1,438 matches
-
moale, practic greu se fosilizează, majoritate fosilelor au fost găsite conservate în chihlimbar. Cea mai veche fosilă datează din perioada Cretacicului timpuriu, 130 milioane de ani în urmă. În afară de conservarea detaliată a anatomiei, în chihlimbar s-au păstrat păianjeni în timpul împerecherii, uciderea prăzii, producerea mătasei, coconii cu ouă, chiar și îngrijind de tineri. Cea mai veche pânză descoperită până în prezent datează circa 100 de milioane de ani. Cele mai bine conservate fosile au fost descoperite în Germania, în depozitele sedimentare Lagerstätte
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
lobi scurți, rotunjiți. Față de șerpi, șopârlele prezintă deschizături pentru urechi, pleoape mobile și maxilare mult mai putin flexibile, strâns articulate cu craniul. În cazul capturării, multe specii sunt gata să muște, dar există specii ce nu au dinți veninoși. Înainte de împerechere, masculul de șopârlă își poate schimba culoarea sau își ridică faldurile ce sunt dispuse în jurul gâtului. Reproducerea are loc în luna iunie, prin depunerea a 5-14 ouă de culoare alb-gălbui, ușor cilindrice, lungi de 12-14 mm. Clocirea durează în jur
Șopârlă () [Corola-website/Science/306676_a_308005]
-
și de hrană proaspătă, ierburi și frunze verzi. În lipsa acestora, cămilele consumă vegetație țepoasă, cu o dexteritate impresionantă, fără a se răni la gură. Lipsa hranei câteva zile la rând le epuizează de putere; lipsa apei este mai ușor suportată. Împerecherea are loc de mai multe ori pe an. Gestația durează 300-440 de zile. Nasc un pui, foarte rar doi. Din această familie fac parte cămilele și lamele răspândite foarte distanțat unele de altele, primele în Africa, Asia, ultimele în America de Sud
Camelide () [Corola-website/Science/306689_a_308018]
-
de energie al unei balene albastre adulte este în preajma a 1,5 milioane de kilocalorii. Hrănirea lor este afectată de variații sezoniere. Balenele albastre se hrănesc masiv cu krill în apele bogate din Antarctica înainte de a migra spre zonele de împerechere din apele mai puțin bogate din preajma Ecuatorului. Balena albastră poate acumula de 90 de ori mai multă energie decât consumă, ceea ce îi permite constituirea de considerabile rezerve de energie. Întrucât krillul se deplasează, balenele albastre se hrănesc de regulă la
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
sacul ventral și de limbă. Odată gura eliberată de apă, restul krillului, care nu trece prin fanoane, este înghițit. Balena albastră poate consuma, întâmplător și ocazional, și pești mici, crustacei și cefalopode pe care le prinde împreună cu krillul. Sezonul de împerechere începe la sfârșitul toamnei și continuă până la sfârșitul iernii. Se știu puține despre comportamentul sexual al balenelor albastre și despre locurile lor de împerechere. Femelele nasc de regulă o dată la fiecare 2-3 ani la începutul iernii după o perioadă de
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
și ocazional, și pești mici, crustacei și cefalopode pe care le prinde împreună cu krillul. Sezonul de împerechere începe la sfârșitul toamnei și continuă până la sfârșitul iernii. Se știu puține despre comportamentul sexual al balenelor albastre și despre locurile lor de împerechere. Femelele nasc de regulă o dată la fiecare 2-3 ani la începutul iernii după o perioadă de gestație de 10-12 luni. Puiul cântărește circa și are aproximativ lungime. Puii de balenă albastră beau 380-570 litri de lapte pe zi. Puiul este
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
să indice că dimensiunea femelei adulte este mai apropiată de cea a balenei albastre pigmeu decât de cea a subspeciei "B. m. musculus", deși populațiile de "B. m. indica" și "B. m. brevicauda" par să fie discrete, iar sezonul de împerechere diferă cu aproape șase luni. Traseele de migrație ale acestor subspecii nu sunt bine cunoscute. De exemplu, balenele albastre pigmeu au fost înregistrate în nordul Oceanului Indian (Oman, Maldive și Sri Lanka), unde ar putea forma o populație rezidentă distinctă. În plus
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
adăpost pe timp de zi și vâna în teren deschis noaptea. Unii martori au observat că acesta era de obicei timid, evitând contactul cu oamenii atunci când îi simțea, cu toate că ocazional era scrutător. Puii descoperiți în marsupiu arată că perioada de împerechere era întinsă pe tot parcursul anului, sezonul de vârf fiind în primăvară și iarnă. Erau fătați până la patru pui, care erau purtați în marsupiu până la trei luni, fiind protejați până la atingerea a jumătate din statura de adult. Puii nou-născuți erau
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
în trecut erau foarte apreciate, pe când femela are un penaj de culoare mai spălăcită cenușie, puii având o culoare asemănătoare cu femela. Picioarele lungi ale struțului sunt de culoare cenușie, cenușiu albăstrui lipsite de pene, la mascul în perioada de împerechere picioarele sunt de culoare rozacee putând fi văzute de la distanță.<br>Pasărea are un gât golaș lung, capul struțului fiind mic în raport cu mărimea păsării, ochii în schimb au un diametru de 5 cm, fiind în cadrul vertebratelor terestre ochii cei mai
Struț () [Corola-website/Science/307423_a_308752]
-
dezvoltată cu oasele "Os coracoideum" și "Clavicula". <br>Aripile struțului sunt relativ mari, dacă luăm în considerare că este o pasăre adaptată la alergare, care nu poate zbura, aripile fiind folosite la păstrarea echilibrului corpului în timpul alergării, sau în perioada împerecherii.<br>Glasul masculului poate fi auzit în perioada împerecherii, fiind asemănător cu glasul leului, pe când glasul puilor este mai melodios. Mediul natural de viață a struțului este Africa, mai ales partea de sud și partea estică a continentului. Struțul a
Struț () [Corola-website/Science/307423_a_308752]
-
struțului sunt relativ mari, dacă luăm în considerare că este o pasăre adaptată la alergare, care nu poate zbura, aripile fiind folosite la păstrarea echilibrului corpului în timpul alergării, sau în perioada împerecherii.<br>Glasul masculului poate fi auzit în perioada împerecherii, fiind asemănător cu glasul leului, pe când glasul puilor este mai melodios. Mediul natural de viață a struțului este Africa, mai ales partea de sud și partea estică a continentului. Struțul a dispărut de pe teritoriul Arabiei, din nordul Saharei și din
Struț () [Corola-website/Science/307423_a_308752]
-
în strâmtoarea Bering, pe țărmurile vestice ale Alaskăi și în Golful Anadyr. Iernează în sudul mării Bering, de-a lungul țărmului estic al Siberiei până în parte nordică a peninsulei Kamchatka și de-a lungul țărmului sudic al Alaskăi. Sezonul de împerechere a morselor este în mijlocul iernii, când ele se află în sudul Mării Bering. Împrerechearea propriu-zisă are loc probabil în apă. După fertilizare, ovulul rămâne în hibernare pentru câteva luni, apoi urmează o perioadă de gestație de 11 luni. Când se
Morsă () [Corola-website/Science/302309_a_303638]
-
plan de atac excelent: se așază lângă o copcă ore în șir așteptând ca focile să iasă. Primăvara este anotimpul când aceștia își caută perechea și poate parcurge zeci de kilometri pentru a găsi o ursoaică fără pui. Perioada de împerechere este din martie până în iunie. Gestația durează 195-265 zile. Femela începe construcția adăpostului pentru pui începând cu luna octombrie. Ea sapă un gang lung de câțiva metri continuat cu o peșteră adâncă de 2 metri, lăsând și o ieșire spre
Urs polar () [Corola-website/Science/302329_a_303658]
-
totuși un titlu de vicecampioana națională, jucători precum Adalbert Danko, Gheorghe Peterffy, L. Kiminich, Z. Veszpremy, Alexandru Berkessy sau Ștefan Messner fiind primiți pe brațe la Petroșani. După desfacerea fuziunii cu CS Vulcan în 1926, UCSAP va mai încerca o "împerechere" cu Jiul Lupeni în 1929, funcționând sub numele echipei din Lupeni, nume sub care va mai participa la o finală națională pierdută la 29 iulie 1928, 2-3 cu Colțea Brașov, de data asta cu Ioan Kiss, Eugen Szabados, Iosif Kilianovitz
CS Jiul Petroșani () [Corola-website/Science/302358_a_303687]
-
este corelat cu condensarea Bose-Einstein. În 1972, acelasi fenomen a fost observat la heliu-3, însă la temperaturi aproape de zero absolut, de către fizicienii americani Douglas D. Osheroff, David M. Lee și Robert C. Richardson. Se crede că fenomenul este legat de împerecherea unui fermion al heliului-3 pentru obținerea bozonilor, în analogie cu perechile Cooper de electroni pentru producerea superconductivității. Heliul are în alcătuirea să 2 electroni care orbitează în jurul unui nucleu ce conține doi protoni și între doi și 10 neutroni (în funcție de
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
este disputat. Un studiu genetic din 1999 sugerează că subspeciile reprezintă populații diferite cu flux de gene limitat între ele, și că aceste trei subspecii reprezintă un singur grup evoluționar. Alte studii au arătat că au un nivel ridicat de împerechere între rude și puțină variație genetică. O diversitate genetică așa de scăzută ar fi putut fi o caracteristică a populațiilor de koala din Pleistocenul târziu. S-a arătat că râurile și drumurile limitează fluxul genetic și contribuie la diferențele genetice
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
S-a făcut ipoteza că aceste sunete sunt generate de către organe vocale unice găsite la koala. Din cauza frecvenței lor joase, aceste stigăte pot călători departe prin aer și vegetație. Koala pot striga oricând în timpul anului, mai ales în timpul sezonului de împerechere, când acesta servește la atragerea femelelor și, probabil, intimidarea altor masculi. De asemenea, mai strigă când vor să-și arate prezența vecinilor lor atunci când urcă într-un nou copac. Aceste sunete semnalează dimensiunea corporală a masculului, și o mai și
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
forța pe o femelă, copulând din spate, în cazuri extreme dând-o jos din copac. O femelă poate țipa și lupta viguros cu pretendenții săi, dar se va supune celui dominant, sau celui mai familiar. Strigătele și țipetele care acompaniază împerecherile pot atrage alți masculi în acel loc, obligând masculul să amâne împerecherea și să lupte cu intrușii. Aceste bătăi pot permite femelelor să evalueze cine ce masculul dominant. Maculii mai bătrâni au, de obicei, mai multe zgârieturi, cicatrici și tăieturi
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
jos din copac. O femelă poate țipa și lupta viguros cu pretendenții săi, dar se va supune celui dominant, sau celui mai familiar. Strigătele și țipetele care acompaniază împerecherile pot atrage alți masculi în acel loc, obligând masculul să amâne împerecherea și să lupte cu intrușii. Aceste bătăi pot permite femelelor să evalueze cine ce masculul dominant. Maculii mai bătrâni au, de obicei, mai multe zgârieturi, cicatrici și tăieturi pe părțile expuse ale nasului și pleoapele lor. Durata gestației la koala
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
ce nu zboară și frunzele unor xerofite (de exemplu, cactus) și ale plantelor parazite (exemplu "Cuscuta europaea"). Cu toate acestea, structurile vestigiale pot avea funcția lor originală înlocuită cu alta. De exemplu aripile de struți sunt utilizate în ritualuri de împerechere, și în afișarea agresivității. Oscioarele urechii la mamifere sunt oase anterioare ale maxilarului inferior. În 1893, Robert Wiedersheim a publicat o carte de anatomie umană și relevanța sa pentru istoria evoluției omului. Această carte conține o listă de 86 de
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
pentru a asigura necesarul zilnic al unui dinozaur; problema se agrava în cazul speciilor gigantice. Datorită insuficienței nutritive a hranei, un sauropod trebuia să-și petreacă majoritatea zilei mâncând, ceea ce îi lăsa puțin timp pentru alte activități ca de exemplu împerecherea. Ca și multe specii actuale probabil că și dinozaurii aveau diverse ritualuri de împerechere, deși oamenii de știință nu sunt ferm convinși de acest lucru. Gulerul osos și cele 3 coarne ale triceratopsului puteau fi folosite și pentru atragerea unei
Dinozaur () [Corola-website/Science/302210_a_303539]
-
gigantice. Datorită insuficienței nutritive a hranei, un sauropod trebuia să-și petreacă majoritatea zilei mâncând, ceea ce îi lăsa puțin timp pentru alte activități ca de exemplu împerecherea. Ca și multe specii actuale probabil că și dinozaurii aveau diverse ritualuri de împerechere, deși oamenii de știință nu sunt ferm convinși de acest lucru. Gulerul osos și cele 3 coarne ale triceratopsului puteau fi folosite și pentru atragerea unei partenere, iar platoșele osoase de pe spatele stegozaurului puteau fi vascularizate pentru a deveni un
Dinozaur () [Corola-website/Science/302210_a_303539]
-
cât și masculii au câte o preche de ovare și, respectiv, testicule situați dorsal sau lateral față de intestin. Fecundația este externă. Ponta este purtată de mascul. De asemenea, el are grijă de juvenili. În rest, foarte puțin se cunoaște se împerecherea acestora. Larvă are un intestin orb, iar corpul constă dintr-un cap, chelifor, palpii și ovigerere. Restul prosomei, picioarele și opistosoma se dezvoltă mai târziu. Larvele unor specii duc un mod de viață parazit. Pantopodele se întâlnesc în mările de lângă
Pycnogonida () [Corola-website/Science/302795_a_304124]
-
la suprafață, stând pe jumătate scufundat sau plonjând spre fund în căutarea hranei, în acest ultim caz ochii și urechile se închid, folosind pentru orientare doar „ciocul”. Reproducerea are loc după o scurtă perioadă de hibernare, în lunile septembrie-noiembrie. După împerechere, partenerii se mai joacă un timp împreună, apoi se despart, masculul revenind la viața solitară din vizuină. Când ouăle trebuie depuse, femela sapă o groapă de 60-90 cm adâncime. Se începe cu o galerie în pantă, cu o lungime între
Ornitorinc () [Corola-website/Science/302972_a_304301]
-
ei folosesc sincronizat ambele membre inferioare pentru a parcurge o distanta terestră mare. Blană cangurilor poate fi de mai multe culori în funcție de specie: cenușie, bruna, brună-roșietică, brună-gălbuie, albastră-deschisă sau neagră. Cangurii au foarte bine dezvoltat auzul și văzul. Sezonul de împerechere la canguri are loc de obicei în timpul anotimpului ploios. La naștere puiul este incomplet dezvoltat; el este mic, golaș, fără ochi și urechi, cu membrele nedezvoltate. Mama îl ia cu gura și îl introduce în pungă abdominală numită marsupiu, de unde
Cangur () [Corola-website/Science/302974_a_304303]