6,950 matches
-
are consistența unui viol vizual. Obiectul propriu-zis al contemplației chiar dispare, fiind substituit de elementele de decor, redimensionate și recontextulizate de psihicul privitorului. Astfel, Kaoru "surprinse o foșnitură de mătase. O ușă glisantă de deasupra promenadei era, întâmplător, întredeschisă. Privind înăuntru, el observă că, în ciuda izolării așezământului, priveliștea ce i se oferea era surprinzător de netedă și de clară. Perdelele erau întrucâtva răvășite, permițându-i să privească până departe". Prin contrast, scena de voyeurism dâmbovițean, filtrată prin ochii unei femei, este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aprinde Japonia celor patru anotimpuri. Pentru aceasta, vă rog să aveți răbdare, să mă urmați... Este martie și, în îndepărtatul Hokkaido, adastă încă zăpada. Așa cum afară încep să se ivească firele noii ierbi, mai mari, mai verzi clipă de clipă, înăuntru cresc, clipă de clipă mai frumoase și mai albe, fetițele. Este ziua lor astăzi, trei martie, și fiecare casă rânduiește, pe rafturile unor altare roșii special înălțate, o altă lume de fetițe, parcă spre oglindirea celei adevărate, spre tainica ei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
conturul alb. Este cald și bine aici, în apa care se deschide pentru a te primi. Ai împăturit cu grijă prosopul și l-ai lăsat pe margine. Reiko și Olga, prietena care a venit în vizită din America, sunt deja înăuntru. Japonezele zâmbesc, peste chipurile lor se așază o copilărie tăcută, adâncită în ea însăși ca o scoică. Imam, pakistanezul, povestindu-mi cu inocența orientalului, pe care noi nu am avut-o niciodată, despre corpul lui negru, hirsut, încovoiat de rușine
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aparență și de disimulare. Metafora grădinii închise (hortus conclusus) care nu putea să nu marcheze imaginarul unui popor izolat timp de secole între malurile unui arhipelag accentuează, la rându-i, simbolistica acestei persona. Imaginarul japonez operează o delimitare severă între înăuntru și afară: sfera intimității (înconjurată de mască, apoi, de frontiera propriei familii, de cea a cercului de prieteni, în fine, de cea a firmei care-și angajează personalul pe viață) și sfera Celuilalt sunt complet separate, dacă nu și opuse
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de care o să fie nevoie, ciuberele cu seu fierbinte sunt pregătite, cărbunii au fost înșirați în canale, gardul cu țepușe este montat iar locul mincinos de iscodire a fost bine căptușit pe interior cu strujăni, pe afară cu paie iar înăuntru mustește a seu topit și fierbinte, o scânteie și-i gata... Discuția celor trei conducători ai luptătorilor urieși a fost întreruptă de santinela care i-a anunțat prin zgomotul dobei. -Să ne înfățișăm că sosește Marele Uran, a zis Amar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
când deodată mă pătrunse un miros urât de carne friptă și de păr. Cercetez și cam la mijlocul cimitirului văzui o casă mare; cu un coș ca de fabrică, de unde țâșneau valuri groase și negre de fum. Era multă lume adunată înăuntru acestei case. M-am strecurat și eu, cum am putut, până înăuntru, ca să privesc ce face această lume tristă și îmbrăcată-n negru. Ce să vezi, prietene? Un fior de spaimă, amestecat cu ură și scârbă, mi-a cuprins toată
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
păr. Cercetez și cam la mijlocul cimitirului văzui o casă mare; cu un coș ca de fabrică, de unde țâșneau valuri groase și negre de fum. Era multă lume adunată înăuntru acestei case. M-am strecurat și eu, cum am putut, până înăuntru, ca să privesc ce face această lume tristă și îmbrăcată-n negru. Ce să vezi, prietene? Un fior de spaimă, amestecat cu ură și scârbă, mi-a cuprins toată ființa, când mi s-a spus de o femeie, că această casă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
creditor, s-a Îndreptat spre mine, și-a scos de pe el capa În pofida frigului și mi-a aruncat-o făcută mototol. — Íñigo, zise. Fierbe-o. E plină de ploșnițe. Capa puțea, ca și el dealtminteri. Hainele lui aveau atâtea gângănii Înăuntru, cât să ronțăie toate Împreună urechea unui taur; dar treaba asta și-a găsit rezolvarea În mai puțin de o oră, la băile lui Mendo Toscanul, un bărbier care În tinerețe fusese soldat la Neapole, Îl admira fără rezerve pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Alatriste, resemnat și liniștit, Înconjurat de Martín Saldaña și de oamenii lui; după care i-am văzut ieșind fără căpitan, urcând În vehicul și plecând cu toții. Treaba aceea nu mi-a plăcut defel fiindcă nu știam cine și câți erau Înăuntru. Să mă apropii nu se putea, căci riscam la sigur să fiu prins. Așa că, plin de gânduri negre, Însă răbdător cum trebuie să fie - l-am auzit spunând asta chiar pe căpitan - un adevărat războinic, m-am sprijinit cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
asasinat pe stăpânul meu, deși În orașul acela și În vremurile acelea totul era posibil. Ideea m-a tulburat rău. Dacă Îmi Încordam privirea, mi se năzărea că printr-o fereastră se Întrezărea ceva ca un abur de lumină, de parcă Înăuntru s-ar fi aflat cineva cu un opaiț aprins; Însă din poziția mea nu puteam fi sigur. Așa că m-am hotărât să mă apropii cu mare grijă, ca să mă conving. Eram cât pe ce s-o iau Într-acolo când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
trei și cu doi fac cinci. Iar cinci erau prea mulți, chiar și pentru căpitan. Încercă să se strecoare spre poarta cea mai apropiată. Dacă tot trebuia să lupte, măcar s-o facă În spațiul larg al străzii decât acolo Înăuntru, Încurcat În mișcări de toată lumea, și unde cât ai clipi te pomeneai străpuns de lovituri de pumnal. Prin Împrejurimi erau și două biserici În care s-ar fi putut refugia și pune la adăpost sacru, dacă era cumva amestecată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
călător englez la Madrid, care, dintr-un motiv de neînțeles, se crede obligatul dumitale... Viața lui și a dumitale, de bună seamă, nu prea au cum să se mai Întretaie vreodată. De aceea m-a Însărcinat să-ți predau asta. Înăuntru este un inel cu pecetea sa și o scrisoare pe care, evident, am citit-o: un fel de salvconduct care Îl obligă pe orice supus al Maiestății Sale britanice să-l ajute pe căpitanul Alatriste, dacă acesta i-o cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de capă, și am continuat să aștept, neslăbind din ochi porțile Palatului de care santinelele mă Îndepărtaseră deja de trei ori. Stăteam acolo de foarte mult timp: de când, de dimineață, pe jumătate adormit În fața temniței municipale unde petrecuserăm noaptea - căpitanul Înăuntru și eu afară -, urmărisem careta În care alguazilii locotenentului Saldaña Îl duseseră la Alcázar și Îl introduseseră pe o poartă laterală. Nu pusesem nimic În gură de noaptea trecută, când don Francisco de Quevedo, Înainte de a se duce să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
controleze toate parcelele marcate pentru tăiere. Credeam că a terminat cu asta, spunea Pettersson din Hugnaden. Și trebuie să se întâlnească la Stockholm cu directorul general, continua mama. A, da, asta explică totul, zicea el. Dar Pettersson poate totuși pofti înăuntru, adăuga mama. Apoi se întorcea la pian. Iar eu și cu el ne așezam pe podea, unul lângă altul. Citești așa de mult, că a început să se rupă cartea, zicea el. Nu face nimic. Poți să citești și câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
perete în fața lui, fumul care se înălța spre cer și se lățea spre Vindelälven, razele de soare care străpungeau norii de fum și luminau lăstărișul în felul acela neobișnuit, biblic. într-un incendiu de defrișare focul merge din afară spre înăuntru. Arde ce trebuie ars direct și fără cruțare, dar dacă șanțul de protecție e bine făcut și suficient de lat, atunci nu se atinge niciodată de lumea exterioară. Se începe de la punctul cel mai înalt, apoi se merge încet de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
defrișat. Nimic mai simplu. Pettersson din Hugnaden a aprins focul dinăuntru spre afară. A mers printre copacii mărunți și tufăriș și a aruncat cu foc spre șanțul de siguranță. După ce a dat roată o dată, a continuat, acum zece metri mai înăuntru. Și șanțul funcționa așa cum trebuia. Când combustibilul din rezervorul pe care-l purta prins în curele pe spate s-a terminat, atunci toată acea mică suprafață era în flăcări și nici un pompier din lume nu ar mai fi putut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
clar trasat, numai pentru că urma să moară? Și-a îngăduit un strop de distracție în ultimele clipe, a spus tata. Totul a fost așa cum trebuia să fie. Uneori, a spus mama, puteam să-l aud prin ușă cum zăcea acolo, înăuntru, pe moarte, și râdea singur. Trebuie să știu ce citea, am zis. Are vreo importanță? a întrebat tata. Tocmai asta vreau să aflu, am răspuns. Dacă are vreo importanță. Atunci l-am părăsit pe bunicul, așa cum era el acum, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fi putut imagina că ar putea fi deschis pentru mine. Și-mi aduc aminte că m-am gândit, confuz și uimit: Acum voi mai moșteni ceva. Așadar, tata m-a lăsat să văd cu ochii mei ce se afla acolo, înăuntru. Erau teancuri de hârtie îngălbenită și plicuri groase, unele din ele sigilate. Se mai afla acolo o mapă subțire de piele de un maroniu închis. Și un desen pe care-l făcusem în copilăria mea îndepărtată. îl reprezenta pe bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
imediat ce era pe cale să se întâmple. A răsucit lampa, făcând lumina să dispară, a închis dulapul, a încuiat ușile și a pus cheile în buzunar. Voiam doar să știi că dânsa se află în pază bună, a spus el. Aici, înăuntru, nu i se poate întâmpla nimic. Poți să fii absolut sigur. Pe urmă a adăugat: Curând o vei avea pe dânsa ca parte din moștenirea ta. Spunea „dânsa“ și „pe dânsa“. Oricum, era din Västerbotten. Deși avea pregătire academică. VIGNETA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să știu? Acest soi de informații este cu totul inutil. Eva ședea pe balansoar, cu o carte pe genunchi. Cred că-i citise cu voce tare înainte să vin eu. Noi, cei din Norsjö, avem un fel de varice uriașe înăuntru, în stomac, spun eu. Obișnuiesc să se spargă și din pricina asta murim. A fost ceva mult mai mare decât varicele, zice Manfred. Muzicuța de argint curat stă acum sus, pe sobă, ca micul Manfred să nu poată ajunge la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
că ai însușiri telepatice serioase, sunt chiar impresionată, replică femeia. Și mai port uneori și ochelari, vara, de soare... Dar ce faci..., schimbă ea vorba și tonul, vrei să discutăm în prag, nu s-ar putea să mă inviți puțin înăuntru, la tine? Sau poate adăugă ea pe un ton vădit insinuant și uitându-i se pe după umăr ai pe... altcineva în vizită și te deranjez?... Atunci, de-abia, realiză Bart că își ținea în mod deloc politicos vizitatoarea la ușă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
felul de presupuneri. Unii spuneau că o să cânte, alții că era bun de coteț de porumbei. „Poate e un fel de busolă sau de giruetă”, au zis câțiva. „De far”, a crezut unul. „Noaptea va reflecta razele lunii. Sau are înăuntru un felinar.” „Poate arată și orele din alte țări.” „Înăuntru e un pitic. Urmărește, de acolo, oamenii...” Până la urmă, chiar Ceasornicarul - de parcă asta aștepta - a încercat să lămurească lucrurile. „...Va bate ora doar când va fi să se întâmple ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
era bun de coteț de porumbei. „Poate e un fel de busolă sau de giruetă”, au zis câțiva. „De far”, a crezut unul. „Noaptea va reflecta razele lunii. Sau are înăuntru un felinar.” „Poate arată și orele din alte țări.” „Înăuntru e un pitic. Urmărește, de acolo, oamenii...” Până la urmă, chiar Ceasornicarul - de parcă asta aștepta - a încercat să lămurească lucrurile. „...Va bate ora doar când va fi să se întâmple ceva important!” le-a zis, cocoțat pe scară, celor adunați. „Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
era acela dacă nu un ornic mai mare -, însă așa ceva nu-și închipuiseră! Păienjenișul acela metalic, parcă traforat, nu părea făcut de mână omenească! Cum de funcționase un astfel de mecanism fără să se destrame? Câte rotițe, ca paietele, erau înăuntru? O sută? Două? O mie? Cine ar fi putut să le numere? Dispunerea lor ar fi făcut inutilă o asemenea încercare. Doar demontând întreaga mașinărie, piesă cu piesă, s-ar fi stabilit o cifră exactă. Și mai erau tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
dintâi era dominantă. Probabil că încrederea celor care intrau era întărită de faptul că, undeva, la capătul unui coridor neștiut, ar exista încă o ieșire. Sau chiar mai multe. Pentru că la singura poartă cunoscută se simțea, chiar înainte de a călca înăuntru, o boare de aer. Curent. Erau șiruri nesfârșite de oameni ce așteptau la rând pentru a se convinge. Întindeau mâinile spre interior, bâjbâind în văzduh, stăteau cu chipurile încremenite pentru a sesiza orice adiere, ascultau. Și, totodată, cei ce pătrundeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]