3,138 matches
-
unicul suflet viu care l-a cunoscut intim și l-a înțeles pe decedat. O, lăsați-i să vină la mine, împietriții și entuziaștii, universitarii, curioșii, cei mari și cei mici și cei atotștiutori! Să vină cu autocarele, cu parașutele, înarmați cu aparate Leica. Îmi roiesc în minte amabile discursuri de bun-venit. O mână mi se și întinde după cutia de detergent și a doua după serviciul de ceai, murdar. Ochii injectați mi se limpezesc. Vechiul covor roșu a fost așternut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mormântul ce se afla sub ea apăru un preot cu o șapcă trasă pe ureche, care, cădelnițând peste „sicriu“, cânta „Doamne, miluiește“ În ritm de cazacioc. Îl acompania din dreapta o armonică, iar din stânga o arătare ciudată, clătinându-se pe picioroange, Înarmată În mâna dreaptă cu o goarnă și În stânga cu Sfânta Evanghelie, arunca bulgări de pământ pe pieptul ei. „Pesemne am murit“, șopti bătrâna și, făcându-și cu evlavie semnul crucii, căzu fără simțiri, iar cei șase pierde-vară luară năsălia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
n-o schingiuise și el pe sărmana lui consoartă, Închizând-o chiar de săptămâna Patimilor În baia de aburi și chinuind-o ca pe Hristos!? Era atât de parșiv procletul, Încât, În loc s-o bată, o dezbrăca la piele și, Înarmat cu o pană de gâscă, o gâdila la subțiori, scrijelindu-i pe piele, cu litere slavone frumos aduse din condei, ca În vechile pisanii, rugăciuni amestecate cu măscări, până biata Evlampia, țărâna să-i fie ușoară, se-nvinețea de atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să-nghețe apa sau s-o transforme În fum și pe care Îl ocolea, de teamă de a nu fi deocheat, la distanța de o poștă, orice dobitoc. Oare ce căuta el la fiecare Început de lună nouă În mijlocul țintirimului Înarmat cu o doniță și o bidinea din care storcea zăr amestecat cu limfă și de ce oare mugeau ca la tăiere vacile când se Întâmpla să treacă prin apropierea porții lui!? Mulți l-au Întâlnit stând În zori pe trepied, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Înfundat sub pene, pe acoperișurile ninse ale caselor, hrănindu-se cu fumul ce ieșea din hornuri și cu dangătul Însângerat al clopotelor. Privindu-le, pe oameni Îi apuca disperarea. Bătrânii le amenințau agitându-și cârjele În aer. Unii chiar se Înarmaseră cu prăjini lungi, pe care le agitau pe ulițele satului, fălindu-se că vor dărâma rând pe rând toate cuiburile. Dar teama de incendii Îi făcea să dea Îndărăt. Din moși-strămoși se știa că de cuibul de barză nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe care nici ea nu știa de ce, În copilăria ei, o asemăna cu o tablă neagră, plină de tot felul de litere și cifre. Această tablă Îi apăruse deseori În vis. Fostul ei Învățător, Îmbrăcat Într-un costum de mire, Înarmat cu o lunetă subțire ca un bețigaș, arătându-i pe tablă cifra unu, o Întreba ce stea e aia și tot el, răsucindu-și mustăcioara, răspundea În locul ei: „E steaua Alpha!“. „Dar asta?“ Mașa ridică rușinată din umeri. „Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ruginite le serveau drept clopote, iar crengile Înflorite de mălin, drept sfeșnice și candelabre. Biserica era o salcie pletoasă, icoanele - frunzele de brusture, iar lumânările - clopoțeii și narcisele culese din cimitir. Gligori era preot, iar Mașa, când dascăl, când pălimar. Înarmați cu cădelnițe confecționate din cutii de conserve goale găsite lângă graniță, umblau tămâind copacii și tufele de zmeură ce creșteau din abundență pe marginea pârâului, plecându-și cu smerenie capul spre pământ. Gligori știa toată liturghia pe de rost, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
salahor, care, având un caracter destul de parșiv, se gândi să se răzbune. Probabil, spuse Extraterestrul, șobolănița se atașase de Ippolit și nu avea Încredere În tovarășul său de afaceri. A doua zi, rămas În depozit după program, subordonatul lui Subotin, Înarmat cu un o rangă, așteptă momentul când avea să apară „gheișa“ și atunci când aceasta se ivi din gaură, aruncă ranga În ea. Se auzi un chițcăit jalnic și animalul (ce se umflase ajungând la mărimea unui câine), sângerând din abundență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bolnav, ori Încă visează prostii...? Încercă să-și construiască o cât de mică apărare. Indiferent ce fel de otravă a contractat, nu-l mai interesa. Trăia, iar viața Îl va ajuta să elimine toate necazurile, călcând În picioare moartea...! Astfel Înarmat cu acest adevăr filozofic, Încercă să coboare din pat. Picioarele Însă, refuzară! Costată cu stupoare: era complet paralizat...!! Nu descurajă. Făcu o retrospectivă a celor Întâmplate și,din moment ce creerul mare nu a omis nimic din teribila lui intoxicare, nu era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
forțe obscure, forțe ale Întunericului Încearcă să ne ucidă, noi oamenii nu trebue să ne lăsăm Îngenunchiați...! Opunând rezistență, vom creea premizele ca generațiile viitoare să aprecieze sacrificiul nostru, bucurându-se În pace de produsele naturale a acestui roditor pământ...!!” Înarmați cu cele patru sticle de vin negru primite cadou părăsiră depozitul de vinuri cu o suficientă amărăciune În suflet datorită celor văzute.Li se făcură foame. Intrară la restaurantul Fântânica ce se afla În apropiere ospătându-se cu unele răcituri
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
iar noaptea ne târam pe coate cucerind cu precauție fiecare metru liniar de drum...!” “Sincer vorbind, Îmi pare rău...!” “În mod sigur voi reuși data viitoare. Totuși din această nereușită evadare ceva a rămas tipărit În memoria mea...! Grănicerii români, Înarmați până În dinți, În loc să păzească teritoriul românesc de dușmanii care vor să ne atace, armele lor sunt fixate În poziție de tragere Împotriva propiei populații...!” La câteva zile, ambițiosul tânăr fu chemat la cercetări și nu se mai Întoarse. Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
putință de apărare și dați dispăruți Încât familia nu mai știa ce să creadă...! Am deparazitat Încăperile și arestații timp de 7-8 zile muncind greu și totuși o mică șansă de supraviețuire s-a ivit, atunci când nu mă așteptam. Gardianul Înarmat cu o pușcă automată agățată În jurul gâtului cu o curea și care distribuia dimineața terciul de mămăligă, Îmi făcu semn să rămân ultimul să mi se ofere polonicul de mălai fiert cu apă și, terminând cu Împărțirea rațiilor, Îmi făcu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
așteptare când, la câteva săptămâni după ce terminasem munca cu deparazitarea păduchilor, gardianul din schimbul doi ce făcea de gardă la ușa camerei Nr.10, Îmi făcu semn să ies afară din camera și mă predă unui alt gardian la fel Înarmat cu pistol automat, spunându-mi să-l urmez, fără a preciza unde. La drept vorbind, mă resemnasem...! Încercam să fiu curajos dar, totuși eram revoltat: să apar În fața plutonului de execuție la ora nouă noaptea...? În sfârșit, din presupuneri În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Începutul crizei, nu putuse să stea la New York să citească presa mondială. Măcar și pentru că pentru a doua oară În douăzeci și cinci de ani același popor era amenințat cu exterminarea: așa numitele mari puteri lăsând lucrurile să alunece spre dezastru; oameni Înarmați pentru masacru. Și el refuzase să stea În Manhattan să privească la televizor. Poate că nebunia lucrurilor era cea care-l afecta cel mai adânc pe Sammler. Persistența, impunerea maniacă a anumitor idei, ele Însele stupide de la bun Început, idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
convins pe John să se bage în pat, iar bărbatul a adormit cu mâna pe buzunar și nu s-a trezit atunci când cineva a bătut la ușa dormitorului. Alice a deschis și-a dat cu ochii de Helena, care era înarmată cu niște lopeți. Vino, a fost tot ce i-a spus femeia. Alice și-a luat sandalele și s-a uitat la John. Poate c-ar trebuiVino acum, i-a zis Helena. Să nu te lași impresionată de lacrimi. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și burtă, senator țărănist, o să fie ctitorul aceleiași prohibiții în România lui 1999. Da’ mă rog, la noi private e cam goală de property, că pădurile se taie în disperare... Am descins în SUA după un zbor pentru care mă înarmasem cu o plasă enormă cu sandviciuri, să nu mor de foame crossing the ocean. De unde să știu eu că ne dau întruna de mâncare și că o să mi se rupă inima după paharele și furculițele de plastic pe care stewardesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de cadre didactice și părinți, vegheați îndeaproape de Tovarășa T. și tovarășul V., pleacă în turism organizat și bine supravegheat în țara vecină despre care Tovarășul ne sugera că nu ne este prietenă. Și nici nu ne era. Excursioniștii erau înarmați până în dinți cu bibliografie turistică: tricouri, sticle de coniac, cosmeticale, adidași șterpeliți de muncitorii de la fabrica Pionierul și vânduți prin rețele conspirative la mușterii, mai ales la cei care asigurau comerțul invizibil în CAER. Acest comerț, reciproc avantajos de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
conducere miliția orașului, dragă Mihaela, căreia i-am fost două zile comandant. Dacă se mai păstrează pe undeva registrul lor de procese-verbale, ai vedea tot felul de ordine pe care le-am dat atunci. Entuziasm și amatorism. Întâi ne-am înarmat toți până-n dinți, apoi am organizat patrule de pază a obiectivului (aveam și clădirea pașapoartelor în grijă, lucru extrem de important, atunci), cum fusesem învățat cândva, la armată. A venit noaptea și-a început al doilea act al revoluției, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în țara lor! Într-o altă zi, ne-am deplasat în satul Dorotkaia, tot în dreapta Nistrului. La intrarea în sat dinspre Republica Moldova, am găsit o grupă de "luptători": cinci moldoveni, trei ruși, doi ucraineni, un leton, îmbrăcați cu pseudouniforme militare, înarmați până în dinți, cu maldăre de sticle și borcane goale în care avuseseră băuturi alcoolice. La ieșirea din sat, spre Tiraspol, am găsit o altă grupă de pușcași: cinci ruși, trei moldoveni, doi ucraineni un lituanian. Același tip de îmbrăcăminte, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Chișinău și Kiev-Moscova. Ajunși la destinație, adică la clădirea "sovietului suprem" din Tiraspol, peisajul era parcă coborât din filmele revoluției din octombrie 1917: saci de nisip, la intrare, de protecție, pentru a împiedica eventuali atacatori, muncitori, militari, matrozi, femei, toți înarmați până în dinți, atât la intrare, cât și pe holurile clădirii. Am fost conduși într-o sală mare, unde urma să ne vedem cu conducerea de la Tiraspol: Igor Smirnov, Alexandru Caraman (vice-președinte) și Grigore Mărăcuță (președintele așazisului Parlament local). Aceștia și-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ca teritoriul său, pe care l-a pus la dispoziția altui stat, să fie utilizat de către acesta din urmă pentru comiterea unui act de agresiune împotriva unui stat terț; (g) Trimiterea de către sau în numele unui stat de bande sau grupuri înarmate de forțe neregulate sau de mercenari care săvârșesc acte de forță armată împotriva unui alt stat de o astfel de gravitate încât echivalează cu actele cuprinse mai sus, sau faptul de a se angaja substanțial la o altfel de acțiune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
întâlnesc cu oamenii. Cea mai grea provocare era legată de fața mea; să păstrez o expresie „normală“ era de-a dreptul extenuant. Iar biata Jacqui era așa de hotărâtă să mă înveselească încât, de fiecare dată când ne vedeam, era înarmată cu un arsenal de povestiri nostime de la ea de la lucru. Eram vlăguită de cât trebuia să zâmbesc și să spun: —Vai, ce haios. —Ai lucrat tot weekendul? a întrebat Rachel. Anna, nu e bine. Ce puteam să-i spun? Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Cerului. N-a mai fost de atunci văzut pe stradă chip de femeie, nici măcar în cartierele sărace. Unele, chiar și fete abia pubere, își acopereau chipul din teamă de Dumnezeu, altele de teama bărbaților, căci se alcătuiseră grupuri de tineri înarmați cu ciomege care îi pofteau pe oameni să facă fapte bune și să fugă de rău. Nici o tavernă nu mai cuteză să-și deschidă ușa, nici măcar pe ascuns. Prostituatele părăsiră orașul în număr mare spre a se duce în tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ale câte unui soldat beat sau ațâțat. În cursul uneia dintre aceste preumblări i-a fost arătat tatei, în ușa unei taverne, un marinar genovez pe seama căruia întreaga Santa Fe făcea glume. Era numit „Cristobal Colón“. Voia, zicea el, să înarmeze niște caravele ca să ajungă în Indii mergând spre Apus, pământul fiind rotund, și nu-și ascundea speranța de a căpăta pentru această expediție o parte din tezaurul Alhambrei. Se afla acolo de săptămâni întregi, stăruind să vadă pe rege sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
apucat-o zdravăn de cot spunând cu glas scăzut: — Să ne întoarcem acasă, Warda! În numele lui Issa Mesia, să ne întoarcem! Tonul lui era implorator, căci numitul Juan era înconjurat de alți patru militari castilieni în mod vizibil amețiți și înarmați la fel ca el, cu impunătoare halebarde; toți ceilalți trecători se dăduseră în lături, spre a asista la scenă fără să se amestece. Warda explică dintr-o suflare: — E fratele meu! Apoi îi zise tânărului care rămăsese fără grai: — Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]