2,389 matches
-
ale Bisericii și ale Familiei slăbeau, iar privilegiile aristocrației (fără nici un fel de Îndatoriri) se răspândeau În cele patru zări, erau democratizate, În special privilegiile libidinoase, dreptul de a fi dezinhibat, spontan, de a urina, defeca, râgâi, de a se Împreuna În toate pozițiile, triplu, cvadruplu, polimorfic, nobile prin a fi firești, primitive, combinând tihna și inventivitatea luxoasă a Versailles-ului cu ușurința erotică acoperită de hibiscus din Samoa. Romantismul Întunecat prindea rădăcini. La fel de vechi, cel puțin, ca orientalismul straniu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la jumătatea distanței dintre noi și treceam repede mai departe. Trei Nu-mi iese din cap ironia faptului că eu mă chinuiam văzând-o pe Sheba împrietenindu-se cu grăsana Hodge, în timp ce, de fapt, ea se pregătea frumușel să se împreuneze cu un minor. E trist și iritant să mă gândesc că am pierdut atâta timp încercând să înțeleg cu ce o seducea Sue, când, de fapt, o legătură mult mai fatală se năștea chiar sub nasul meu. Dar nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
parte în pseudoconfesiunea ei bizară, m-am supărat foarte rău. N-am înțeles de ce s-a mai deranjat să-mi spună ceva atât de departe de adevăr. Chiar cu două seri înainte de a mă invita pe mine la cină, se împreunase cu Connolly într-un parc public. O incita să se joace astfel de-a confesiunea cu mine? Sau îmi oferise mie această versiune nevinovată a relației lor doar pentru a preveni unele suspiciuni care ar fi putut apărea în cancelarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în iubirea pornită de la lingură, Colindă auriu, gutuia-n iarnă mă colindă Și-o las acolo...Sunt Evă cu buzele-ostenite De șoaptele din gânduri, de așteptări, iubite... Mă caut... Mi-e sufletul îngenuncheat în brazda ei Și mâini de pravoslavnic împreun, În fața Poeziei tot sângele-mi adun Și-n Alfa și Omega-credința mi-e temei... Mă caut cu lumina și cu umbra Și mă găsesc la fel de efemeră, Iar inima-mi bucată e de-Alhambra Și forma ei rămâne veșnic sferă. Din palma
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și Îndreptîndu-se, Încet, spre mine. Te rog să mă scuzi, sînt cam irascibil. Mai ai treabă pe-acolo ? — Nu. Nici n-am prea avut ce căuta. — Știi, doctorul spunea că există două feluri de amnezii... zise el Întinzînd brusc mîinile Împreunate spre mine și apucîndu-mă de piept de parcă frămînta o bucată invizibilă de lut. Una - cînd uiți tot ce s-a Întîmplat În trecut; evenimentele din prezent - cum să spun ?... Nu-ți pierzi judecata. Poate doar mi s-a părut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de defectă o busolă, ea tot busolă rămîne... Dacă aș obține un indiciu cît de mic, poate aș ști și eu pe ce cale să apuc... — Mă duc să-l caut chiar acum, spuse ea Întorcîndu-se spre mine cu mîinile Împreunate În semn de aprobare dată cuvintelor mele, care păreau că se scurg neîncetat. După o foarte scurtă pauză care mie Îmi scăpase - oare fusesem neatent? -, adăugă: Vreți să intrați și să așteptați? Mă aflam din nou În camera lămîiatică. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la intrare. La capătul lor ne aștepta ceremonios ambasadorul, care l-a îmbrățișat frățește pe Adrian (fratele lui, bărbatul). Eu am venit spre el și i-am întins mâna. A urmat un gest-șoc pentru mine: ambasadorul și-a pus mâinile împreunate în dreptul feței (Vade retro Satana?!), a întors subit privirea, mi-a întors instantaneu spatele, lăsându-mă cu mâna întinsă, ca pe o toantă. Câteva secunde. După ce ei, specia de „stăpâni”, au dispărut în casă, s-a ivit de pe o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
puștii. După aceea, dintrodată plutirăm lin și intrarăm sub bolțile luncii mari de sălcii. Soarele da în asfințit, o pulbere de aur se strecura prin pletele verzi și tremura în flori de lumină pepânza neclintită și întunecoasă a apei. Ramurile, împreunându-se, deschideau arcade negre, sub care treceam într-o liniște nețărmurită, lăsând o cărare de solzi de oțel în urma luntrii. Și ne oprirăm între două sălcii scorburoase, adăpostiți de ramuri dese, care curgeau de sus până la luciul bălții. În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aceia care dețin adevărul să-l elibereze! Clement lăsă să se audă un râs confuz. Apoi reluă: — Să rezumăm. Fratele Leon nu va intra în călugărie; va intra doar în diplomație, la fel ca fratele Francesco. Liniștit acum, acesta își împreună mâinile, luă o mutră cucernică și rosti cu voce comică: — Dacă fratele Leon are oroare de adevăr, să nu se teamă: nu-l va întâlni prea des în confreria noastră. — Amen, am închis eu discuția pe același ton. Numeroși prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-și energia asupra tuturor lucrurilor care le ieșeau în cale, lăsând porțiuni întregi de pădure parcă devastate de tornadă. În ziua următoare, înainte de răsărit, domnul Chawla era treaz și îmbrăcat, îndreptându-se spre oraș cât putea de repede. Grijile îi împreunau sprâncenele. Lucrurile merseseră prea departe. În definitiv, boli precum rabia erau răspândite de animalele acestea. Ceva trebuia făcut. Fostul Colector Districtual tocmai plecase și cel nou nu ajunsese încă. Nu exista nici o înaltă autoritate pe care să o poată vizita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
domnul Jones. Ceața nu s-a ridicat. Cuvintele îi sunau prostește atunci când le rostea, dar Dolores nu arăta nici un semn de dezaprobare, ci stătea timidă în fața lui, cu o mână odihnindu-i-se pe jumătate întâmplător în locul unde i se împreunau coapsele. în întuneric părea mai puțin zbârcită, iar trupul ei cocoșat, mai puțin diform. Virgil întinse un braț, iar ea veni spre el, poticnindu-se, ca să ajungă pe pământ, să se întindă, să stea nemișcată, și totuși primitoare. El o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acasă “. Un mare gânditor spunea: „Dați‐mi o generație de mame bune și voi schimba fața lumii”. În lume mama este primul pedagog. Ea, mama, con duce mânuța copilului și‐l învață să facă semnul crucii. Tot ea, mama, îi împreunează mânuțele pentru rugăciune la Doamne, Doamne! Mama, eterna mamă, este însoțitoarea copilului la biserică și apoi la școală. De aceea mamei, dat orită menirii ei, i s‐a ridicat un altar „Căminul” unde nu poate fi înlocuită de nimeni. Misiunea
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
lui blocat sub corpul meu, cu genunchiul răsucit sub piciorul meu drept, așa ca să-l pot rupe dacă voiam și mă ridicam deasupra lui, fără să-i dau timp să se întoarcă, nimic nu mă mai oprea acum. Mi-am împreunat pumnii și l-am lovit în față o dată, de două ori, de trei ori, cu toată puterea în cotul drept, cu ambele mâini în spate, nelăsându-l să scape, lovindu-l în față, picioarele încă ținându-i coapsa ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
adevărate cutume: oamenii trebuie să se închine și să facă de multe ori semnul Sfintei Cruci când se trag clopotele sau când trec pe lângă biserici, troițe. Se fac nenumărate procesiuni la Sfintele Moaște iar parastasele se fac în fiecare Duminică împreuna cu pomenirea morților și creștinul ortodox are acces nelimitat la rugăciune în biserică sau pentru a aprinde câte o lumânare pentru cei dragi vii sau morți. Aceste obiceiuri au un rol prea puțin conștientizat de societate și anume, acela de
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
Bea Își ridică privirea, zîmbind surprinsă, ca și cînd prezența mea acolo ar fi fost Întîmplătoare. Am crezut că n-ai să vii, zise Bea. — Așa credeam și eu, am replicat. Rămase așezată, foarte țanțoșă, cu genunchii strînși și mîinile Împreunate În poală. M-am Întrebat cum de era cu putință să simți pe cineva atît de departe și totuși să-i poți citi fiecare cută a buzelor. — Am venit fiindcă vreau să-ți demonstrez că greșeai În ce mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Hai, cu Încredere. Închipuiește-ți că sînt confesorul tău. — De ani de zile nu m-am spovedit. — Se vede pe fața ta. 33 Gustavo Barceló știa să asculte contemplativ și salomonic, asemenea unui medic sau nunțiu apostolic. Mă urmărea cu mîinile Împreunate sub bărbie, ca la rugăciune, și cu coatele pe birou, aproape fără să clipească, Încuviințînd În răstimpuri, ca și cum ar fi detectat indicii sau mici păcate În fluxul relatării mele și și-ar fi formulat propriul său verdict asupra faptelor, pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În casă. M-am strecurat pînă În camera mea, fără să aprind lumina. De cum m-am așezat pe marginea patului, am băgat de seamă că mai era cineva În Încăpere, Întins În Întuneric pe pat, ca un răposat, cu mîinile Împreunate pe piept. Am simțit o șfichiuire rece În stomac, Însă de Îndată am recunoscut sforăiturile și profilul acelui nas fără de pereche. Am aprins veioza și l-am văzut pe Fermín Romero de Torres pierdut Într-un zîmbet fermecat și emițînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
după Încartiruire. Voi putea chiar să vin să dorm acasă, am Încercat eu. Tata Îmi replică Încuviințînd anemic. Îmi veni greu să-i susțin privirea și m-am ridicat să strîng masa. Tata rămase așezat, cu privirea rătăcită și mîinile Împreunate sub bărbie. Tocmai mă pregăteam să spăl farfuriile, cînd am auzit pași pe scară. Pași fermi, grăbiți, care izbeau În pardoseală și conjurau semne funeste. Mi-am ridicat ochii și am Încrucișat o privire cu tata. Pașii se opriră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a se convinge că existența nu-i totuși un lucru de temut, după care se retrăgeau Înapoi fiecare În carapacea sa, lipindu-și unul de altul trupurile căzute pradă unor gânduri din ce În ce mai Întunecate. Când simțurile renășteau, se fugăreau prin cameră, Împreunându-și din când În când buzele și mânile și tot ce mai era de Împreunat. ...Medicul Își cumpărase o oglinjoară pe care o ținea În portmoneu, iar noaptea o ascundea sub pernă. De multe ori se trezea din somn năuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
retrăgeau Înapoi fiecare În carapacea sa, lipindu-și unul de altul trupurile căzute pradă unor gânduri din ce În ce mai Întunecate. Când simțurile renășteau, se fugăreau prin cameră, Împreunându-și din când În când buzele și mânile și tot ce mai era de Împreunat. ...Medicul Își cumpărase o oglinjoară pe care o ținea În portmoneu, iar noaptea o ascundea sub pernă. De multe ori se trezea din somn năuc, studiindu-și la lumina veiozei trăsăturile, sau se ducea la baie, deschidea robinetul, apropiindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
copac În cea de melc acoperit de bale, Oliver tot nu s-ar fi abătut de la drumul lui. Cunoscând pe pielea sa păcatul, s-ar fi putut lepăda mai ușor de el. Aruncând o privire spre femeia Babel, ce-și Împreunase mâinile căzând În genunchi lângă taburetul lui, fiori reci Îi străbătură trunchiul, alunecând pe măduva spinării, de jos În sus... Frunzele sale dădură semne de neliniște, fremătând Înăuntru fără glas. De pe fața de mironosiță a femeii atârnau douăzeci și patru de limbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cât mai repede, ca să Încep să contribui și nu doar să mă uit, am spus, cu ceea ce mi s-a părut a fi un nivel decent de coerență și limpezime. — Aha, foarte drăguț. Ia povestește-mi de noaptea trecută! Își Împreună mâinile și se aplecă În față. — A, da, noaptea trecută. Mda, am ieșit la cină cu Elisa, Skye, Leo și alții și a fost o seară foarte plăcută. Chiar ai aici un grup de oameni unu’ și unu’. Categoric, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
bicicleta 99% din timp. Azvârli cartea pe care o legăna În mâinile ei acoperite de mănuși groase (Batik Technique) și alergă În Întâmpinarea mașinii, Înainte să reușesc s-o parchez. —Bettina! strigă ea, trăgând de ușa din dreptul șoferului și Împreunându-și mâinile cu emoție. Mă apucă de mână și mă trase imediat În brațele ei și m-am Întrebat dacă, În afară de mama și de câinele meu, va mai exista vreodată cineva care să se bucure atât că mă vede. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Trebuie să trec pe la petrecerea In Style mâine seară, iar el o să lucreze. M-a rugat să beau cu el o cafea după aia. Asta păru să-l satisfacă pe Will. —Excelent. Transmite-i toate cele bune din partea mea. Își Împreună mâinile și se aplecă spre mine ca o prietenă nerăbdătoare, care aștepta ultimele noutăți. Îți ordon să-l inviți la noi duminica viitoare, spuse el, În timp ce Simon Își făcu În sfârșit apariția. —Sammy? Oo, excelentă idee! O să fim doar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mexicanul sărutându-se cu limba. Pelicula sări de pe rolă. Claire se ridică în picioare, aprinse lumina și schimbă rolele de film. Danny se destinse și adoptă cea mai bună versiune a lui Ted Krugman: relaxat, picior peste picior, cu mâinile împreunate la ceafă. Claire se întoarse și-i spuse: — Păstram asta pentru după aceea, dar cred că avem nevoie de ea acum. Danny îi făcu cu ochiul. Țeasta îi zvâcnea. Ted, marele gagicar. Claire porni proiectorul și stinse luminile. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]