1,671 matches
-
brânză? e bună? Poftesc, domnule ministru, vă rog să binevoiți a gusta! I se aduce o bucată. gustă. A! bună, e bună, mă. Câtă aveți? Avem, domnule ministru, cât se vede. Trebe să fie una sută cincizeci kgr. Să se împacheteze și să se puie la tren. Virgil rămâne puțin nedumerit dar dă ordin să se pacheteze. Cine plătește? Întreabă pe d. ministru. Vă rog, d-le ministru cine plătește. Aferim, cocoș belit! Cap de ardelean prost! Cum poți tu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să înțeleg nimic. De ce plângea Doamna? De ce totul s-a întors pe dos din rânduiala pe care începusem s-o respect cu sfințenie? Erau întrebări fără răspuns, căci acasă mama era mai mult decât ocupată îngrămădind conserve în doi saci, împachetând cele strict necesare dar și cele socotite mai de preț din lucrurile casei. Greutatea și volumul bagajelor fiind planificată, evident că nu a făcut loc celor trei transporturi cu landoul ale jucăriilor de la grădiniță. Spre gară, pe jos, în spatele căruței
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
de artă și de antichități, ale bisericilor și mănăstirilor, valorile Academiei Române și Arhivelor Statului, ale Pinacotecii Statului, ale altor instituții publice și private, precum și ale persoanelor particulare. Fără îndoială, graba în care s-au adunat aceste averi, pentru a fi împachetate și trimise la Iași și de acolo, încărcate în zeci și zeci de vagoane, la Moscova, a fost unul dintre motivele pentru care o inventariere și o evaluare relativ corectă, deci o evidență completă a lor, nu există; în al
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
25 iulie 1917, subsemnatul I. D. Chirceanu, cap al Serviciului Depozitelor și Împrumuturilor din Aministrația Centrală a Băncii Naționale a României, actualmente cu sediul în Iași, am predat domnului Nicolae D. Grigorescu, funcționar din același serviciu, spre a fi transportate în Rusia, următoarele valori împachetate în 108 lăzi sigilate cu câte un sigiliu și anume: 40 (patruzeci) lăzi însemnate cu literele A, B, C, D, E, F, G, H, I, L, M, N, O, P, Q, R, S, T, U, V, Wl, W2, X, Y
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
rus, care formează baza revendicărilor noastre, guvernul român a dispus trimiterea la Moscova a stocului metalic al Băncii Naționale a României. Transportul a fost făcut în condițiile prevăzute în protocolul sus-menționat. Tezaurul Băncii Naționale a fost depus la data de 21 decembrie 1916, împachetat în 1.738 lăzi, după ce a fost controlat de reprezentanții autorizați ai ambelor guverne, în Kremlin (Salle des Armures). În ziua de 16 februarie 1916, dată la care s-au terminat lucrările de verificare a conținutului lăzilor, s-a încheiat
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
de pe marginea trotuarului. Îți oferă marfa mai ieftină, ți-o aleg după gustul cumpărătorului. Și atât de politicoși sunt cu fiecare, m-a uimit. Dacă Îi cumperi ceva ți-o lasă cu mult mai ieftină decât arată reclama, ți-o Împachetează frumos, țio oferă cu un zâmbet, mulțumindu-ți că ai cumpărat de la el, și te invită să vii și altădată să cumperi tot de la el. Și-s credincioși, din faptele lor, care vorbesc cât de credincioși sunt ei. Nu Întâlnești
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
tabaco", orientate de la est la vest pentru a nu fi bătute de soare. Aici femeile le unesc două câte două cu ace mari și le pun la uscat atârnate câte 1000-1500 de foi pe stinghii mari de lemn. De aici, împachetate în lăzi speciale, făcute din frunze de palmier, care le ajută să se mențină proaspete, sunt transportate la un alt sector de procesare, fiind puse în butoaie din lemn de cedru, ce dispun de câteva găuri de aerisire, pentru fermentare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
strânse cu o bandă într-o cameră de fumi-gare, pentru eliminarea paraziților, depozitate pentru pierderea umidității și ajung la sectorul de clasificare și ambalare. Aici sunt selecționate după culoare, existând 65 de tonuri diferite, li se aplică "inelul" și sunt împachetate în cutii de lemn de cedru. Se spune că pentru a se obține un "puro" o havană, sunt necesare 190 de operații diferite și un "torcedor", un specialist cu experiență, poate produce zilnic 100 de havane! Se mai spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Părea capabil să-și țină gura. Genul de client bun. Mergeam În barul lui Tony În fiecare zi și comandam o Coca-Cola. Tony Îmi spunea cîte capsule vrea, iar eu mă duceam În cabina telefonică sau la toaletă și-i Împachetam capsulele În staniol. CÎnd mă-ntorceam la Cola mea, banii pentru capsule erau pe bar, În chip de rest. Dădeam drumul capsulelor Într-o scrumieră de pe bar și Tony golea scrumiera sub bar, luînd capsulele. Schema era necesară fiindcă proprietarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Omul”. Sam Bătrînu’ venea după doișpe ani la răcoare-n Angola. Opera În zona care-ncepea imediat după Lee Circle, alt punct periculos din New Orleans pentru plasat marfă sau pentru alte combinații. * * * Într-o zi eram falit și am Împachetat un pistol să-l duc În oraș la amanet. CÎnd am ajuns la Pat, era cu doi tipi. Unul era Red McKinney, un trăgător zbîrcit și invalid, iar celălalt un marinar tînăr din marina comercială, pe nume Cole. În momentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
amenda, și n-am reușit să intru să-l văd decît după trei zile. Corpul Îi era zbîrcit, Împuținat, toate oasele feței Îi ieșeau În relief, iar ochii lui căprui străluceau de durere. Aveam În gură o bucată de opiu Împachetată-n celofan. Am scuipat-o pe jumătate de portocală și i-am dat-o lui Ike. În douăzeci de minute era luat. M-am uitat Împrejur și am observat cum trăgătorii ieșeau În evidență ca grup aparte, ca și poponarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe podeaua murdară. Am dat la o parte un teanc de reviste de pe o canapea jerpelită. - Stai jos, am zis. Ai marfa la tine? - Mda, am pitit-o. Și-a desfăcut șlițul și a scos un plic dreptunghiular de hîrtie Împachetat În stilul junky, cu un capăt băgat În celălalt. Înăuntrul plicului erau altele două, mai mici, fiecare Împăturit la fel. A pus plicurile pe masă. M-a privit cu ochii lui căprui și strălucitori. Gura lui, știrbă și cu buzele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
20 000 lei, 150 kg bagaje și nici o hârtie, afară de o listă cu numele persoanelor de cercetat la Iași, listă ștampilată de poliție. Noi nu ne mai sfiam, față de aceste măsuri absurde, să fraudăm cu iscusință. Toate hainele Liei fură împachetate cu scrisori cusute în căptușeli, nasturii erau înveliți în foițe scrise mărunt și îmbrăcați pe urmă în stofă, tivurile rufelor deveniseră tuburi în care se trecuseră alte scrisori pe foiță. Nu admiteam să nu primească ai noștri de la Iași gândul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
aibă?”. Și astfel mam hotărât să trimit și cele două tablouri: ,,Noaptea vrăjitoarelor” și ,,Ritualul mesei”, pictate în ulei pe pânză, alături de două sculpturi care le aveam realizate deja, ,,Guralivul” și ,,Chiromanție”. Luni, după ce m-am întors de la serviciu, am împachetat lucrările cu atenție, punându-le la poștă. Îmi doream foarte mult să-mi accepte măcar o lucrare din patru, numai să particip. Principalul era să fiu acceptat și să-mi reproducă lucrarea în albumul festivalului ce urma să-l scoată
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
lemne“, am ridicat odată de pe jos un pitic alcoolizat. Și piticul l-a sărutat bălos pe Pif. Plângea că l-a lăsat nevasta. Uite, Pifule, așa o să arăți și tu peste câțiva ani! Râdeam. Stătea în Berceni piticul. L-am împachetat în mașină și el ne făcea bezele. Mă, copii, doar voi țineți la mine! Pif i-a dat și un bilet de tramvai. Du-te, tată. Pupa-ți-aș protofelul! Un fel de solidaritate a rataților. A alcoolicilor. Pif și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
exclame tot timpul: «Oh!», «Vai!», «Super!», «Colosal!», «Fantastic!». De la ele vine plăcerea doamnei, nu de la tablou sau de la noi.“ „Mai e nevoie de ceva“, spune domnul, care scoate portofelul și, fără să se tocmească, cere prin semne să i se împacheteze tabloul generalului scăpătat, tablou pictat de un geniu mort de tuberculoză în brațele iubitei, care s-a stins curând și ea de dorul pictorului într-un hotel de două stele, la Nisa, fecioară sau cam așa ceva. „În nici un caz să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai lung, de un ceas, două, până și-n cel mai cumpănit neluat în seamă biruie dorința de a se da odată mare. E tare greu să ții în tine frustrarea zeci de ani, ca fetușii aceea care zac extrauterin, împachetați într-un strat de calciu, ani de zile. Primul interviu, dacă e de un ceas, două, îi face până și pe resemnați mai vioi, însă tot cabotini. E de mirare cât de convenționali și de plicticoși pot fi oamenii care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
întrebat acesta la fel de mohorât ca în ziua în care făcuseră tranzacția. „Ce, nu cunoști zicala: văzut, plăcut, achitat și hai noroc!?“ Domnul Bouleanu nu cunoștea zicala, dar nu din cauza ei era să-l lovească apoplexia. În mijlocul atelierului, doi ucenici îi împachetau unui client dormeza lui din hol. Restaurată, tapițată și lustruită, dormeza pe care se odihnise câteva nopți baba semăna perfect cu aceea pe care o văzuse el cândva într-o carte cu împărați că dormea Iozefina. Observând cât de șocat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
era teamă că, depășind un anumit grad de intensitate, chiar împotriva voinței mele, nu voi rezista pur și simplu din punct de vedere fizic, biologic. Noaptea am avut coșmaruri. Se făcea că pe aleile cimitirului Bellu manipulam corpul acela lung, împachetat în cearșaful albas tru și, conform datoriei pe care mi-o asumasem, îl tăiam felii felii cu un cuțit imens, ca pe un salam... A doua zi, bineînțeles, m-am trezit cu mult mai devreme și tot mai devreme am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
umori care mai de care mai respingătoare și mai grețoase, încât ți se întorcea stomacul pe dos...! Dar mama rezista numai de dragul nostru cu un preț exorbitant și care-i va afecta sănătatea înainte de vreme. Frații mei dormeau cuminți, fiecare împachetat în plasma protectoare a somnului binefăcător. Numai Mircea ca de obicei își dirijează concertul nocturn într-un bâzâit cu modulațiuni de rezonanță bizantină, psalmodiate de niște călugări matusalemici, uitați de Dumnezeu într-o mănăstire microscopică încastrată în stânca muntelui Athos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
oră imposibilă, pe un canal ce-și spune "canal lingvistic" este reluat programul TVR Internațional din data de 11 martie. După aproape un an de abstinență audio-video românească, efectul acestei emisiuni urâte ca un jurnal vechi în care s-a împachetat șunca este copleșitor. Românii transmit în buclă imagini ale atentatelor cu bombă din Madrid, dublate de un comentariu fatalist mixat cu senzaționalism ieftin. Urmează, pentru a rămâne pe linia tematică, două-trei incendii din România și de aiurea. Abia la final
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de adresare și de atitudine ale celor care v-au luat interviuri: reverență exagerată, panegirice anticipate, exerciții de discursuri funerare avant la lettre și așa mai departe. Prin urmare, declar că am venit să stăm de vorbă, fără să vă împachetez în elogii uleioase. Nu mă pricep la îmbălsămări. Martori îmi sunt cafeaua, fisticul și paharul de Cinzano cu care m-ați așteptat. A.R. Vă mulțumesc că m-ați scutit de elogii convenționale, clișeizate. Îmi plac elogiile - cui nu-i
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cu ochii în patru - ca să verifice lumina veiozei mele, am desfăcut pachetul de la hotel, cu trei șnițele, pâine, plicuri de cafea, zahăr și sare - i-am oferit, tăcut, unul pe care omul îl luă cu delicatețe între degetele bondoace, îl împachetă într-un șervețel și-l puse în geanta sa enormă, spunându-mi, desigur, spasiba într-o frază din care am vrut să înțeleg că mă pot baza pe el în orice moment; nu avea bărbia beethoveniană, aducea perfect cu Ilia
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
vorbi ca-n romanele lui Henry James... De parcă nu ăsta e limbajul cotidian, pe străzi, în baruri și tramvaie... De parcă nu ar exista o vulgaritate mult mai periculoasă, pentru că este insidioasă cea care vine pe filieră, să zicem, intelectuală, bine împachetată în discursuri sforăitoare și profund ipocrite despre... vulgaritate. Oamenii ăia sunt vulgari în sânge, chit că au un limbaj elevat ; există o vulgaritate atât de căsăpitoare în discursurile unor politicieni, dar și lideri de opinie din mass-media, încât ce se-
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
altfel decât trecute prin filtrul minim al conștiinței proprii ; domnul S.N. este fie victima unei imense naivități, fie autorul unei viclene vanități : el știe probabil că modul cel mai simplu de transmitere a unui mesaj personal este de a-l împacheta în ambalajul (neutru) al faptelor Dar, chiar și la nivelul faptelor există, cred, o carență (S.N. i-ar spune : credință) de construcție : pentru a înțelege de ce întoarcerea armelor, respectiv arestarea Mareșalului Antonescu (interpretat patetic de actorul Ion Siminie) de către Rege
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]