2,573 matches
-
în el direct din camion, un camion cu prelată. Ferestrele vagonului erau astupate cu scânduri bătute în cuie. N-aveam aer, simțeam că mă înăbuș și mirosea îngrozitor a transpirație. "Cîmpul miroase a porumb copt (era toamnă) și eu mă înăbuș în împuțiciunea asta", mi-am zis și m-am strecurat spre ușă ca să mă duc la closet, sperând că acolo trebuia să vină o dâră de aer proaspăt. Dar chiar în ușă m-am lovit de el. Cum l-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înălțime. ― Nu mai venim niciodată aici, bâigui ea și îi tremura bărbia. Era încă sub impresia șocului. În loc s-o liniștesc, am fost de-a dreptul mojic. ― Mai bine taci. Îmbracă-te și hai să mergem. Resentimentele pe care le înăbușise până atunci dorința au ieșit la suprafață, agravate. Laura mi se părea vinovată de tot, că mă găseam acolo, că tremurasem, că mă simțeam umilit, și tot drumul până la azil am tăcut dușmănos. Abia la despărțire am avut puterea să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dar de ce-mi cerea imposibilul? De ce-mi cerea să renunț la ceea ce nu mai puteam și nici nu doream să renunț? Ar fi vrut să fiu undeva o mediocritate oarecare, numai să fiu o mediocritate adevărată? să mă înăbuș în adevărul meu, în destinul meu îmbîcsit și strîmt? Și ce viață am fi dus? Ea laborantă, iar eu, eu ce? un amărât care să depindă de morți și de pietatea celor vii? Asta visa să devin? La ce-mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
felul de scorniri scârboase împotriva Laurei?" m-a întrebat. Avea chiar o teorie despre forța subversivă a dragostei care, zicea el, se cuibărește în adevărul ei ca într-o oază; de aceea orice flagel tinde în mod natural s-o înăbușe ori măcar s-o murdărească. L-am ascultat, dar am rămas opac la argumentele lui. Știam una și bună. Că Laura reprezenta pentru mine un risc. Putea să mă zdruncine cu realismul ei și nu vroiam. Câtă vreme eram bolnav
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
examinam balta. Abia atunci am observat că apa devenise parcă mai neagră și sporise mătasea broaștei. Barca târa după ea adevărate zdrențe verzi. Pilcurile de stuf sporiseră și ele. Dacă nu era curățată, balta avea să devină în curând impracticabilă, înăbușită de alge, de stuf și de mâl. Probabil, mi-am zis, pescarii nu mai vroiau s-o curețe. Nu-i interesa. Pește nu exista acolo, iar ca să întrețină un drum pentru cei din azil nici atât. Când am ajuns la mal
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca de ceară, pleoapele grele și livide, cu răsuflarea întretăiată și scurtă, sfâșiat de ganglioni, îngrămădit în fundul cușetei, ca și cum ar fi vrut s-o închidă deasupra lui sau ca și cum ceva venit din fundul pământului îl chema fără încetare, portarul se înăbușea sub o greutate nevăzută. Femeia plângea. ― Nu mai e oare nici o speranță, domnule doctor ? ― E mort, spune Rieux. Moartea portarului, putem s-o spunem, a constituit sfârșitul acestei perioade pline de semne descumpănitoare și începutul unei alteia, relativ mai dificile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
putea să depună mărturie pentru el. Chiar și în afara cartierului nu-i lipseau relațiile. ― Îl cunoașteți pe domnul Rigaud, arhitectul ? Este unul dintre prietenii mei. În odaie întunericul devenea tot mai gros. Strada de cartier se anima și o exclamație înăbușită de ușurare salută, afară, clipa în care lămpile se aprinseră. Rieux s-a îndreptat spre balcon și Cottard l-a urmat. De prin cartierele învecinate, ca în toate serile în orașul nostru, o briză ușoară aducea șoapte și mirosuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ORAȘ, PĂREA SĂ RĂSPUNDĂ ȘUIERĂTURILOR FLAGELULUI. AVEA, EXACT ÎN ACEST MOMENT, O PERCEPȚIE EXTRAORDINAR DE ASCUȚITĂ A ACESTUI ORAȘ CARE SE ÎNTINDEA LA PICIOARELE LUI, A LUMII ÎNCHISE PE CARE O ALCĂTUIA ȘI A URLETELOR CUMPLITE PE CARE ACESTA LE ÎNĂBUȘEA ÎN NOAPTE. VOCEA LUI S-A ÎNĂLȚAT STINS : "ÎNTR-O FRUMOASĂ DIMINEAȚĂ DIN LUNA MAI, O ELEGANTĂ AMAZOANĂ PARCURGEA, PE O SUPERBĂ IAPĂ ALEZANĂ, ALEILE ÎNFLORITE DIN BOIS DE BOULOGNE". TĂCEREA S-A AȘTERNUT IAR ȘI, O DATĂ CU EA, FOȘNETUL NEDESLUȘIT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
CEL AL LUI TARROU, PĂREREA NARATORULUI ESTE CĂ AVEA TOTUȘI O SEMNIFICAȚIE ȘI CĂ MĂRTURISEA ȘI EL, PRIN ÎNSĂȘI VANITATEA ȘI CONTRAZICERILE LUI, TOT CE ERA ATUNCI MÂNDRIE ÎN FIECARE DINTRE NOI. Rambert lupta pentru a împiedica ciuma să-l înăbușe. Ajungând la convingerea că nu putea părăsi orașul prin mijloace legale, era hotărât ― îi spusese el lui Rieux ― să uzeze de celelalte, ilegale. Ziaristul începuse cu chelnerii de cafenea. Un chelner de cafenea este întotdeauna la curent cu toate. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
netulburate vreodată de pasul unui trecător sau de lătratul unui câine. Marele oraș tăcut nu mai era atunci decât o adunare de cuburi masive și inerte, în mijlocul cărora numai efigiile încremenite ale binefăcătorilor uitați sau ale oamenilor mari din vechime, înăbușiți pentru totdeauna în bronz, încercau, cu falsele lor obrazuri de piatră sau de fier, să evoce o imagine degradată a ceea ce fusese omul. Acești idoli mediocri tronau sub un cer dens, la încrucișările străzilor fără viață, brute insensibile care întruchipau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ochii și trăsăturile feței. Umerii săi puternici se cocoșaseră. Cineva a bătut la ușă și un infirmier cu mască albă a intrat. A pus pe biroul lui Tarrou un pachet de fișe și, cu o voce pe care tifonul o înăbușea, a spus doar atât: "șase", apoi a ieșit. Tarrou l-a privit pe ziarist și i-a arătat fișele pe care le-a desfăcut în evantai. \ Frumoase fișe, ai ? Ei bine! nu, sunt morți. Morții de peste noapte. Fruntea i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
încetare cu palmele fruntea umedă și ridicându-se adesea ca să poată tuși cu o tuse sugrumată, răgușită și umedă, de parcă-și smulgea ceva din piept. Părea că nu poate să dea afară din fundul gâtului tampoane de vată care îl înăbușeau. La sfârșitul acestor crize, cădea pe spate, având toate semnele unei istoviri. În cele din urmă, se mai ridica iarăși pe jumătate, timp de câteva clipe, si privea înaintea lui cu o fixitate mai sălbatecă decât toată zbaterea dinainte. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe trotuarul înghețat, cu chipul mânjit de lacrimile care continuau să-i curgă. Trecătorii priveau de departe, opriți locului, neîndrăznind să mai înainteze. A trebuit ca Rieux să-l ia pe bătrân în brațe. Acum, în patul său, Grand se înăbușea: plămâni îi erau prinși. Rieux se gândea. Funcționarul n-avea familie. La ce bun să-l transporte ? O să fie singur, cu Tarrou, să-l îngrijească ... Grand își înfundase în pernă capul, cu obrazul verzui și cu privirea stinsă. Se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
scrupul a regimului totalitar, disprețul față de personalitatea umană. În acest moment de adevărată cumpănă pentru popor, singura sursă de informație credibilă era ascultarea posturilor de radio Vocea Americii și Europa Liberă. E momentul extrem de tensionat al Revoluției maghiare din 1956, înăbușită în sânge pe străzile Budapestei sub șenilele tancurilor sovietice. Evenimentul în sine întărește convingerea că “va începe și la noi, să scăpăm de animalele noaste supuse rusului. E o nenorocire mare la vecini, dare ar Domnul să-i răstoarne, doar
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
colierul cu dreapta. Se retrase. Se gândi că evenimentele semănau cu o scenă din jefuirea unui oraș antic: o orgie condusă nu de poftă, ci de lăcomie, participanți cu chipuri schimonosite de zgârcenie, dând frâu liber unei dorințe care fusese înăbușită vreme de decenii. Deodată fu împins din nou înainte: sosise un nou grup de tâlhari, care se îndrepta spre scări. Salam fu prins în mulțimea care cobora pe scări: se răspândise zvonul că angajații muzeului ar fi ascuns cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de conserve. Dacă o lua pe aici, poate că putea să o întrebe pe mama lor... Simți deodată o smucitură puternică din spate, de parcă cineva era gata să-i rupă gâtul. O mână înmănușată îi acoperi ochii, iar cealaltă gura, înăbușindu-i strigătul. Auzi sunetul de parcă l-ar fi scos altcineva. Își dădea seama că era trasă înapoi, chiar dacă ochii și gura îi rămăseseră acoperite. Încercă să-și elibereze mâinile, dar erau ținute strâns. Fu târâtă pe o străduță și izbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
găsească un unghi potrivit înspre trupul lui, dar imediat ce îl găsi, făcu totul dintr-o singură mișcare rapidă. Își înfipse pur și simplu dinții și îl mușcă de mână. Urlă de durere, lăsând să-i scape doar un singur sunet, înăbușindu-le pe celelalte. Dar fu de-ajuns: din reflex, îi dădu drumul la mână și ea intră iarăși. Ochii ei scrutară încăperea, încercând să găsească în norul de fum calculatorul pe care tocmai îl folosise. Când zări în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
simți că era așazată pe un fel de suprafață, poate o masă. Îi depărtară picioarele și unul din ei aprinse o lanternă, îndreptând-o spre ea; apoi simți niște degete care îi cercetau interiorul vaginului. Urletul ei de indignare fu înăbușit de căluș. Își dori să lăcrimeze, dar ochii îi erau uscați. Ca și cum oroarea asta ar fi fost prea îngrozitoare ca să poată fi exprimată prin lacrimi. Se auzi un sunet, cel al unei uși deschizându-se, al altcuiva intrând în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
am lăsat căruciorul la marginea trotuarului și m-am așezat jos. Balcoanele vechilor case atârnau deasupra mea ca niște ramuri dintr-o alegorică pădure a răului. În mod simbolic, autobuzul pentru Desire trecu vuind pe lângă mine, gazele motorului său Diesel înăbușindu-mă aproape. Închizând pentru o clipă ochii ca să meditez și în felul acesta să-mi recapăt forțele, se vede că am adormit, căci îmi aduc aminte că am fost trezit în mod grosolan de un polițist care stătea alături de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
încolăcească coada în jurul gâtului până o va vedea sufocându-se. Dar rațiunea triumfă. Nu-i păsa de Myrna; căuta o cale de scăpare. Fortuna o lăsase mai moale. Nu era chiar atât de depravată încât să încheie ciclul acesta nefast înăbușindu-l într-o cămașă de forță, închizându-l într-un mormânt din blocuri de ciment, luminat cu tuburi fluorescente. Fortuna dorea să-l despăgubească. Găsise o metodă să-i facă semn fufei de Myrna, scoțând-o din vreun metrou, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se concentrează să determine ca puterile multinaționale mai bogate și dezvoltate să devină mai puternice, pierzând din vedere imaginea de ansamblu descrisă mai sus - nevoia de a diminua sărăcia, de a accentua democrația și de a împărtăși prosperitatea globală - vom înăbuși șansa oricărui individ de a avea un viitor prosper. Astăzi sunt mai mult de patru miliarde de oameni săraci pe planetă. Aceasta este piața disponibilă pentru a absorbi produsele noastre sau este doar bazinul din care vor fi recrutați posibilii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
populației - de la generația boomului demografic, la cea multiculturală - vor redefini America în secolul XXI. Dușmanii viitorului, ai liberului comerț și ai drepturilor individului, vor amenința America, unii dintre aceștia ajungând să comită acte de terorism într-o încercare de a înăbuși democrația globală. Pag. 333 Investiții în domeniul științific și al tehnologiei Aptitudini legate Educație de cunoștințe de masă Susținerea nivelului ridicat al calității vieții Inovații Un mediu sustenabil Societatea de consum Stabilitate Prosperitate socială Protejarea Democratiei Harta viitorului Americii Creșterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
destul de bine de promisiune. Când și dacă lacrimile Îi inundau ochii, Își ținea pur și simplu respirația și Își aducea aminte de promisiunea făcută. Așa că, În acea primă vineri din iulie, a făcut din nou ceea ce făcuse Întotdeauna ca să-și Înăbușe lacrimile: a respirat adânc și a ridicat bărbia ca și când acela ar fi fost un semn al forței sale lăuntrice. Însă, de data aceasta, ceva nu a mers deloc cum trebuia și aerul pe care Îl reținuse În plămâni năvăli afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
timpul de robinetele vechi din casă. Așa că În seara asta mi-am zis că de ce să nu Închid magazinul mai devreme și să nu mă opresc acasă la Shushan să repar blestematele alea de țevi? — Mda, Înțeleg, a observat Armanoush Înăbușindu-și un zâmbet. Apropo, ea unde e? — Trage un pui de somn, a spus Dikran târându-se ca un vierme afară din dulap pentru a lua un dispozitiv de Îndoit țevi și după aceea Înapoi. Vârsta - ce să-i faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ei să ridice receptorul. — Amy!!! a spus Rose pe un ton ridicat, aproape țipând. Iubito, tu ești? — Da, mamă. Ce mai faci? — Ce mai fac? Ce mai fac! a repetat Rose, de data asta părea tulburată, iar vocea Îi era Înăbușită. Trebuie să Închid acum, Însă promite, promite-mi că mă suni În zece... nu, nu, zece minute nu sunt de-ajuns, În cincisprezece minute. Trebuie să-nchid acum și să-mi adun gândurile și după aceea aștept telefonul tău. Promite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]