1,297 matches
-
22, p. 81), fata zace adormită în centrul unei zone impenetrabile, structurată în straturi vegetale concentrice (pădure, poiană, flori) : Din mijloc de păduriță Este-o mică poieniță. În cea mică poieniță... Este-o pruncă adormită Și de flori e ocolită [= împrejmuită] (22, p. 81). în basmele tip Frumoasa (din pădurea) adormită (Grimm, Perrault etc. ; cf. Aarne-Thompson, tip 410), cu unele paralele în literatura populară română (57, p. 123), somnul letargic al prin- țesei induce letargie în tot mediul înconjurător : oameni, animale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
seamă. Samuraiul îl luă cu el pe Yozō și plecă din sat dis-de-dimineață, iar pe la prânz ajunse la Nunozawa. Cădea o lploaie înghețată și picăturile fără număr se topeau în clipa în care atingeau apa din șanțul ce înconjura castelul împrejmuit cu ziduri de piatră. După ce își trase puțin sufletul în anticameră, samuraiul intră la seniorul Ishida. Seniorul era un om rotofei. Purta haori și stătea jos. Samuraiul făcu o plecăciune adâncă sprijinindu-se cu ambele mâini de podeaua închisă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la negustorii cu înfățișare ciudată care coborau pe mal unul după altul. Cei patru soli însoțiți de căpitan, de secund și de Velasco se îndreptară solemni spre fortăreața înconjurată de dealurile acoperite cu măslini. Fortăreața era construită din chirpici și împrejmuită de ziduri cu guri de ochit. În firidele din zid erau așezate ghivece modelate felurit în care se desfăceau mândre niște flori roșii ca focul. Trecură printr-o poartă păzită de ostași și ajunseră în grădina interioară. Împrejurul grădinii, clădirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Odinioară țelul vieții mele, Japonia s-a retras undeva în depărtare, unde n-o mai pot ajunge. Învins, o să mă duc la Manila și o să trăiesc de acum încolo într-o mănăstire cu o grădină de flori bine îngrijită și împrejmuită cu ziduri albe. O să-mi petrec zilele dând călugărilor sfaturi nevinovate, cercetând registrul de socoteli și scriind dări de seamă. O să duc o viață liniștită de stareț binecuvântând mamele și mângâind copiii pe creștet. Aceasta... a fost „voia” Domnului. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la două degete unul de celălalt. Într-un colț se află o ușă pe care intră și ies temnicerii, dar aceasta este, firește, încuiată. Când am ieșit afară ca să răspund la întrebări, am băgat de seamă că temnița noastră este împrejmuită cu două rânduri de pari ascuțiți la vârf, iar între pari sunt înfipți spini, în așa fel încât nimeni să nu poată intra din afară. Dincolo de acest gard se află coliba temnicerilor acoperită cu paie, casa mai marelui peste temniceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dă în folosință la școala Lețcana noul local de școală cu fundație din beton, acoperită cu țiglă cu 2 săli de clasă, cancelarie, cu parchet pe jos, 1 hol mare și 2 mici cu 4 sobe de teracotă, școala fiind împrejmuită în față cu gard din plasă de sârmă pe lungimea de 58 m și fundație din beton. Învățătorul Ioan Marcu fiind binecunoscut și respectat de cetățenii satului, aceștia au răspuns în număr mare la solicitările școlii. Exista o permanentă conclucrare
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
pereții din chirpici acoperit cu țiglă, magazie, coteț pentru păsări, coteț pentru porci. În testamentul întocmit de învățătorul Marcu în 1947, adresat soției sale Maria Marcu și fiicei sale Mariana precizează că lasă moștenire una casă în construcție, din cărămidă împrejmuită cu gard de scândură. Ca inventar viu testamentul prevedea o vacă și doi cai. Mai sunt specificate: o căruță, un plug, o grapă și alte lucruri mărunte necesare în gospodărie. În vara anului 1946, familia Marcu avea să trăiască o
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
o lasă lui, fiindcă și el Îi va returna mai tîrziu, dacă-l va mai găsi În viață, un sfert din cîștig. În Sătmarul de atunci, cîrmuirea ungurească a ales un perimetru de case și străzi pe care l-a Împrejmuit cu sîrmă ghimpată și unde i-a vărsat pe toți evreii ridicați din Împrejurimi, grămadă peste alții strînși deja din oraș. Axa acelui ghetou era Strada numită astăzi a „Martirilor Deportați“. Printre spaimele și lacrimile celor Înghesuiți acolo În mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
descrierea actului sexual. În realitate un bărbat nu pătrunde sau iese din femeie, ci ceva din el pătrunde sau iese din ea.) Autorul evocă, la persoana întâi, și alte succese erotice repurtate pe stradă: „Altădată, tot într-un loc solitar împrejmuit de ziduri vechi, am nimerit între două femei care au fost dispuse să mă utilizeze într-o altă formă de menage à trois...“ etc. Maxim Crocer are mare noroc când merge pe stradă. La masa de scris însă, norocul îi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
batjocură, dezgustătoare din comunitatea evreiască. Un om cu un rol neînsemnat de jucat, ca atâția indivizi moderni. Ați auzit vreodată de el? Lal nu auzise de el. — Ei, veți auzi puțin. Naziștii l-au făcut Judenältester 1. Orașul a fost Împrejmuit. Ghetoul a devenit lagăr de muncă. Copiii au fost sechestrați și deportați pentru exterminare. Era foamete. Morții erau aduși pe trotuar și zăceau acolo În așteptarea căruței de cadavre. În mijocul a toate acestea, Rumkowski era rege. Își avea propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
roșie de gimnaziast și nu colecționam poze din cutiile de țigări, de îndată ce vara promitea din nou să fie nesfârșită, mă apucam să construiesc, picurând nisip ud, pe una din plajele situate de-a lungul golfului Danzig, turnuri de înălțimi diferite, împrejmuite de ziduri ce alcătuiau o cetate locuită de personaje de natură fantastică. Întotdeauna, marea îmi surpa construcția astfel ridicată. Tot ceea ce se ridicase cu atâta fală se năruia în sine fără un sunet. Iar nisipul ud mi se scurgea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
când am fost mutați pentru scurt timp din Oberpfalz în apropiere de Bad Aibling, într-un lagăr chiar mai mare sub cerul liber, pentru ca abia apoi, împărțiți în unități mai lesne de ținut în evidență, să ne instalăm în barăci împrejmuite cu garduri. Acolo, împărțiți în coloane de muncă, intram în contact cu cei ce ne păzeau. Ori de câte ori se făceau auzite indicațiile lor, mă prezentam drept tălmaci, care pe deasupra mai avea de oferit o micuță comoară de articole de schimb. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să mi prezinte Preotul slujba în memoria celor ce azi nu mai sunt. Ea, poarta ce stă de strajă, ca și monumentul eroilor căzuți în primul și al doilea război mondial, pentru apărarea pământului Sfânt al României Și copacii ce împrejmuiesc cimitirul bisericii sunt uimiți și ei de plecarea mea. Da, mi am decis înstrăinarea de tot ce-mi este interzis. Dar cerul nu a decis încă nimic, CEASUL despărțirii poate nu va sosi niciodată. Casele bătrânești nici ele nu vor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mie de Vlazi la un loc! Da. De cum a pus capul pe pernă și-a imaginat, pas cu pas, cărarea ce duce în vîrful dealului și, de acolo, la cetate. Ajuns la gardul cu care, din porunca domnului Nicanor, erau împrejmuite toate ruinele, pentru a nu se prăvăli cumva bolovani peste oi sau vaci, s-a oprit. S-a oprit ca să judece și să vadă ce e de făcut, nu de altceva. Și, uite-așa, cu multă răbdare și pricepere, Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
un fel aparte, cu amărăciune și durere: No, nicevo!... Nicevo!... Dar și-a continuat meditația despre sărăcie și suferință, despre vorbe și realități. Abia acum a avut posibilitatea să se convingă că, până la această vârstă, a trăit într-un spațiu împrejmuit cu lozinci în bună parte mincinoase. Dacă, din întâmplare, s-ar fi aflat acasă, cu siguranță, s-ar fi adresat organelor raikomului sau și mai sus, la regiune ori la țenter pentru eradicarea grabnică a fenomenului rușinos al sărăciei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Natașa. Înseamnă că nici ozon nu prea mai aveți, i-a răspuns Emilian. Avem, dar foarte departe, tocmai în Taigaua siberiană... Cel mai... și cel mai... ozon va vsiom mire, tvarisci Omelean!... Înțelegi dumneata? Desigur! Probabil că pentru asta au împrejmuit acolo gulaguri ca să-i ozoneze pe toți incomozii puterii ca scriitori, doctori, pictori, profesori și delincvenți de drept comun... Da! M-ai convins!... Dumneata l-ai citit pe Soljenițin, dar n-ai ajuns la concluzia dorită de el. Pentru dânsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
încă o posibilă potolire a văpăilor din inimile noastre... Munții se-ntâlnesc, darămite oamenii... Natașenka. I-adevărat, dar iubirea noastră mâine seară se va încheia... Păcat că aparținem unor gulaguri diferite. Am înțeles perfect că și voi aveți gulagul vostru împrejmuit cu aceleași lozinci mincinoase: fericire tivită cu sacrificii, sărăcie și călușuri... asemănătoare cu ale noastre, dar la niște dimensiuni mult mai reduse. Ca atare, Omelean, noi nu dispunem de noi înșine, de propriile noastre vieți. Că de ele se ocupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în liniștea serii spre vale, în sat, sau treceau peste zarea dealului, pe sub cer, pierzându-se ca un ecou. Oamenii din sat iau spus Pustnicul de la cimitir, deoarece puțin îi știau numele. Când a venit iarna, s-a hotărât să împrejmuiască locul cumpărat cu un gard din lăstăriș țepos de porumbiște aflat pe o râpă dincolo de culmea dealului, spre Valea Lohanului. Când a venit primăvară, a pus pomi fructiferi în curte: vreo doi meri, un păr, un zarzăr, un cireș, un
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
făcut-o. În câțiva ani, aceasta a fost gata, și, spre bucuria tuturor, a sporit considerabil faima solnițenilor. A pus, totodată, ordine, de fapt, ordinea cuvenită, În activitatea cimitirului: i-a mărit suprafața, a ordonat aleile și restaurat mormintele, a Împrejmuit porțiunea respectivă de teren cu gard sănătos, gospodăresc, pe margini plantând pomi fructiferi și arbuști ornamentali, a Înnoit aproape toate crucile, mă rog, a determinat, să se vadă, că, acest segment de viață a satului, se afla sub mâna unui
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ajung, dacă o iau pe aleea asta? O să ajungi la Piața de muncă la negru. De unde am să știu că am ajuns la Piața de muncă la negru, are vreo firmă? Nu. Are altceva. Ce? O să găsești, pe bara care Împrejmuiește un bloc de locuințe, niște oameni, Înșirați, frumos, ca niște rândunele pe o sârmă de telegraf, Înainte de a-și lua zborul, spre țările calde. Și, tot acolo, o să găsești, cum Îți spun, pe lângă cei unul lângă altul, În fața lor, pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Aici era raiul, dincolo iadul, plin de cazane de smoală, În jurul cărora roiau oameni În pufoaice și căciuli cu urechi, cu ochi arzând de foame, agitând linguroaie mari de lemn deasupra unor bliduri goale. Dincolo de fâșia de pământ arată și Împrejmuită cu un gard de sârmă, se Întindeau ogoarele fără haturi, dincolo erau colhozurile, foametea, tătucul Stalin, Siberia, deșertul Gobi, stepa, tătarii, picenegii și cumanii, dincolo era și marele popor galben, care, după cum Îi citise babulea Tatiana din Cartea sfântă, urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
împreună cu cei doi delegați și cu moș Mitea Anghelov ca autoritățile, adică tot noi, să împărțim gardul pe felii și...la muncă! Într-o singură zi era vopsit de două ori și arăta foarte...deloc oficial. Școală cu gard, livadă împrejmuită cu lătunoaie, așa, ca la munte, să nu intre vitele. A sosit ziua cea mare. Festivitatea a fost deschisă de comandantul străjerilor pe județ, profesorul Chiriță Stan care a dat semnalul ridicării pavilionului național. A urmat serbarea școlară, o piesă
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Vroii să scap, dar brațe lunecătoare, blânde M-au strâns și mai aproape și m-au lipit mai mult. IXION La mesele Olimpului, Ixion, sărbătoritul, zămisli poftă vinovată pentru Junon. Dar Nephélé închipui o Junon de umbră din norii care împrejmuiesc locașul zeiței. Ixion îmbrățișă doar norul. La veșnice ospețe, din vârful pururi nins Tot gândul meu netrebnic, regină-Olimpiană, Urca să-ți împresoare grumazul neatins Cu vrejurile-i ude și reci de buruiană. Sonor vuia văzduhul în râsul uriaș Și aburea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
înfățișată ca un cerc cu 13 cili dintre care 3 dubli, toți pe partea stângă. Al treilea, al patrulea și al șaptelea cil porneau de sub mediana superioară. În interiorul primului cerc se desena un al doilea, format din numeroase gene care împrejmuiau ochiul lăuntric. Primul cerc (cel exterior), accentuat pe alocuri cu câte două sau chiar trei linii, se sprijinea pe două piciorușe cu spațiul dintre ele umbrit, încrustate într-un aparent suport oval înclinat și el spre stânga. În dreapta ovalului, o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ziar lipite peste geam. Atunci se uită spre pat. De-acolo, din cearșafuri, îl pândea tăcută și ne mișcată Lilly. De lângă ea, îl privea fix un tinerel, părea abia scăpat din adolescență. Constantin îl vedea clar, ca și cum l-ar fi împrejmuit brusc un halou de lumină. Îi vedea licărirea vie a ochilor înguști și verzui, îi vedea părul roșcat-arămiu, îi vedea claviculele subțiri, îi vedea până și umbrele șterse ale coastelor. Băiatul se ridicase în genunchi, aștepta încordat clipa când să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]