1,343 matches
-
spart. Poetul Înaintă spre om, Îndreptându-și umerii ostentativ. — Dorești un ajutor pentru curățenia din pivnițe? — Nu, firește. Bargello roșise. Îi Întinse mâna pe care, până În clipa aceea, o ținuse ascunsă la spate. — Înăuntru, chiar În vin, era asta. Dante Înșfăcă obiectul, aproape smulgându-i-l din mână. Părea un săculeț din pânză, căptușit cu ceva moale. Țesătura era Încă Îmbibată de vin și un miros puternic invadase chilia. După ce examină scurt exteriorul, luă daga și Începu să taie o fâșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nou să se ridice, pentru a doua oară, dar mai Întâi trebuie să se descotorosească de jonglerul acela enervant care Îi urcase În cârcă, iar acum Îi agita clopoțeii pe la ureche. Își duse brațul drept la ceafă, Încercând să Îl Înșface Înainte ca ceilalți să Își dea seama de gluma vulgară al cărei obiect era. În cele din urmă izbuti să se ridice În picioare. Încercă să Își Îndrepte haina cea lungă, care dintr-o dată Îi părea nemăsurată, Într-atâta Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aceea era cauzată de vasele de jeratic. Încercă din nou să se ridice, În timp ce mâna dinapoia lui parcă voia să Îl ajute. Se propti În masă pentru a se ridica În picioare și o apucă spre ieșire. Apoi se opri, Înșfăcând iarăși cupa. Voia să o golească, Înainte să plece. Dar părea lipită de masă și nu izbuti să o ridice nici măcar ajutându-se cu cealaltă mână. Trebuia să fi fost Încă o glumă a blestematului de cârciumar. — Ciung nenorocit! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru că Își amintea de vechea prietenie. Apoi, dintr-o dată, vorbi ca și când ar fi voit să se destăinuie. — Se pregătește o epocă nouă, pentru Florența și, poate, pentru Întreaga Italie. Gândește-te la dumneata, messer Alighieri, dacă vrei sau nu să Înșfaci chica Fortunei trecătoare. Se duse și trecu de pragul galeriei. De cum ajunse afară, Dante Îl văzu cum se Îndrepta spre Porta Carraia și o apucă, la rândul lui, pe același drum. Pășea Încet, tot gândindu-se la cele auzite. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
chica Fortunei trecătoare. Se duse și trecu de pragul galeriei. De cum ajunse afară, Dante Îl văzu cum se Îndrepta spre Porta Carraia și o apucă, la rândul lui, pe același drum. Pășea Încet, tot gândindu-se la cele auzite. Să Înșface chica Fortunei... Nu reușise Încă, În prima jumătate a vieții sale. Și nici acum zeița cea legată la ochi nu părea să Îi acorde favorurile sale. Îl aștepta o cale a măreției, nu a fericirii. Iar la glorie se ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dinaintea pragului. După o clipă de șovăire, se hotărî să meargă Înainte. Dacă vor fi apărut probleme, avea să se facă recunoscut. Însă, după numai câțiva pași, se pomeni Înconjurat de lăncile gărzii, În timp ce un număr de brațe robuste Îl Înșfăcau. Încercă să reacționeze, eliberându-se și strigându-și numele. Auzi un glas ordonând gărzii să se oprească și să Îl lase slobod. Bargello apăruse ca prin farmec În mijlocul oamenilor săi. — Și domnia ta tot În recunoaștere nocturnă, messer Alighieri? Îl Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Poetul nu Îl mai asculta. Privirea lui străbătea Întreg localul, examinând din nou fiecare amănunt. Pereții păreau din piatră compactă și erau perfect vizibili, cu excepția spațiului dinapoia raftului pe care stăteau aliniate recipientele cu ierburi. Se zori Într-acolo și, Înșfăcând un colț al mobilei, o scutură din toate puterile, ca pentru a-i verifica soliditatea. — Ajută-mă să-l deplasez, repede. Bargello se apropie perplex. Apoi, o scăpărare de inteligență Își deschise drum pe chipul său, În timp ce se arunca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
udă Îl Învăluia, În timp ce se lupta cu furie să se elibereze. Apoi, două brațe puternice Îl strânseră prin stofă, imobilizându-l. Încercă să Îi aplice la cap câteva lovituri disperate cu daga, Însă țesătura Îl ascundea pe cel care Îl Înșfăcase. Nările i se umplură cu mirosul acru al culorii, un miros pe care niciodată nu l-ar fi asociat cu moartea. Se gândi cu groază că, peste o clipă, avea să simtă cum o lamă Îi sfâșie carnea și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
simțea acea prezență. Se luă iar la luptă cu pânza udă, spre a se descâlci din Învălmășeala căreia Îi căzuse prizonier și Încercă să se repună pe picioare. Percepu din nou o prezență alături de el și două mâini care Îl Înșfăcau. De cum se eliberă din strânsoare, Înțelese că erau soldații ce dăduseră fuga În ajutorul său. Lângă ei se afla Bargello, cu aerul lui nătâng. Părea amuzat. — Era aici acum o clipă! strigă priorul. Nu-l lăsați să fugă! — Cine? Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mâna. — Ce-i așa de mare În toată limbuția asta, mojicule? Celălalt nu păru să Îi deslușească tonul insultător. — Lupta Îngerului cu Diavolul! Îi explică el cu același entuziasm. Ca să-l salveze pe om de la iad... Ia te uită! Îl Înșfăcase iarăși de braț. Eliberându-se din nou din strânsoare, Dante se hotărî În sfârșit să privească scena. În centru, un tinerel Îngenuncheat susținea din spate o fantoșă de cârpă, construită În așa fel Încât să semene cât de cât cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era. Cine știe dacă nu cumva saltimbancii nu Își găsiseră inspirația, pentru reprezentația lor, Într-un popas făcut la curve. Orbitele circulare, cerurile, Mercur, Luna, Soarele, Venus, cerul al treilea... În acea clipă unul dintre Păcate, care se aplecase să Înșface fantoșa, se roti brusc, sărind cu un mârâit spre public. O exclamație de teamă străbătu masa spectatorilor. Omul de lângă Dante țipă și el. Poetul tresări: masca diavolului, cu trăsăturile ei bestiale, amintea, În mod cu totul și cu totul ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trimite aici, Bargello, zise el. Oamenii aceia se puteau dovedi necesari, dacă voia să o oprească pe dansatoare și să se asigure că nici unul dintre ceilalți nu-și va lua zborul. Se pregătea să dea ordinele, dar simți mâna omului Înșfăcându-l de braț, cu fața schimonosită Într-o strâmbătură Înfricoșată. — Am nevoie de domnia ta, messer Alighieri, mai bine zis de autoritatea Comunei. Familiile Cerchi și Donati se Înfruntă lângă Ponte Vecchio, Încălcând exilul și legile. Eu dau fuga Într-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rând de trepte Înguste. Chiar dacă, cu greu, se putea zări abia prima treaptă, era sigur că ducea la malul râului. Alergă Într-acolo, evitând cu puțin o ghioagă țintuită care Îi trecu pe lângă tâmplă, În timp ce o mână Încerca să Îl Înșface de braț. Izbuti să se sustragă din prinsoarea străjerului Împiedicat de greoaiele zale din fier, avântându-se pe primele trepte ale scării, pe când celălalt, sub imboldul propriului său elan, se Împleticea printre picioarele tovarășilor săi, care se opriseră la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
primească În față blestemele. Își chirci buzele scârbit, descoperindu-și dinții galbeni și strâmbi. Străinul acela ne blestemă! Ne deoache! Puneți mâna pe necromant! Oamenii se opriseră din râs și acum se cruceau frenetic În numele lui Hristos. Apoi, după ce Își Înșfăcară din nou lăncile, se avântară În urmărirea lui Dante, care Începu să alerge disperat de-a lungul malului, cu picioarele poticnindu-se În apa joasă și ridicând stropi de noroi. Alergă până la extenuare, auzind În urmă Înjurăturile și zăngănitul metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la dânsul. Plonjă În față, În timp ce mâna Îi alerga la mânerul armei. Veniero fusese luat prin surprindere și reacționă cu o clipă În Întârziere, acordându-i timpul necesar de a Încerca un atac la față, În timp ce cu mana stângă Îi Înșfăca brațul drept, imobilizându-l. Lama săgetă spre gâtul adversarului, parcurgând un semicerc. Nimerise ținta imediat sub ureche, dar arma fusese respinsă de ceva. Probabil că Veniero purta un guler din oțel care oprise lovitura mortală. Dintr-o săritură, poetul ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
imediat duhoarea inconfundabilă a unei lipeli. * * * Am intrat în galeria aglomerată la 8:20, am localizat-o pe Bea lângă bar și m-am îndreptat săgeată către ea. — Bine, deci, unde e? Am zâmbit obosită, am sărutat-o și-am înșfăcat rapid un mini-quiche1 de pe tava unui chelner-ambulant. Harry a apărut, relaxat, în spatele meu, fumând un trabuc de contrabandă, chestie cu care numai el putea să scape basma curată. Harry și-a așezat o mână, plin de afecțiune, pe umărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
am deschis o discuție amicală despre superstiția noastră comună, deși poate nechibzuită - un debut superficial a ceea ce avea să devină o prietenie profundă. — O să-mi mulțumești fiindcă te-am târât afară din casă în seara asta, mi-a șoptit Bea, înșfăcându-mi cotul cu putere ca să-mi atragă toată atenția. Încheieturile degetelor i se albiseră. — N-o să ghicești cine e aici. Ghicește! Am privit împrejur, dar n-am văzut pe nimeni care să merite gradul acela de încântare al lui Bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Mi-a părut rău că-mi ieșisem din fire, dar îmi era așa de foame, că începusem să văd stele verzi. Am verificat rapid e-mailul de la Vivian - nu era nimic care să nu poată aștepta zece minute - și mi-am înșfăcat portofelul. Burger Heaven 1 - restaurantul, cu nume mai mult decât potrivit, de peste drum - mă chema. Din păcate, ușa biroului meu s-a deschis înainte s-apuc să plec. — Sa-lut, măi, mamasita splendidă și sexy ce ești! a mugit unica și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
L-am cunoscut la universitate. Era totalmente de căcat!“) — Poftiți, ne-a spus chelnerul cu un zâmbet cald, când ne-a așezat nota de plată pe masă, la mijlocul distanței dintre noi. Amândoi ne-am întins imediat după ea - eu am înșfăcat-o prima, dar apoi mâna lui Luke a imobilizat-o pe a mea, făcându-mi să-mi treacă prin tot trupul un fior neașteptat. — Te rog, lasă-mă pe mine! am insistat eu. Pot să-mi permit, pe când tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
decis că era cel mai indicat să mi-l strâng într-un coc prins cu un pix. Apoi, uitându-mă în jos, am realizat că, fără să gândesc, în dimineața aia, îmi pusesem pe mine prima cămașă pe care o înșfăcasem de pe fotoliu - aceeași cămașă neagră, cu nasturi până jos, pe care o purtasem și în vinerea precedentă. O zi care fusese deosebit de stresantă. Cămașa arăta ca un supraviețuitor dărâmat; de la subțioară emana un puternic miros alcalin. Când să mă îndrept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Jackson, de la P și P, birou care fusese plin de canapele de piele umplute cu puf, lumini calde, fotografii de familie, rafturi cu cărți, care înveleau toate zidurile și mașini de scris vechi. În multe seri mi se întâmplase să înșfac un manuscris și ceva mâncare comandată, să mă cufund într-un fotoliu și să citesc ore întregi, în vreme ce Jackson lucra la biroul lui. Mara făcea deseori același lucru. Biroul acela fusese ca o bibliotecă de familie. Noi fuseserăm ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
au dispărut, într-un plonjon adânc, cu mult sub suprafața apei, abia atunci au știut că sunt, într-adevăr, la mare ananghie. Așa cum se așteptaseră, rechinii au izbucnit la suprafață, din străfundurile oceanului, cu fălcile larg deschise, pregătite să le înșface picioarele care băteau apa. Unul singur dintre înotători reușise să supraviețuiască și să povestească întreaga istorie. Liniștea nu era de bun augur. Nici când era vorba de atacurile rechinilor, nici atunci când era vorba de atacurile lui Vivian. — Îm, da, Vivian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o păpușă Barbie se zvârcolea, cățărată pe el. Dintr-o dată, mi-am dat seama că dacă nu luam imediat o gură de aer proaspăt, eram în pericol să vomit în fantâna cu șampanie roz din holul de primire. Mi-am înșfăcat haina de oaie (un cadou de Crăciun de la Randall) din mâna fetei de la garderobă și am fugit către ușă. Abia am reușit să dau colțul și mi-am și vărsat prânzul. Asta era a doua oară în săptămâna aia. Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
din librărie. Era un concept interesant, dacă nu de-a dreptul grandios, la a cărui prezentare, în fața mai marilor de la Mather-Hollinger, Vivian pusese umărul. Am tras dosarul afară din sertar, dislocând tot ce se găsea în jurul lui. Alice l-a înșfăcat ca un alergător care preia ștafeta într-o cursă pe echipe și a ieșit pe ușă, strigându-mi peste umăr: — Dumnezeu să te binecuvânteze, Claire. Te rog să încui tu! În timp ce îndesam totul la loc, dosarul din spatele celui pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că i-ar fi părut rău. Presupun că suntem chit, de vreme ce și eu ți-am spus ție c-ar trebui să pregătim o cantitate dublă de sandwich-uri cu asparagus, prosciutto și brânză fondue! — Cum? Ce-i aia? am zis eu, înșfăcând ceva delicios de pe masă și băgând în gură. De când aterizasem, mă îndopasem tot timpul- stomacul meu era destul de relaxat ca să se bucure, din nou, de mâncare. Ceea ce-ai mâncat tu acum? mi-a răspuns Suzanne, trecându-mi o șuviță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]