1,408 matches
-
așa a vorbit FDR despre teamă. Sper că atunci când veți depune jurământul și veți sta pentru prima dată în spatele sigiliului prezidențial, veți avea în primul rând în minte necesitatea restaurării credinței noastre în fiecare. Vorbiți-ne ca și cum am fi adulți împărtășiți-ne gândirea dumneavoastră, clarificați-vă deciziile, spuneți-ne îndoielile dumneavoastră, făceți-ne să înțelegem mai ușor cum o acțiune duce la altele, explicați efectul bilei de biliard. În afară de aceasta, spuneți-ne cum putem ajuta. Nu ne temem de adevăr și
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
au un antecedent precis, identificabil în cotextul anterior și nici chiar ulterior, și că o expresie deictică este mai puțin definită prin zona referentului ei cît prin faptul că introduce o entitate nouă. Berrendonner definește MD ca fiind "ansamblul cunoștințelor împărtășite conștient de către interlocutori" (1983: 230) și orice interacțiune ca fiind un factor operator asupra MD, cu rolul de a o modifica. În alți termeni, memoria discursivă este în același timp ceea ce permite și ceea ce vizează o interacțiune verbală. Orice text
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
acest fapt "modelarea mutuală a unei lumi comune prin mijlocirea unei acțiuni conjugate" (1993: 335). Aserțiunile narative, descriptive, argumentative și explicative factuale sau ficționale, mai degrabă construiesc reprezentări schematice ale lumii decît se adaptează la ea, iar stabilirea unei credințe împărtășite nu este scopul ultim al acestor aserțiuni. Scopul lor ultim este, ca și cel al directivelor, un scop de acțiune: să împărtășească o credință în scopul de a induce un anumit comportament (visarea, rîsul, plînsul, indignarea, revolta, acțiunea asupra lumii
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
co-observația enunțătorului și a co-enunțătorului ei, reiese că această concluzie E2 este dată ca o co-concluzie a lui E2 și a co-enunțătorului ei. (2001: 141-142) În explicație, combinația prezentativului și a interogativului DE CE conduce la construcția finală a unei credințe împărtășite care înlocuiește diferența de cunoștințe de la începutul chestionării inițiale. Explicația se încheie cu un consens cu privire la faptele observate și la cauzalitatea care le leagă. IATĂ pune accentul (focus-ul) pe consecință. Consensualitatea construită de (ACEASTA) ESTE și de IATĂ se sprijină
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
promisiunile despre care acesta din urmă n-a păstrat nici o amintire. Nu este întotdeauna efectul inconstanței 18, al infidelității, al ușurătății. Dar primul era mult mai angajat decît celălalt în această societate 19 care se baza pe un sentiment inegal împărtășit. Astfel, un om credincios și atît, cu o viață exemplară, sanctificat după moarte, ar fi uluit dacă, revenit la viață, și-ar putea citi legenda: aceasta este alcătuită totuși cu ajutorul unor amintiri păstrate cu sfințenie și redactate cu bună-credință de
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
este ce să credem despre istoria care nu este contemporană? Ce să credem despre istoria pentru care nu avem echivalente ale vieții trăite atunci, precum relația de sociabilitate și modul în care fiecare grup social, fiecare memorie colectivă, fiecare sens împărtășit al momentului explică faptul istoric? Or, capitolul despre timp generalizează critica istoriei lui Blondel la nivelul întregii istorii. Această critică nu mai exceptează nici istoria contemporană. Este o afirmare generală a superiorității oricărei memorii colective față de construcția istorică. Avem aici
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
este același în mediul de acum ca și în mediul de atunci. Dacă acest timp este central în grup și cuprinde cea mai mare parte a grupului, acest prezent etern caracterizează timpul trăit; timpul memoriei colective se identifică cu sensul împărtășit pe care și-l atribuie grupul sieși în mediul său, mediului apropiat sau individului din grup. Dimpotrivă, dubla natură a timpului rezultă din faptul că grupul știe în mod inteligibil și conceptual (nu, de data aceasta, inteligibil și intuitiv) că
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
economic și juridic, pe de o parte, și spațiul geometric și cel al pictorilor, de cealaltă. Totuși, începutul capitolului despre spațiu este de o importanță crucială; spațiul este el însuși, succesiv, un limbaj, un timp și o condiție a semnificației împărtășite. Acest început este ca un plan perfect al capitolului neîncheiat; acest plan ar fi putut constitui o structură de unificare la rescrierea volumului neterminat. După modelul spațiului după ce evidențiase, în mitul londonez, interioritatea memoriei individuale și a memoriilor colective -, s-
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
un tot divizat pe deasupra, pentru zeci de ani, între cetățeni activi sau electori demni de încredere, și cetățeni pasivi și ne-electori, considerați suspecți din pricina sărăciei lor. Aceasta este originea concepției zise universaliste asupra faptului național, fondată pe baza valorilor împărtășite sau considerate ca atare, dintr-o perspectivă exclusiv politică dar în fapt destul de departe de ideea de asemenea modernă a unui stat definit în sens larg prin teritoriu și prin locuitorii săi. Această concepție va suscita atît rezistențe cît și
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
care defilase la 14 iulie va oferi un derivativ sentiment-tului patriotic al burgheziei și aristocrației. Rămîne de înțeles doar de ce a făcut-o și de ce această admirație exagerată față de cariera armelor va degenera în preajma lui 1914 într-o mistică patriotico-religioasă împărtășită deopotrivă de foștii adversari catolici ai Republicii cît și de republicanii convertiți la catolicism, precum Charles Péguy și Ernest Psichari. În cazul celor dintîi, evoluția s-ar putea explica prin influența Bisericii, prin încurajarea la raliere cu regimul republican proslăvit
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sinonimul său, în deținător al autorității ultime în locul unui monarh sau al unui grup dominant. În realitate, populațiile Europei Centrale și Orientale ezitau să rupă cu trecutul pentru a se pune sub egida unui alt contract, tacit, bazîndu-se pe valorile împărtășite ale sentimentului național în sens liberal. În fapt, ele deja subscriseseră la un contract politic diferit, care le satisfăcea suficient în ceea ce privea situația minorităților dependente de Austria; ori aspirau mai mult sau mai puțin confuz la obținerea unui aranjament
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
lui Ceaușescu. Două sunt, în opinia sa, elementele de coeziune ale noului sistem: personalitatea liderului și ideologia oficială: "Liderul trebuia adulat de toți membrii societății, indiferent de poziția ocupată, iar ideologia oficială, socialistă în formă, dar românească în conținut, trebuia împărtășită atât de cei din partid, cât și de cei din afara sa". Începutul anilor '70 anunța începutul degradării relației dintre intelectuali și liderului partidului, semn al consolidării dictaturii personale. Lansarea Programului de măsuri în iulie 1971 deși era o confirmare a
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
exacte. Două erau elementele de coeziune ale noului sistem de conducere a societății, personalitatea liderului și ideologia oficială. Liderul trebuia adulat de toți membri societății, indiferent de poziția ocupată, iar ideologia oficială, socialistă în formă, dar românească în conținut, trebuia împărtășită atât de cei din partid, cât și de cei din afara sa. Scriitorii nu constituiau doar auditoriul predilect al lui Ceaușescu, mediul ideal de propagare a ideilor sale. Credincios butadei staliniste care lipise de scriitorii din țările comuniste eticheta de "ingineri
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
anumite învățături (mitologie și geografie funerară, formule secrete etc.). Cele câteva aluzii care se găsesc în Textele Piramidelor constituie cele mai vechi documente scrise privind obținerea unei soarte privilegiate grație anumitor cunoștințe secrete, E vorba, desigur, de o moștenire imemorială, împărtășită și de culturile neolitice predinastice. În ideologia regală egipteană aceste aluzii inițiatice constituie mai degrabă o relicvă inutilă: într-adevăr, în calitate de fiu al zeului și de zeu întrupat, faraonul nu avea nevoie de probe inițiatice pentru a obține dreptul de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Zeus). Nicăieri al tunde echivalența dintre magie și perfecțiune tehnologică nu este mai bine pusă în valoare decât în mitologia lui Hefaistos. Unii zei suverani (Varuna, Zeus) sunt meșteri ai legăturilor. Dar puterea de a lega și a dezlega este împărtășită de alte figuri divine ori demonice (de exemplu, în India Vrtra, Yama, Nirrti). Nodurile, rețelele, lațurile, sforile, ațele se numără printre expresiile imagistice ale forței magico-religioase indispensabilă pentru a putea comanda, guverna, pedepsi, paraliza, omorî; pe scurt, sunt expresii "subtile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la vârf de la Washington din aprilie 1999 și stabilirea noului Concept Strategic. SUA pleda pentru posibilitatea intervenției NATO și în afara Europei pentru a reglementa crize de natură să afecteze interesul comun al aliaților, nou concept strategic care nu era, însă, împărtășit, în totalitate, și de europeni. Franța era unul dintre contestatari, susținând, printre altele, că orice recurs la forță trebuie plasat sub autoritatea ONU. Germania, pe de altă parte, a solicitat ca Alianța atlantică să renunțe la un alt principiu, acela
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
iar în ceea ce privește îngrijorările și amenințările din viitor, numai împreună, prin dialog se puteau aborda 426. Problema constă nu atât în planurile referitoare la dezvoltarea sistemului de apărare antirachetă, îngrijorarea administrației SUA referitoare la posibile amenințări în viitor fiind pe deplin împărtășită. Diferențele decurg din alegerea căilor și mijloacelor de realizare a acestei securități, potrivit Rusiei, cea mai bună cale fiind aceea de a menține acordurile încheiate anterior și dezvoltarea sistemului de acorduri internaționale din sfera securității, închiderea canalelor de răspândire a
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
rolului societății civile în luarea deciziilor. Reprezentanții cei mai cunoscuți ai celor două perspective au fost primul-ministru (acum Președinte) Václav Klaus și Václav Havel, președintele Cehoslovaciei (1989-1992) și mai târziu al Cehiei (1993-2003). Cu toate acestea, exista o viziune comună împărtășită atât de centru, cât și de centru stânga, cu un accent mai consistent în favoarea aranjamentelor tradiționale corporatiste ale Social-Democraților și Creștin Democraților (vezi Machonin, 1996: 31-43; Pithart & Klaus, 1996; Potůček, 1999). Situarea Republicanilor în interiorul acestei dezbateri și identificarea modului în
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
un sentiment de surpriză (Another Way 63). Același lucru se poate afirma despre jurnalismul de senzație, care se potrivește în ambele medii - fotografie și text narativ - în încercarea lui de structurare prin apelul la bunul simț și la valorile general împărtășite. Exemplul scufundării lui Maine ilustrează un punct de vedere discursiv. Definiția lui Berger despre fotografia de senzație poate fi aplicată reportajelor fundamental argumentative. În mod similar, asemenea observații se pot aplica jurnalismului de tip narativ. Spre exemplu, June Howard notează
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
poate fi senzațional, având în vedere adjectivele valorizante precum "mizerabil" sau "răvășit", numai că, dacă cititorul urmărește vertical ceea ce se poate vedea din vale "de-a lungul crestei munților", el va descoperi ceea ce începe să semene cu o experiență deja împărtășită, "câțiva copaci desenați" sau proiectați pe fundalul norilor, imagine care le este familiară. Ridicându-se deasupra norilor, cititorul ajunge la albastrul imperial al cerului, "incredibil de departe de ținutul întunecat". Cu alte cuvinte cititorul se găsește pe sine privind înapoi
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lui Longstreet reflectă paradigma pozitivistă necesară, accentul fiind pus pe tragerea concluziilor din observarea lumii externe. Astfel, un alt motiv pentru eventuala excludere a jurnalismului ca tip de literatură a fost schimbarea percepției în ceea ce privește modalitatea și conținutul a ceea ce trebuie împărtășit lumii. Mai există un alt factor care poate fi sugerat de pasajul lui Longstreet în ceea ce privește declinul jurnalismului din "grațiile" literaturii. În momentul în care cercetează prezentul inconcludent, Longstreet cere scuze cititorilor moderni, într-un mod discret, deoarece, așa cum bine își
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care le resimte și pasiunile pe care le provoacă, Pariziana este un personaj shakespearian. Valorile realizării individuale ale femeii pariziene au subminat religia feminină a dragostei în folosul unei iubiri mai puțin condiționate, mai putin omniprezențe și al falsității sentimentelor împărtășite. Neantul emotiv și incapacitatea de atașament afectiv duc la solitudinea să metafizica. Pariziana de la sfârșitul secolului este mai îndrăzneață în pasiunea să: ea schimba și inversează rolurile în geometria baletului intim, devenind agent activ al scandaloaselor povești de amor, de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Canada). 12 martie 2009 Îmi plăcea (o, tempora!) să-mi încep prima lecție de filosofie vorbindu-le liceenilor despre cele trei feluri de dragoste: eros-ul (care, bănuiesc, nu mai necesită niciun fel de deslușire), agapé-ul (dragostea creștină trăită și împărtășită comunitar - de unde sensul laic al "agapelor" prietenești) și philia (iubirea de ceva abstract, superior, teoretic - de regăsit în expresia "ești filofrancez", bunăoară) care mă ajuta să explic ce e cu filosofia, cu "iubirea de înțelepciune". Mi-am reamintit aceste lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dragoste. Textul de față propune o viziune nouă asupra iubirii. Eul liric al contemporanului, al epocii moderne, se diferențiază de cel clasic, eminescian, spre exemplu. La Eminescu Îndrăgostiții trăiau sentimentul Într-un decor natural, copleșitor și ocrotitor totodată. Entuziasmul dragostei Împărtășite (imaginar) putea anula traiul obișnuit; de aici, pierderea, integrarea sub florile de tei. Poetul Își imagina Întâlnirea În codru („Dorința”), la marginea satului („Sara pe deal”), pe malul apei („Lacul”), nota apoi momentul pierderii Într-un paradis acvatic ce respinge
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
care sunt ghicite pe baza limbajului corpului: • nivelul economic al persoanei; • nivelul studiilor (educația și inteligența); • onestitatea și credibilitatea; • nivelul de încredere; • gradul de rafinament și complexitate; • genul, orientarea sexuală și disponibilitatea persoanei; • nivelul succesului; • background-ul politic; • registrul valorilor împărtășite; • originea etnică a persoanei; • dezirabilitatea socială (dorința de a lega sau nu o prietenie cu persoana întâlnită)80. Prin urmare, elevii își formează pe baza înfățișării și a unor fragmente de conduită verbală și nonverbală câteva impresii intuitive despre profesor
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]