururi, forme. Vederea, cea mai infidelă simțire: Ia-mi, Doamne, lumina ce nu mi se cuvine și dă-o la o salcie sau la un crin frunza verde trebuie să fie, petala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe lună vor să le curgă Iordanul la robinet. Fă armată cu ei! Ar-ma-tă, ai înțeles, bă? țipa directorul. La 4 dimineața, visele se coc pe toate părțile, prind culoare, miros, gust. Dimineața poți atinge în vis, poți pipăi, poți îmbrățișa; în vis se întâmplă prima lecție de dragoste. Dimineață poți vedea cu ochi închiși până dincolo de orizont, poți asculta cântările heruvimilor, poți inspira toate câmpiile în luna mai; dimineața visul este o prelungire a imaginarului abandonat seara ca o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stâncă. Pe Bartolomeu l-a durut prima curea scoasă din piele, apoi trupul s-a lepădat de ambalaj ca de o cămașă strâmtă. Lui Iacov nu i-au fost smulse mâinile, ci îmbrățișarea și ochii tot pentru a nu putea îmbrățișa i-au fost scoși. Iacov a murit cu o inimă plină de cer. Durerea, când nu mai este durere, dezgust și scârbă este; corpul împrumutat, fie și pentru o noapte, se leapădă ca o cămașă putredă. Dumnezeu' mă-ti, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dintr-un trunchi de copac și, tot sigur, ar fi uitat să-i adauge brațele. Oare un handicap al genezei justifică absența îmbrățișărilor? Semnele înlocuiesc semne, indiferent de trupul pe care îl întregesc. Fără brațe, omul din lemn ar fi îmbrățișat cu toate vânturile la un loc sau poate cu toate ploile, cu toate razele ce i-au băut apa din frunză. Îmbrăcămintea lui Petru, sărăcăcioasă, inestetică, demodă, uzată. Două cămăși albastre, un pulover de lână, doi pantaloni de uniformă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aripi, până când înțelegi că zborul este mai mult decât o simplă înălțare pe verticală. Cuprinde cu brațele, cu sufletul, cu ochii tot ce te bucură și ce nu te bucură în egală măsură și, sigur, la un moment dat, o să îmbrățișezi și înaltul! Mângâie mărăcinele, ca și cum ai mângâia floarea, bucură-ți dușmanul ca pe propriul copilul, bea-ți otrava ca pe cel mai bun vin, frânge-ți sufletul cum se împarte Domnul în Sfintele Taine și, ca un miracol, te vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
muzical, cântă inima prin el. Când voi fi mare mă fac doctoriță. Când o să fiu mare vreau să ascult inimi. 19. Petre, să fugi de oamenii care se deschid spre propria-ți necunoaștere. Astăzi îți întinde o mână, mâine te îmbrățișează, poimâine te sărută, își povestește viață de-a fir în păr, își despletește gândurile, își radiografiază visele, își despuie moartea, își extro-vertește negânditele, nevăzutele, nesimțitele, negustatele, neauzitele, neatinsele. Fugi, Petre! Cu fiecare ușă deschisă, rămâi mai puțin, iar oboseala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Petru se întorcea în fermă pe la 18, lua pătura și se culca în vie, după cazane. Dimineața soarele se strecura printre frunze pe obrajii plini de rouă: un sărut pe obrazul stâng, mama, un sărut pe obrazul drept, Genia. Mama îmbrățișa ca o icoană și avea buzele proaspete, câmpie în luna aprilie sărutul ei. Tanti Didina avea maxilarul ca o menghină și mâinile strângeau în jurul inimii. M-a lăsat tat-tu să fac crupe, deschide magazia și dă-mi o căldare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de viață se rostogoleau pe Copou, în jos. Ca să privești cerul, trebuie să te întinzi pe spate, să-ți decupezi pleoapele, să-ți ștergi cristalinul cu un colț de batistă, să storci irișii de lumină, apoi, lepădat de ispită, să îmbrățișezi cu tot pământul în care te-ai adunat: Transparența este izvor de lut. Transparența ascunde atât cât încape o cruce. Transparența desface muguri în oglindă. Cerul privit prin lacrimă este lacrimă, și nu cer. Privea oblic peste creștetul castanilor, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
libertate: intri în sicriu ca într-o rochie strâmtă, cineva retușează în dreptul inimii, altcineva sigilează tâmplele, binecuvântează, părinte! Nimic mai confortabil decât o moarte în care le primești pe toate de-a gata: Într-un tablou alb-negru, bunica se lasă îmbrățișată pe marginea mormântului, fotografia încă mai miroase a seu ars și tămâie. De 8 ani, bunica înrourează tufa de liliac. Ar fi trebuit să se simtă învingător, l-a scos pe doctor din luptă cu propriile arme; mâine, cine știe ce terapii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
umerii, două ulcioare răsturnate țâțele, domnișoara o poartă uitată deschisă peste noapte. Bluzița transpirată reliefa o câmpie ca după ploaie, aburii trădau arderea (stingerea se întâmplă când golești focul și nu fântâna din inimă). Domnișoara și-a desfăcut palmele, rugăciunea îmbrățișa necuprinsul, degetele, precum niște lumânări aprinse în noaptea de înviere, capul aproape căzut peste umărul stâng confirma aparențele. A fost femeie jumătate de viață, acum este corabie, turlă de catedrală, far la capătul lumii în vreme de potop. Închină-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Cătălina a fost și lesbiană pentru câteva ore; în România nu se respectau drepturile minorităților sexuale, iar Ecaterina a venit tocmai din Londra să-i îndulcească suferința. 20 de mii de lire avea proasta în poșetă, în Otopeni s-au îmbrățișat, s-au pupat, s-au ținut de mână; în Ploiești au încurcat trenurile, Cătălina a rămas cu poșeta plină cu bani, cealaltă cu o geantă de voiaj: tricouri, chiloți, șervețele umede. Tovarășul prim i-a repartizat apartament cu trei camere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se trec în certificatul de deces: o aureolă, două aureole, trei aureole. Petru intra primul în biserică. Se închina la iconostas ("Sfinților Părinți, îngăduiți dezmoștenitul cerului lângă voi!"), săruta icoana pe o margine ("Preacurată Fecioară cu o mie de mâini, îmbrățișează-mă!"), atingea cu fruntea piciorul Mântuitorului ("Iisuse, rogu-te, pășește înaintea mea!"), apoi se ghemuia în strană. În strană, cânta cât să audă, se ruga cât să rămână, se închina cât să culeagă. O singură dată a fost pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
voie să te înfățișezi cu buzele uscate. Trupurile sfinților erau stafidite în tempera; focul a sărutat diferite nuanțe de sânge, dar nu a găsit butucul de vie. Catapeteasmă, o graniță de cenușă între nimic și nimic; în iconostasul din dreapta, Mântuitorul îmbrățișa pământul. (Așa se întâmplă prima răstignire a omului în apa botezului, așa se așterne omul sub cruce în ultima zi însemnele călugărești le-a primit tot ca pe o descompunere a nimicului.) În iconostasul din stânga, născătoarea de Dumnezeu și om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pământul. (Așa se întâmplă prima răstignire a omului în apa botezului, așa se așterne omul sub cruce în ultima zi însemnele călugărești le-a primit tot ca pe o descompunere a nimicului.) În iconostasul din stânga, născătoarea de Dumnezeu și om îmbrățișa înaltul. Dintr-un pumn de cenușă creșteau brațe spre cer. Dragostea încape necuprinsul în inimă, Genia. Ia vezi, sârbule, ce-i cu băiatul. Se vede venind domn' procuror. Îl cunosc după lanternă, parcă-i farul de la Sulina! Hai, repede! Adu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fie, mai curînd află cum ajung oamenii la pieire decît cum pot să izbutească". Finalul capitolului XV e un îndemn la practicism, chiar și amoral dacă e necesar. Principele să nu se preocupe că și-ar putea face "faimă rea" îmbrățișînd păcatul "fără de care i-ar fi greu să păstreze statul". Ceea ce e virtuos poate duce la pieire. Totul pleacă de la și se întoarce la aceeași "verita effettuale". Spiritul utilitarist e învingător pretutindeni în Principele, el anulează orice gratuită operă a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
zeii lui Homer, care ne sînt descriși foarte robuști și puternici, dar niciodată drepți. Acest autor ignoră pînă și legile elementare ale justiției, el nu cunoaște decît interesul și violența. Autorul nu expune niciodată decît idei mici: mintea lui nu îmbrățișează decît subiecte potrivite pentru politica principilor mărunți; nimic mai slab ca motivele de care se servește pentru a recomanda principilor vînătoarea: crede că ei vor învăța, în acest mod, locurile și trecătorile din țara lor. Dacă un rege al Franței
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
oprit din nou și am dat de el chiar În poartă. Nu i-a venit să-și creadă ochilor și, preț de un minut, nu a scos o vorbă, lăsîndu-mă doar pe mine să mă pierd În efuziuni. L-am Îmbrățișat cu putere pe fostul meu vecin, nu atît cel mai bun prieten al copilăriei de la Rătești, cît singurul băiat care m-a luat strîns alături de el după stingerea celui de al doilea ochi al meu, cel drept. Atunci, În copilărie
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]