6,091 matches
-
fără ocrotire, păcatul fără iertare, virtutea fără putința desăvârșirii și lumea ar intra în întunericul stricăciunii și a morții care ar duce la noaptea veșnică a iadului. Nădejdea sporește prin rugăciune: nădejdea Zilei din urmă, neînserate, când adierea Duhului va împrăștia cenușa și va arăta ca un „rug aprins” întru Iisus Hristos. Risipirea amăgirii și zdrobirea morții nu se vor săvârși fără mari încercări. Atunci, cine va chema Numele Domnului se va mântui. Așadar, Rugăciunea este o minune ce face minuni
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
scandalos, pentru că fiecare urcă pe cât de dăruită îi e strădania. Dar să nu împroști cu noroi în cei care dau nuanță binefăcătoare nației; nouă, tuturor. Ei sunt valori sublimate în ființa națională. Nu mai stigmatizați capacitățile acestei nații! Nu mai împrăștiați cu noroi în cei mai buni și mai drepți dintre noi! Rămâneți ascunși în propria găoace și savurați-vă neputințele! Sunteți voi, pigmei nenorociți, opinia publică? Aveți voi îndrituirea de a vă exhiba la modul acesta? Vă dezmățați și murdăriți
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
de struguri consumate de Revelion semnifică prosperitatea în cele 12 luni ale anului care vor urma. Pe de altă parte, carnea de pasăre nu este deloc considerată aducătoare de noroc. Precum păsările de curte care scormonesc pământul pentru a-l împrăștia, tot astfel se crede că se împrăștie prosperitatea și binele din casă în care se servește carne de pasăre. Tot în noaptea de 31 spre 1, bătrânii spun că aprinderea unei lumânări sau a unei candele sub icoana până se
SUPERSTIŢII şi OBICEIURI de Anul Nou! Dacă vrei un 2017 perfect, află ce trebuie să faci şi ce să nu faci, în ultima zi din an şi în prima din cel nou [Corola-blog/BlogPost/92849_a_94141]
-
în cele 12 luni ale anului care vor urma. Pe de altă parte, carnea de pasăre nu este deloc considerată aducătoare de noroc. Precum păsările de curte care scormonesc pământul pentru a-l împrăștia, tot astfel se crede că se împrăștie prosperitatea și binele din casă în care se servește carne de pasăre. Tot în noaptea de 31 spre 1, bătrânii spun că aprinderea unei lumânări sau a unei candele sub icoana până se luminează de ziuă are rostul de a
SUPERSTIŢII şi OBICEIURI de Anul Nou! Dacă vrei un 2017 perfect, află ce trebuie să faci şi ce să nu faci, în ultima zi din an şi în prima din cel nou [Corola-blog/BlogPost/92849_a_94141]
-
-n curcubeu?/ Etern e verdele de-acasă/ Sunt pietre ce-ne ating cu drag./ Bunica ne așteaptă-n prag/ Privind mereu spre zări străine/ Doar, doar se va-ntoarce cel drag!/ Cine a fost de ne-a trimis/ Ne-a împrăștiat pe zare?/ Când aici avem de toate/ Muncă, cinste, bunătate/ Delta, Marea și Carpații/ Sunt ca frații! Vom fugi departe-n Sfera/ Altor legi și altor țări/ Când aici ne atrage pământul/ Tot ce-i românesc și rar?/ O, Doamne
SĂRBĂTORIREA ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI 1 DECEMBRIE 2016 LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA [Corola-blog/BlogPost/92941_a_94233]
-
Clădirea mea cu 10 etaje de la Polivalentă nu avea nimic, dar toată lumea din blocuri fugise în Parcul Tineretului. Când am intrat în casă, în sufragerie televizorul era dus, s-au spart niște vitrine și în bucătărie oala cu mâncare se împrăștiase pe jos”, mai povestește bărbatul de 76 de ani. Cu toții își amintesc că intervenția autorităților a fost foarte promptă, dar la fel de bine își amintesc dezastrul rămas după cutremur. Orice poveste despre cutremurul din 4 martie 1977 se încheie identic: A
36 de ani de la cutremurul din 1977. Mărturii [Corola-blog/BlogPost/93019_a_94311]
-
curată și este trecut cu iuțeala prin flacăra unei lumânări galbene sau aurii. În acest fel , bijuteria este purificata cu elementul focului. Cu flacără de la lumânare , se da foc ierburilor uscate din vas , lasandu-le să ardă și să își împrăștie aromele . De la mijlocul zilei și până la apus , se lasă obiectul de aur într-un loc sigur de afară , astfel încât să fie sub lumina soarelui. Seară din ziua solstițiului este timpul potrivit pentru a infuza norocul și energiile pozitive în bijuteria
SOLSTIŢIUL DE VARĂ 2014 are loc AZI, SÂMBĂTĂ 21 IUNIE. Este ziua cea mai lungă din an [Corola-blog/BlogPost/93070_a_94362]
-
iar în secolul IV în Istoria bisericească a episcopului Eusebiu din Cezareea Palestinei (+ 339/340) care o preluase de la un alt mare teolog, Origen din Alexandria (+ 254). Iată ce scria Eusebiu: „Sfinții Apostoli ai Mântuitorului, precum și ucenicii lor, s-au împrăștiat în toată lumea locuită pe atunci. După tradiție, lui Toma i-au căzut sorții să meargă în Pârtia, lui Andrei în Sciția, lui Ioan în Asia...”. De altfel, din epistola Sfanțului Apostol Pavel către Coloseni (3,11), reiese că și „sciții
30 noiembrie – Ziua Sfântului Andrei [Corola-blog/BlogPost/93341_a_94633]
-
o frumusețe aparte și cu multe imagini strălucitecare oglindesc măreția smereniei unui creștin autentic. Poemele curg ca un fluviu viu care se ramifică și se răspândește în inimile cititorilor precum sângele în artere și vene. Adevărate „flori de suflet” care împrăștie un parfum inefabil. Poetul așterne din rugăciuni un adevărat covor de smerenie și evlavie: „Rugăciunea mea, strigarea mea / covor de lacrimi” (Vitralii III). Parafrazând pericope biblice ori psalmi, poetul obține imagini de un lirism tulburător. Unele poeme cum sunt Benignitas
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
școală” vine de la felul în care cu toții eram învățați să dăm meseriei adevărata ei valență socială. Mă refer la deontologie. Aici „Ultima oră” a făcut față cu brio ideii de imparțialitate, de independență editorială. Era meritul directorului Ion Marin, care împrăștia peste tot, cu extraordinară generozitate și nonșalanță, metode prețioase de a-ți face meseria. Știa totul, ne învăța totul: cum se documentează o anchetă, cum se calibrează un reportaj, cum se echilibrează un text de opinie, cum se argumentează o
Un profesionist rar: Ion Marin, jurnalistul care a format jurnaliști [Corola-blog/BlogPost/93552_a_94844]
-
lege de un sărman oșean, care ducea o straiță doldora de merinde ortacilor ce lucrau pe un șantier de construcții din apropiere. Îl luaseră la mijloc pe bietul om, împingându-l din unul în celălalt, îi smulseseră straița de pe umăr, împrăștiindu-i cu mare haz merindele pe jos, îi tufliseră micul clop din paie în creștetul capului, poate îi încercaseră cu câțiva ghionți grosimea ciudatei gube mițoase, când Valentin auzise ridicându-se în văzduh un țipăt subțire și prelung, cum din
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
sa, domnul Arsu s-a transformat în stană de piatră cu mâinile încrucișate la piept, lăsându-ne să alergăm disperați pe lângă el. După câteva minute a intrat și dumnealui în clasă, prefăcându-se că nu vede podeaua plină cu verziturile împrăștiate până la catedră și la tablă. Ne-a întrebat blând: - Ați învățat, copii, ce v-am spus azi dimineață? Câteva fete au îngăimat un „da!” anemic. Din partea băieților... liniște profundă, însoțită de priviri foarte mirate. Un fel de... trebuia să învățăm
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
prima ascultare. Când și-a dat seama că am înțeles-o, văzând puzderia de mâini ridicate la întrebările puse, ne-a lăudat: - Bravo copii! Văd că sunteți ageri, învățați repede. Sunt mulțumit de voi. Credeam că a uitat de verzăturile împrăștiate pe jos. Credeam că nu le văzuse sau ne-a iertat pentru că am învățat lecția. Sfântă naivitate copilărească! Cum să treci cu vederea niște fapte evidente?! Ca din întâmplare, a întrebat: - Ce sunt astea de pe jos,mă! Privirile de sfinx
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
și o adolescentă (mă refer la mine, evident) cu o personalitate puternică si inițiative mereu neașteptate. Mama mea nu mi-ar fi recunoscut niciodată că face ceva pentru că am rugat-o eu, considera asta o slăbiciune. Nic era opusul mamei: împrăștia dragoste și căldură pe care o arata și exprima mereu, era gata să aprobe orice „trăsnaie”... avea un fel jucăuș care m-a învățat și pe mine ceva foarte important: că trebuie să iei viață ca un joc, să nu
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
tot dansînd giolarii prin porturi de ocazii, se nărăviră goții și hunii la apel, se mai dădu alarma prin tîrg de niște razii, se mai ciocni în noapte un înger de-un crenel. Și voi, ocnașii lumii, cinstiți și iluzorii, împrăștiați de friguri și sorcoviți de cîini, voi, care știți răsplata și flegmei și sudorii, voi, ce vă faceți patul în miezul alb din pîini, mai lunecați pe-o frunză, mai botezați nisipul, ... Citește mai mult La ora cînd flașneta se
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
tot dansînd giolarii prin porturi de ocazii,se nărăviră goții și hunii la apel,se mai dădu alarma prin tîrg de niște razii,se mai ciocni în noapte un înger de-un crenel. Și voi, ocnașii lumii, cinstiți și iluzorii,împrăștiați de friguri și sorcoviți de cîini,voi, care știți răsplata și flegmei și sudorii,voi, ce vă faceți patul în miezul alb din pîini,mai lunecați pe-o frunză, mai botezați nisipul,... XVII. NU SÎNT ACELA, de Dragoș Niculescu, publicat
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
locuiești în capitală, cum te descurci? Nu te-am văzut pe aici, pe acasă, de când m-am mutat și sunt trei ani de atunci. Pe unde e Virgil, fratele tău? Au depănat amintiri comune, și-au amintit de foștii colegi împrăștiați în toată țara, unii aflându-se peste hotare. Se făcuse ora șapte și Ștefan încă nu a adus în discuție trandafirii lui Anton. Ștefan nu dorea să trădeze scopul vizitei. Anton discută prea puțin despre activitatea sa. Aminti ceva de
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383260_a_384589]
-
întunecoase, surde, sufocante, lipsite de aer proaspăt, ba mai mirosind cumplit a gaze nocive de tot felul, se îndreptau spre capătul cel mai adânc al galeriilor, spre a pușca peretele frontului de exploatare, prin care exploziile rupeau pereții de minereu, împrăștiind prafuri grele și fumuri înecăcioase în galeriile deja foarte îmbâcsite de noxe. Apoi, acești bravi oameni ai subteranelor, cu ajutorul uneltelor primitive, încărcau vagonetele cu minereu, ce porneau de-a lungul galeriilor spre stațiile de suprafață. Acel material dislocat din stâncă
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
cereale. Au trecut podul peste râul din marginea localității, o lizieră despărțea drumul de terenul cu trandafirii. Un miros, altul decât acela pătrunzător lăsat de porumbul ce se coace, mirosul venea de la floarea de trandafiri, uscată. O adiere de vânt împrăștia frumusețea florii adunată în miros. Alei elegante presărate cu mici bucăți de piatră albă, buchete imense de trandafiri străjuiau aleea. Ici, colo, rămăseseră câteva frunze uscate, care mai păstrau un strop de culoare. — Am, pe fiecare alee, un alt soi
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383261_a_384590]
-
Acasa > Versuri > Iubire > DROGUL CARE TE ORBEȘTE Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului iubirea este drogul care te orbește Luminița Scotnotis care te transformă în paralele te-mprăștie prin decorul dragostei aducându-te pe o treaptă a destinului cuiva mai tot timpul iubirea oscilează prin curbe brăzdează aerul de multe ori se mai supără că răutatea și ipocrizia îi dau brânci dar ea este leacul lor iubire ghem
DROGUL CARE TE ORBEŞTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383294_a_384623]
-
pus cineva noaptea pe pragul meu?! Mă întorc, caut o sacoșă din plastic, îi pun în ea. Arunc pachetul în containerul de gunoi de lângă Miliție. Am un nod în gât. Îmi înghit plânsul. Totul este încremenit în așteptare. Vântul rece împrăștie întunericul. Sfârșit de decembrie. Mă simt foarte singură, inutilă și tristă. În capul pieptului am o greutate. Ar trebui să mă las de fumat. Aerul e umed și rece. Respir greu. Câte un strop de ploaie îndrăznește să se transforme
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
prima oară ochii și am privit cerul, pământ pe care au călcat primii mei pași. El, acel pământ, a fost dor, a fost dragoste, a fost vis și îndepărtându-mă de el, a devenit amintire, lacrimi, durere. Rudele s-au împrăștiat în cele patru puncte cardinale... Doamne, spune-mi, cine a suflat cu-atâta ură și blestem de s-au risipit toți atât de departe, atât de ușor, ca puful unei păpădii? Poate de aceea visez oasele strămoșilor ieșind din morminte
TEMPI PASSATI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383308_a_384637]
-
mai mult batjocură ,dar n-avea încotro. - Nu poți să-mi dai nimic în plus ? - Nu ,dacă nu îți convine, poți să pleci ! Eu nu te-am chemat aici ! - Fie ! Ce trebuie să fac ? - Vezi stiva aceea de șezlonguri ? Le împrăștii pe plajă, fiindcă sezonul a început și trebuie să amenajăm ! Hai să văd dacă trăiești până diseară ! Nu-i plăcea patronul și nici limbajul lui ,iar stiva părea fără sfârșit. Însă își dădea seama că nimeni n-o să-l așeze
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
Dante rămase nemișcat pentru Încă o clipă, În timp ce mulțimea reîncepuse să Îl Înghiontească În mișcarea ei frenetică. Acea referire la mozaicar trebuie că fusese o Întâmplare. Ori poate că unul dintre polițai povestise ce văzuse În biserică, iar zvonul se Împrăștiase. Ridică din umeri și purcese grabnic la drum spre mânăstire. Se blestema În sinea lui pentru că plecase urechea la una din multele disperate care se dădeau drept magiciene și fermecătoare. Florența era plină de ele, cum pline de ele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vreun zgomot În Întuneric. Parcă nu era nimeni. Se aplecă pe vine, să caute pe pipăite amnarul și lampa, atent la cel mai mic sunet. În cele din urmă, izbuti să le recupereze. Simți sub degete uleiul opaițului care se Împrăștiase pe pardoseală și speră că mai rămăsese Îndeajuns. Să fi fost un hoț? Dar ce era de furat Într-o biserică părăsită? Sau cineva, ca el, venise să inspecteze locul crimei? În timp ce bâjbâia prin beznă după ce fusese lovit, avea senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]