2,778 matches
-
financiară a țării. Căscă gura la Întâmplare, Întrebând unii trecători ce Înălțau din umeri după ce-l priveau Într-un fel anume. În cele din urmă, la bifurcația unei străzi zări un fel de agitație În care, afaceriști bine Îmbrăcați pendulau Împrejur, acostând pietonii cu vorbe meșteșugite, oferind la schimb bani indigeni pentru valuta occidentală. Nu mică Îi fu mirarea când doi indivizi Îi oferi 60 lei pentru un singur dollar. Tentația era colosală. Își propuse totuși să mai aștepte. Vroia mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
iar torționarul arătă către femeie. “La arest cu ea...! Am irosit vremea degeaba...!!” Temnicerul făcu doi pași În direcția arestatei, când aceasta Înspăimântată căzu În genunchi,cerând Îndurare. “Iertați-mă domn’colonel, fac tot ce mi-ați cerut!!” Făcând stânga Împrejur temnicerul plecă iar inchizitorul se apropie de femeie cu registrul de poartă În mână. “Să reluăm deci, adaugă aici Tony Pavone, ba nu... el nu apare niciodată În registru și nu putem comite o inexactitate...! În cazul acesta scrie, da
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Din această masă de creaturi ingenioase, cam jumătate se adânciseră Într-o stare de somn, În perne, acoperiți cu cearșafuri, Împachetați, Împăturiți, Îmbrobodiți. Cei treji, ca un echipaj, operau mașinile lumii și toți mergeau În sus și-n jos și Împrejur cu calcule de precizie de o miliardime de grad, cu cojile motoarelor date la o parte, Înlocuite, cu traiectorii de milioane de mile așternute. De către aceste genii, cei treji. Cei adormiți, brute, fanteziști, visând. Apoi se trezeau și cealaltă jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Șitipaaiajalnică,careemoartadupatipu’ălacarenicinueînstaresă-șiținăviața!N-amdormittoatănoapteacasă-ltermindecitit.N-ammaifăcutașacevadecanderaminliceu. Liceu pe care, se părea că fătuța nu-l terminase demult sau că nu învățase prea multe din el. Unde-l găsesc ? a chestionat-o Jina. Unde nu puteți să-l găsiți ! Uitați-vă nițel împrejur ! Timp de șaisprezece ani, Jina cumpărase cărțile lui Alice din colțuri întunecate și de pe rafturile cele mai de jos ale librăriilor. Comanda câte exemplare își permitea să cumpere ca să crească cifrele de vânzare ale prietenei ei și-i scria recenzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
noi. Ba fir-ar al dracului că venim ! Mary s-a tras un pas înapoi roșind. De fiecare dată când mergeau la Zutto’s, ea le cerea scuze celorlalți clienți în avans. Naji știe ? a întrebat-o Mary uitându-se împrejur. A venit și el ? E de serviciu. Iar Naji nu face lecturi de plăcere. Ceea ce nu înseamnă însă că n-o omor pe Alice. Și tu ? a chestionat-o Jina pe Mary. Irene mi-a zis c-ai început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
părul îi atârna într-o poziție precară deasupra sandvișului cu pui. Alice avusese dreptate în legătură cu-n singur lucru. Orice acțiune are un preț și fiecare gest nefăcut te costă ceva. Când stai complet nemișcat, viața ta neclintită ți se adună împrejur și te macină. Mary a ieșit afară. Ceea ce-o aștepta era o după-amiază de dactilografiere rapidă. Soarele strălucea, iar adolescenții care chiuleau de la școală urlau în mașinile încolonate în așteptarea mâncării. Mary a închis ochii și-a rămas pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
însă și-a închipuit că mirosul de pământ al lui Danny avea să-i rămână pe degete încă multe zile, că încă mai putea să adore pe cineva care nu-i aparținea. Sigur, a răspuns ea. Danny s-a uitat împrejur cu precauție. Miroase ca o grădină. A mentă. Ca primele boabe de mazăre. Mary l-a privit cu atenție și-a simțit cum firele de păr de pe brațe i se ridică și-o gâdilă, ca răscolite de vânt. Te referi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aveam nevoie, a spus el. O să ne luăm o casă a noastră. Eu o să mă angajez undeva. Asta o să fie adevărata poezie. O viață romantică. Mai bună decât orice-aș fi putut eu să scriu vreodată. Jina s-a uitat împrejur, la casa demodată a părinților lui, la canapeaua verde deșelată, la scaunele furioase, așezate într-un colț spate în spate. Nu sunt pregătită, a spus ea. Iartă-mă, dar nu sunt pregătită pentru asta. Earl a privit-o îngrozit. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
zilele. C-am dormit toată iarna și că ne-am trezit cu ghirlande de frunze în păr. Apa era uleioasă. Zach a pătruns-o cu ușurință. Jina a deschis ochii, dar, din cauza aburului, n-a reușit să-i vadă chipul. Împrejur nu se auzeau decât disputele purtate de vânt, ecoul unor conversații și sălbăticia care făcea dragoste cu ea. După, Jina a rămas întinsă pe o piatră de lângă izvor. Pielea ei încinsă nici nu sesiza cele patru grade din atmosferă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-o repede din urmă și-a luat-o de mână. Femeia s-a crispat, dar ochii lui erau blânzi, iar vocea îi semăna cu șoaptele copacilor. Alice, a zis Ahmad, ai luat-o în direcție greșită. Alice s-a uitat împrejur. Într-adevăr, fără să-și dea seama, se afundase și mai tare în pădure. A, a exclamat ea. Am crezut ... Vino, i-a spus bărbatul. Te conduc înapoi. Ahmad a ținut-o strâns de mână și-a călăuzit-o către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a simțit o durere ascuțită și fulgerătoare, iar când a deschis ochii, o altă femeie îl aștepta să dea un semn de viață, să-i mănânce supa și să se ridice din pat. Preț de-o lună, tot ceea ce vedea împrejur i se părea a fi atât de imposibil, încât Zach n-a scos nici măcar un singur cuvânt. Nu avea încredere nici în vocea și nici în mâinile lui; tânjea după moarte. Se temea că nu era în stare decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
încercat nici o secundă să mă împiedice când am pornit-o după Ahmad. Mi-a fost un partener excepțional. Mi-a amintit de Ben. Bergowitz a tăcut. Nu pleacă nicăieri, i-a dat înainte Mike. Pentru numele lui Dumnezeu, uită-te împrejur ! Doar n-o să fugă înot. Nu ți se pare că toți tremurăm cam tare de frică ? Nu, Mike, i-a retezat-o Bergowitz. Suntem doar realiști. Dar agentul i-a făcut semn lui Donahue. Dacă doar respiră unde nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ființelor vii de ce să-ți mai explic ce caută halatul dilarei pe mine de ce mi-am desenat cu ojă pe buze unghiile ei nu nu e moartă în ea sunt toate punctele cardinale și toate expedițiile se fac de jur împrejur toată viața am făcut ocolul dilarei acum îmi spui că e moartă marți (am deschis ochii pe la 5:13. stăteam pe o piramidă de mere și te priveam. niciodată nu ai fost atât de aproape ni se amestecaseră degetele din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
înaintând spre asfințit îmbrățișând lumina O zi cât o viață Mă târam pe jos protejându-mă de gloanțe ca pe front, în casă stam cu lumina stinsă, evitam chiar să trec prin dreptul ferestrei. Noaptea era neagră în mine, jur împrejur vijeliile de foc și feeria înfricoșătoare a trasoarelor, dimineața liniște din când în când mai șuierau gloanțele până și pâinea avea gust de cenușă. Vă vorbesc despre tatăl meu cel care a cunoscut stratul gros de zăpadă din Siberia, vânturile
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
observ că locul era ocupat. Recunoșteam de la spate umerii goi care tresăreau ușor și parfumul care mă învăluia. Era Erjika, fata care îmi ruinase visul de a fi prietenul Creței. Plângea. În mod normal, ar fi trebuit să fac stânga împrejur și să o las în plata Domnului sau să mă bucur că o văd suferind, dar eu nu puteam fi ca alții. Durerea celor din preajmă, mă afecta în mod direct și m-am trezit lângă ea. Știu că deranjez
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de vină, nu-i așa? O urăsc și promit că o s-o încurce și ea. Mi te-a luat intenționat fiindcă știa cât de mult țin la tine. Vă urăsc pe toți, spuse printre sughițuri de plâns și făcând stânga împrejur se năpusti asupra bagajelor ei, înhățându-le din mers ca un uliu care și-a localizat prada. Le împrăștie pe jos, în camera de cămin, apoi se aruncă în pat, cu mâinile la ochi, ferindu-se parcă de realitatea care
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o bucurie măruntă pe care o împărțea cu noi trăindu-și simplu propriul prezent. Aradul nu mai văzuse atâta zăpadă de mult timp și nici Mureșul care aburea lenevind sub cruste de gheață. M-am oprit o clipă să privesc împrejur. Eram singuri în parc... doar urmele noastre și-un chef nebun de distracții. Îmi țineam respirația și-am deschis brațele să pun o linie între cer și pământ. Devenisem o cruce, o cruce născută de nicăieri, izbită de tăceri argintii
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
secete, vitalitatea naturii, încât, viața - îmi spuneam - merită să fie trăită și retrăită de o mie de ori, numai că mă simțeam exclus din cercul acestei bucurii, în afara marii circumferințe. Era ceva imprecis, fără nume, o ceață ce se ridica împrejur, mă gândeam la Keti, la Ana, apoi la femeia de alături, de data aceasta fără o preocupare anume, gânduri care veneau și plecau ca-ntr-o sală pustie, golite de sens sau al căror sens îmi scăpa. Mă gândii, deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-i venise vremea să rupă din el mânia. —Așa-i acest Culi totdeauna! oftă bătrâna. Feciorul ei ieșise, întorcând aceleași sprâncene posomorâte. Sania era trasă dinaintea ușii; calul înhămat. Vremea se arăta moale și senină. Ion Bezarbarză, sluga, umbla aprig împrejur, grămădea fânul în lada săniei, întindea bine cergile. Tropăia cu bocancii lui grei, din când în când își trecea un pumn pe sub nas, întorcea ochii vii spre stăpânu-său, aștepta un cuvânt. Vedea că stăpânul său e într-un ceas crâncen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și se repeziră la Culi, cuprinzându-l din două părți. Paznicul se încordă și-i respinse în dreapta și în stânga. Ei îl apucară iarăși. Ce-veți cu mine? strigă Ursake, pălindu-i. —Vai, dragul mamei, cum te prăpădești tu! se bocea împrejur nana Floarea. Puneți-l jos și legați-l, creștini dragi și oameni buni! Culi stătu deodată, ca izbit dinlăuntru de ceva. Se întoarse de cătră maică-sa și de cătră oameni, făcându-se cârcel, ca să verse din el veninul. Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cel mic întreba și cel mare răspundea. Cel mic însă nu știa să-și deslege de tot limba și bolborosea peltic. —Ai fost în pădure? întreba Octavian. Era o întrebare misterioasă. Pădurea era lucrul nou care se vedea de jur împrejur, în lumina unui alt tărâm. —Ai fost în păduie? — Am fost, răspunse Onu. —Ai văzut ulsu? —Văzut. —Nu te-ai temut? — Nu. — Ce i-ai spus? I-am spus: bate ici brânca și să ne luăm la trântă. Octavian nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un zâmbet larg, în puloverul ei cu nasturi și în papuci. Și cu un pistol. Tessie (exclamând voioasă): Fetelor! N-am mai fost pe-aici de secole. De când am eliminat familia Foley, unul câte unul. S-a uitat de jur împrejur cu afecțiune: Ahhh, ce vremuri frumoase. A primit scaunul: Nu-mi spuneți că e același scaun! Ah, ba da! Nu e minunat? Detta (cu chipul imobil): De unde ai știut unde să mă găsești? Tessie: Unde altundeva ai fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Dacă vreți pălării, mă plătiți cu zece mii mai mult. Încă zece mii. Să fie douăzeci. Ne-am privit în ochi: o confruntare. Nici una din noi nu s-a clintit, apoi ea a zis: —O să mă gândesc la asta. Am făcut stânga împrejur; banii erau deja ai mei. Mai degrabă mi-aș fi tăiat mâna decât să dau acel telefon. Dar, cât timp nu-i ceream scuze lui Angelo, rușinea avea să mă urmărească pretutindeni. —Angelo, sunt Anna, sora lui... —Salutare, micuțo, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de o aruncătură de piatră. Curând o trupă de castilieni s-a ivit în zare, iar când a ajuns în dreptul nostru, șeful ei a stat de vorbă deoparte cu al-Mulih, apoi, la porunca acestuia, soldații din Granada au făcut stânga-mprejur și s-au întors la trap în oraș, în vreme ce călăreții lui Ferdinand le luau locul în jurul ostaticilor. Sus pe cer, cornul lunii era acum invizibil. Și-au reluat mersul, încă și mai tăcuți, încă și mai copleșiți, până sub zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sprijine și o voce de bătrân s-a făcut auzită: — Nu trebuie să privești moartea de sus când ești călare. În loc să sar jos, lucru de care nu mă simțeam în stare, m-am încleștat de grumazul măgarului, am făcut stânga-mprejur și m-am îndepărtat, stârnind în jurul meu protestele celor pe care mișcarea mea îi împiedica să vadă urmarea spectacolului: pe un morman de var nestins fusese așezată partea de sus a trupului celui ce fusese supus supliciului și care, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]