13,283 matches
-
ar fi, totuși, unul structural și nu ar avea portanța lui caracterologică. Dacă viața lui Babis a fost și este marcată puternic de prea puținii centimetri ai staturii sale, idealurile nefericitului personaj sunt unele de compensație. Când trebuie să te înalți pe vârfuri pentru a săruta mâna unei doamne sau când, la oferirea unei flori, ești respins cu apelativul crud stârpitură, îți creezi o lume a ta, paralelă, în care batjocura sau mila semenilor nu mai contează. O lume imaginară, aprinsă
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
al său: "Cine-mi traversează grădina/ în clipa tăcută și caldă?// Trece prin trifoi, printre crini/ Cu armura în spinare,/ Aduce tihna amurgului.// Alunecă lin, suveran/ Lasă împăcare în urmă. La fel mă strecor/ Blînd prin lume,/ Săgeți de apărare înalț/ Numai cînd momentul e orb/ Și veninul fierbe în preajmă" (Cine?). Firește, această pace evocată cu o nostalgie naivă, "cu umilință dar și cu o nețărmurită încredere", după cum observa N. Balotă, posedă și o valență polemică. Ea reprezintă un contrast
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
nimicim dintr-o singură suflare "un anotimp de prunci", regele planetei seamănă izbitor cu o maimuță ce se privește-n oglindă și se rostește în fraze de staniol ș.a.m.d. în fața anomaliilor ce nu mai contenesc, Petre Got își înalță ruga cu obiect planetar: "Doamne, oprește, Te implor,/ Rostogolirea paranoică a lumii,/ Căderea ei în gol" (Recurs). însă nu constituie oare limbajul liric ca atare antidotul specific, id est cel mai eficace sub unghiul poeziei, la această "sarabandă" a abuzurilor
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
Kazantzakis. În Moartea lui Zorbas asistăm la ultimele zile ale legendarului erou. Zorbas este acum un om împovărat de vârstă și necazurile vieții, pe care Filippos Filippou îl descrie cu simpatie, dar și cu nelipsita sa ironie. Brusc, Kazantzakis își înălță privirea spre cer, unde zbura un pescăruș. - La liberté. Qu'est-ce que c'est la liberté? declamă și apoi își privi pe rând musafirii în ochi. Gata, s-a zis cu Grecia, e pierdută, forța i-a slăbit, sângele i
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
bine pe Kavafis. A fost un muritor care a devenit nemuritor, un înțelept, ironic, hedonist, un seducător. - Ithaka lui e un poem care va rămâne, recunoscu Varnalis. Kavafis s-a luptat să-și impună opera și-a reușit. Kazantzakis își înălță mâna dreaptă, vrând parcă să-i facă să se oprească, să le sugereze că discutaseră destul de Alexandrin. - Și eu mă lupt. Privesc înainte ca Odyseu, fără să știu însă dacă voi ancora vreodată la Ithaka. Doar dacă Ithaka înseamnă călătoria
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
și-a umilit de mult existența" - și într-o istorie fără stil. Basarabia este văzută ca o uriașă provincie a ratării, un "land leprozat" în care orice ambiție se sufocă din fașă. Discursurile politice găunoase, provocând repulsie, sunt menite să înalțe o butaforie națională, o pseudo-țară de sine stătătoare, amânând unirea cu România la calendele grecești. Aceasta fiind linia oficială, reacția de respingere nu este una politică, nici una civică: ea capătă conturul volatil al eului, apărat printr-o mișcare de retragere
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
luat acest îndemn drept o glumă originală. Astăzi, la treizeci de ani de cînd a plecat tocmai cînd mă așteptam mai puțin, mă bucur enorm de șansa de a-l fi cunoscut. L-am visat, la scurtă vreme după moarte, înălțat pe o scară, mult mai sus de nivelul solului. Capul nu i-l zăream, ascuns undeva în nourii amurgului. Urcase, se vede, în "extramundana puritate".
Amintirea lui Emil Botta by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/9371_a_10696]
-
anchetatorului: "Azi nu mă privești în ochi, băiete, nu-mi place, ceva, în capul tău, sunt sigur că urzești tu!"... Cel mai greu de luptat era să lupți cu această suspiciune ce părea adusă de vânturi înalte asemenea unui praf înălțat de pe gigantice întinderi nelocuite ale planetei. Și ceea ce trebuia să se producă se produse. Neavând nimic de ascuns, Chiril părea că ascunde totul. O agitație lăuntrică, rea și stupidă, pusese stăpânire pe el. Această panică putea să fie o probă
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
ne descoperea. soră-mi sau mie, în buzunare semințe de floarea soarelui: "Vai de voi dacă vă mai prind mâncând semințe ca rușii". Aș vrea însă să mă întorc la misterioasele camere închise și la misterul definitiv care s-a înălțat în fața mea după ce am reușit să le deschid. Pentru că în cele din urmă (cred că aveam 13 sau 14 ani) am reușit să deschid cu emoții și cu un șperaclu o ușă. Iar înăuntru am descoperit mii de cărți neașezate
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
Corul: - Suntem sătui. Se pregătește imnul de slavă. Știu ce urmează, dar sunt surprins de fiecare dată. E paragraful meu preferat din rugăciune. Îmi place această trecere bruscă, această exaltare a vocii tânguite care devine fermă, accede la acute, se înalță la cânt. Această justețe a tonu-lui. După sfâșiere, jubilarea acceptată, dobândită, pro-clamată. În fiecare seară aștept această clipă care-mi hrănește extazul. Bătrânul - pentru acest gest îi rezervăm un colț doar al lui -, bătrânul se ridică în picioare și intonează
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
trecând peste mitropolie și-apoi rămânând undeva, pe acoperișul vreunui bloc, singure - ar fi un fel de circuitul vieții în natură. Îmi imaginez niște veverițe ce dansează vals sub un cearșaf atât de pline de elan, încât s ar putea înălța oricând la ramura ce intră pe fereastră. De pe blocurile de alături, toate coloanele de lumină cad fierbinți; strălucesc pentru câteva momente și-apoi dispar. Sute de furnici se târăsc afară dintr-un arbore - se vor îneca, sau nu - cel mai
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
am nici cea mai mică idee de când stau aici, hipnotizat - probabil în fața unei uși încuiate. „Ce-o mai face ăla micu’?“ Se făcea de ziuă - „smintiților, să treceți de copaci“, le-am spus! Odată cu lumina, au ajuns și păsările; am înălțat zmeul, s-a rotit puțin prin aer și-apoi a coborât, cât să mă clatin - chiar dacă aș fi rămas nemișcat, tot nu l-aș fi putut păstra în aer. Am observat vâlvătaia din pumnul meu, oamenii și pădurea ce înghițea
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
văi în pătura asta, un bec ce stă gol în fundul întunericului. Și noi ne răsucim ușor ca și cum am fi sub apă. Spațiul e toată lumea de sub ochii noștri; avem un miros de cărți vechi aranjate în așa fel încât să ne înalțe până la ultimele foi. Cele mai cumplite animale Ochii mei fixați pe tavan răspândesc lumina. Dacă mă întorc pe o parte, se întoarce și ea. Apa din aer, baia acidulată și imaginea mea răsturnată în toate obiectele cu reflexie. O gânganie
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
repede - de fapt, tot ce vine din înălțimi ajunge mai repede, ca de la o înălțime spre o altă înălțime. Lucrurile sunt mai simple decât pot crede: volumul căștilor la maximum și o piatră sub un copac răvășit, cât să se înalțe și puțină iarbă ici-colo - am gândul că ploaia e cea care împarte viața. Acolo jos, unde orașul băltește între aceste coaste, duc o viață frumoasă. Ochii prind amploarea trunchiului și vântul năpădește printre frunze. Cyborg dă restart și natura freamătă
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
o zi caldă de vară. Frumoasa prințesă Vara încălzea tot ce vedeai cu ochii. Soarele își apleca fața gânditoare spre lumea necunoscută. Ar fi vrut să vadă ce fac oamenii dar îi era frică să nu îi ardă... Florile se înălțau iar frații lor copacii erau fermecați de cântecele păsărilor care veniseră iarăși la ei. Într-un cartier micuț era o căsuță. Acolo locuia o familie care avea o pisică. În grădina casei, într-un cireș își făcuse cuib o păsărică
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
nu se întorsese. Ghidușa se ținea în continuare de brațul meu, și privea în jur absentă, părea să nu se mai gândească la nimic, o ajunsese și pe ea oboseala. Aveți nevoie de ajutor? i-am întrebat pe Hamsterii care înălțaseră deja scheletul unui adăpost. Nu, ne descurcăm. Nu-i mare lucru, mi-au răspuns ei. Mai bine stai cu mine, Hoinarule, mi-a spus Ghidușa, pe jumătate somnoroasă și oarecum răsfățându-se, privilegiată că avea atenția mea exclusivă. Ca să nu
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Mureșul și Crișurile. Asemănător climatului național, regiunea cade sub incidența climatului continental, aici înregistrându-se cel mai mare număr de ore de lumină solară din țară. Regiunea Vest este înconjurată de Munții Apuseni, Carpații Occidentali și Carpații Meridionali, care se înalță deasupra regiunii cu vârfurile lor de mii de metri. Regiunea Vest se caracterizează printr-un relief variat distribuit în zone de câmpie, deal și de munte. Partea estică a județului Arad este formată din munți, partea vestică din câmpie, iar
PRINCIPALELE CARACTERISTICI SOCIO – ECONOMICE ALE REGIUNILOR DÉL-ALFÖLD – UNGARIA ŞI VEST – ROMÂNIA, 2008 – 2011 by ed. Sorin BELEA, Zsolt KOCSIS -NAGY Zoltán VÉGH () [Corola-publishinghouse/Administrative/91540_a_92395]
-
două fuioare de căldură ancestrală, fumeg și eu și aburul propriei respirații mă doare. cristalizați în lumina albastră, ne-am putea preface în scrum, dispărând precum pasărea măiastră. dorința asemeni șarpelui, mi-aș dori să ies din mine, să mă înalț curată și ușoară din clădăraia fierbinte și uscată. să-mi ițesc întâi capul, cu tot curajul și superbia florii, să-mi joc umerii, mlădii și liberi și, dintr-odată, trupul să-mi smulg, cu mișcări armonioase dar repezi, pornind într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
galben, pufos, ce-mi crește-n viscere. încă o dată coloana-mi îndrept, fericită de înțelesul luminii, de semnul ei cu nervuri de frunză ce-și trimite clorofila adânc în os. băieții mei băieții mei, aripile unui zbor grație căruia mă înalț încă. băieții mei, magica libertate a durerii care mi-a dăruit ochiul clar văzător. băieții mei, pielița visului din care nu am sfârșit să mă nasc. băieții mei, pâinea muiată cu lacrimi fără de care sarea trupului ar împietri. băieții mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
se simte în tot satul, oamenii pregătindu-se pentru această sărbătoare cu mult timp înainte. Înălțarea Domnului Isus Hristos la cer. Această sărbătoare se celebrează în a 40-a zi după Paști, zi în care după înviere, Domnul Isus s-a înălțat. Această zi se mai numește și ziua de Ispas sau Paștele Cailor. Denumirea de Ispas vine de la un personaj care cconform tradiției, ar fi asistat la înălțare.Denumirea de Paștele Cailor vine de la faptul că în această zi, caii se
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
oră.Această sărbătoare este foarte importantă pentru religia ortodoxă, fiind la fel de importantă precum și sărbătoarea de Paște.În această zi se mănâncă pentru ultima oară în an ouă roșii, iar salutul prietenesc al oamenilor când se întâlnesc este ,, Hristos s-a înălțat’’, iar răspunsul primit trebuie să fie ,, Adevărat s-a înălțat’’.Dintre obiceiurile legate de această sărbătoare de Ispas amintim unele: -oamenii se încing cu foi de nuc la brâu, pentru că și Isus Hristos și-a pus când s-a înălțat; -vitele
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
la fel de importantă precum și sărbătoarea de Paște.În această zi se mănâncă pentru ultima oară în an ouă roșii, iar salutul prietenesc al oamenilor când se întâlnesc este ,, Hristos s-a înălțat’’, iar răspunsul primit trebuie să fie ,, Adevărat s-a înălțat’’.Dintre obiceiurile legate de această sărbătoare de Ispas amintim unele: -oamenii se încing cu foi de nuc la brâu, pentru că și Isus Hristos și-a pus când s-a înălțat; -vitele se bat cu leuștean ca să se îngrașe; - în această zi
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
a înălțat’’, iar răspunsul primit trebuie să fie ,, Adevărat s-a înălțat’’.Dintre obiceiurile legate de această sărbătoare de Ispas amintim unele: -oamenii se încing cu foi de nuc la brâu, pentru că și Isus Hristos și-a pus când s-a înălțat; -vitele se bat cu leuștean ca să se îngrașe; - în această zi nu se dă foc și sare din casă. Explicația este următoarea: nu se dă foc pentru că tot anul vei avea huit, iar dacă dai sare nu vei avea smântână
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
șomeri ai sufletului, singuri știind ce înseamnă să fii mort. Ratații. * Scriind toate câte le scriu, nu fac de fapt altceva decât să mă gândesc pe mine însumi ca și cum nu aș exista. * Viața ca o noapte fericită, cu vise care înalță ontologii de o clipă - imposibil de asemuit zilei, care cheamă zvâr colirea, tulburarea, efortul, nevroza. Fiecare zi de viață poartă un moment în care nu existăm, pentru că suntem despărțiți și de viață, și de moarte. Este secunda în care Totul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în miezul secolului al X-lea de către propriii-i călugări, în apărarea lui Dumnezeu. Cu timpul, toate sfârșesc în maxima infantilitate spirituală: a celor ce sunt, cum că sunt, a celor ce nu sunt, pentru că sunt posibile. * Un atrabilar olfactiv înălțându-și mâinile cu degete flasce, uscate, atârnând ca niște intestine transparente în lu mină. Sfântul. * Irepetabilul, această rămășiță de demnitate divină. * Sentimentul că ești la capătul vieții se manifestă întotdeauna ca o fundătură spirituală. Nu mai ai ce să investești
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]