1,681 matches
-
Stăteam unul lângă altul resimțind invazia imperiului nostru. — N-a fost o pipă foarte valoroasă, nu-i așa? l-am întrebat eu. — Ba a fost... pentru mine, zise el. — Cumpără-ți alta, i-am sugerat. — Pe aia o vreau, se încăpățână el. M-am obișnuit cu ea. Aia-i pipa pe care o vreau. A deschis cutia de pâine, s-a uitat în ea. — Poate au luat-o cei de la ambulanță, i-am spus. — Ce nevoie ar fi avut? întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
miliția economică. Stăruise colonelul Goncea să se mușamalizeze afacerea (era vorba de câteva tone de cartofi pe care Gasperină, șef de fermă la Șoptireanca, le-ar fi vândut penitenciarului din pădure de la Obancea cu acte contabile măsluite), dar Timotei se încăpățânase să trimită dosarul în cercetare. Gasperină îi transmisese, și el, amenințări felurite, dintre care cea mai blândă era aceea că, dacă va fi arestat, bunică-sa Andromanda, îl va trimite să adune leurdă nouă, în miezul nopților fără lună, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
date de navă, încât cer stăruitor, odată cu întoarcerea la bază, să li se dea imediat o altă misiune, în cine știe ce colțișor neexplorat. Bieții oameni își închipuie că readaptarea la gravitația și viața socială terestră ar fi un chin insuportabil. Sunt încăpățânați și speră - ba chiar se roagă - să primească un moment magic, care să spele toate zilele cenușii ale carierei lor și să-i transforme peste noapte în eroi. Din păcate momentele de glorie nu se ivesc și după toate aparențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și am ajuns la concluzia că în acest oraș se petrec lucruri ciudate. De pildă, faptul că n-am fost lăsat să vizitez centrul mă îndreptățește să... - Domnule, nouă nu ne plac străinii. Dialogul continuă mult și bine. Reporterul se încăpățâna să nu plece, iar caporalul se pregătea să-l pună în dubă și să-l expedieze, când Frank trimise un om să-i șoptească lui Mitch ceva la ureche. - O clipă, domnule. Patronul vrea să vă vadă. Fiți amabil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
spate. — Deloc, spusei răzbunându-mă, mă tot bate la cap și nu înțelege că „nu“ înseamnă nu. Inspiră rapid și smuci lesa lui Sally atât de tare încât aproape că-l răsturnă de pe scaunul de la bar. — Văd că încă te încăpățânezi să nu fi disciplinat! spuse aceasta, târându-l după ea cu zgarda; nu se prefăcea atunci când scâncea de durere, pe jumătate sugrumat. —Jos. — Te suuun eu, a orăcăit el, pe când se îndepărta șchiopătând, în patru labe, oferindu-mi o priveliștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
puțin, asta însemna că urma să mă susțină în fața ofițerilor care investigau cazul. Chiar aveam nevoie de așa ceva. Am mai descoperit ceva. Ceva grav. —O galetă? îl întrebai eu, pasându-i farfuriile. Ha-ha, double entendre 1. —Nu știu de ce te încăpățânezi să folosești replici franțuzești, că ai un accent groaznic, izbucni Hawkins în timp ce eu îmi ronțăiam galeta. Oricum, am venit să-ți zic că eu și cu Daphne ne gândim să ne logodim. Era și timpul să vă așezați și voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
uitat să-ți zic până acum - de fapt nu sunt gay, așa că, ce zici de una mică?“ sugerai eu. Ceva de genul ăsta? — Bestie, bestie mică, zise Hugo, prefăcându-se că-și stinge țigara în buricul meu, ce te mai încăpățânezi tu să spui lucrurile așa, din topor. Trebuie să te dezvăț de obiceiul ăsta prost. Oricum zise el pe un ton ferm, mi-am dat seama că cel mai bine ar fi să fac un gest dramatic, pe care cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
rame de argint presărate oriunde era un pic de loc. Singurul element distonant era foarte practicul calculator, acoperit frumos cu o husă din plastic de un gri deschis și așezat pe masa din lemn de cireș de lângă fereastră. Violet e încăpățânată ca un catâr, continuă el, dibuind o scrumieră de cristal, pe care o așeză pe brațul fotoliului său. — Totuși, trebuie să facem ceva, spuse MM cu hotărâre. Așa nu se mai poate. De acord, zise Hugo. Deși, ce anume o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la patefon și suportă netulburat hărmălaia stridentă, fără să aibă energia să se ridice de pe scaun și să dea de pământ blestematul de aparat. Altădată ar fi făcut-o, ca în ziua aceea când un vecin de pe plajă s-a încăpățânat să pună la maximum volumul radioului. Zâmbi amintindu-și scena. A lăsat-o pe Lola cu vorba în gură, s-a ridicat nepăsător, a ajuns până la vilegiaturist, a apucat radioul minuscul și l-a aruncat în apă, cum făcea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cancerigenă, reziduu al arderii petrolului. În acest fel, lumea văzuse cum de la cei două sute de morți de cancer pulmonar din 1906, s-a trecut la douăzeci și șase de mii în 1964, dar chiar și așa, oamenii continuau să se încăpățâneze să se înghesuie în orașe, perseverând într-un spirit gregar exacerbat. „Poate că ea are dreptate, își spuse el. Poate că nu-mi place să muncesc, zâmbi el. Nu. Nu-mi place să muncesc într-o fabrică, nici într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în timp ce se chinuia disperat cu aricii recalcitranți și cu capsele și perforațiile fără soț ale bucăților de plastic. Colac peste pupăză, copertina căruciorului, care, în teorie, ar fi trebuit să formeze un soi de acoperiș impermeabil deasupra capului copilului, se încăpățâna să cadă când de-o parte, când de cealaltă a legăturilor, atârnând peste fața lui Theo. Cum Hugo stătea pe un trotuar îngust, lângă mașină, o vastă procesiune de cărucioare de ultimă generație, împinse de mame elegante, și acoperite, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la care bea și fuma cu moderație, spre deosebire de ceilalți, care beau până cădeau sub masă. Se trezea dis-de- dimineață, la ora când mie Îmi cad ochii În gură de somn, și scria cu sfințenie două-trei pagini la calculator. Era al naibii de ÎncăpĂțânat și de Încrâncenat În lupta pentru destinul lui literar, În care credea până la lacrimi. Eu nu eram sortită să devin o mare scriitoare. Spre deosebire de el, eu nu dădeam doi bani pe chestia cu „lotul literar“, cu „așii literaturii“, cu „marca
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la care bea și fuma cu moderație, spre deosebire de ceilalți, care beau până cădeau sub masă. Se trezea dis-de- dimineață, la ora când mie îmi cad ochii în gură de somn, și scria cu sfințenie două-trei pagini la calculator. Era al naibii de încăpățânat și de încrâncenat în lupta pentru destinul lui literar, în care credea până la lacrimi. Eu nu eram sortită să devin o mare scriitoare. Spre deosebire de el, eu nu dădeam doi bani pe chestia cu „lotul literar“, cu „așii literaturii“, cu „marca
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de bine o face. Depinde cît de corect, cît de realist este cînd analizează posibilitățile de a reuși să și ducă la Îndeplinire ceea ce Își propune. Nai Întîlnit persoane care, cu toate că au avut numai eșecuri Încercînd să realizeze ceva, se Încăpățînează să Încerce Încă odată, și Încă odată, tot sperînd că vor reuși? Ba da, dar probabil că nu au analizat corect posibilitățile de a putea realiza ceea ce Își doresc. Ai spus bine, că probabil au analizat corect. Pentru că dacă ai
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
pentru asta erau nemulțumiți; de vreme ce o făcuseră civil - se dăduse liber la dublu-bărbați, În multe țări -, ce tot se punea de-a curmezișul bătrînul? Drepturile omului! decretaseră guvernele. Legea era lege, doar unchiașul nu voia cununie pe de-a-ntregul, se Încăpățîna, Împotriva mersului lumii, ori numai se făcea, pentru că nici cardinalii pedofili, dovediți - recunoscuseră unii -, nu pățiseră nimic; nici scoși din Biserică, nici afurisiți, se lăsase liniște; nici Dumnezeu, peste capul Papei, nu abătuse asupra lor pedeapsa pe care, smintită, o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
întrebări, dar complicitatea noastră, a celor 834 de scriitori care nu aveam răspunsuri, nu putea decît să crească. 65. Vocea gîndește fără încetare în creierul meu. taci, îi spun, dar Vocea gîndește mai departe. taci, îi spun, dar ea se încăpățînează să gîndească, să secreteze gîndire. Bestie, îi spun, limbric nenorocit, taci odată ! Dar Vocea continuă să mediteze, să reflecteze, să răscolească prin măruntaiele adevărurilor eterne. arunc cu o piatră într-o vitrină. taci, îi spun apoi Vocii, taci, sau am
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ipoteză posibilă a cazului Olimpiei, bolnav-nebolnav, să faci bine să nu mai lungești... cununați-vă odată, măcar civil, și isprăviți... ne râde lumea... am să vă dau și eu câte ceva... ai auzit, Simioane, dă-le casa și nu te mai încăpățîna. Simion nu zise nimic, obstinat din fire, nici nu protestă. Stănică făcu gestul de a-și aduna puterile. - Îi aduc actul redactat. O semnătură numai, și restul măprivește pe mine. Totuși Simion nu se dădu învins cu una, cu două
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
punctul ei de vedere. - Nu-mi explic, insinuă ea, cum poți dumneata, un tînărașa de distins și de familie bună, să ieși pe stradă cu o destrăbălată ca Otilia. - Otilia e foarte cuminte! protestă Felix. - Nu știi dumneata toate, se încăpățînă ea. O vede o lume întreagă hîrjonindu-se cu fel de fel de tineri. Dac-ar ști Pascalopol, care moare după ea! - Otilia urmează Conservatorul și are, se-nțelege, colegi cu care stă de vorbă. Nu e nimic extraordinar în asta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spus că nu merg. Și Titi se-ntoarse cu capul la perete. Supărată, Aglae se dezbrăcă și nu mai merse. A doua zi Ana fugi. - Titi, insistă Aglae, termină odată. Nu vă înțelegeți, și pace. Ea e ușuratică, tu ești încăpățînat, nu-i nimic de făcut. Divorțați. - Eu nu divorțez! se-ncăpățînă Titi. De altfel Ana era văzută de toți pe stradă cu feluriți inși, unii afirmau că avea legături certe cu unul sau cu altul. Curând nu mai fu nici o îndoială
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lucrul se observă mai ușor. Greșeala dumitale fundamentală e că te-ai certat cu el și nu-i mai calci în casă, cum ți-am mai spus! Du-te, Otilia nu e aici! - Aș, ce să mă duc?! Costache e încăpățînat, până nu seuită în ochii Otiliei, nu-și descleștează gura. - Am să fac ce-am să pot cu mintea pe care mi-a lăsat-oDumnezeu, zise Stănică, cu modestie spirituală, dar dă-mi și dumneata ceva fonduri, uite, mi-ar trebui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
costelivi, înfrumusețați de birjar cu câte o floare la ureche. - Au aripi? întrebă el. - Cum să n-aibă, domnule Tulea? Au câte douăsprezece aripi fiecare. Simion se plimbă din nou nedumerit prin odaie, în așteptarea anxioasă a celorlalți, apoi se încăpățînă iarăși: - Nu merg! Îngerii trebuie să vină aici să mă ridice de-adreapta tatălui. Nu mă înșelați dumneavoastră pe mine. Diavolul e șiret, ia felurite chipuri. Weissmann se scărpină la ceafă, contrariat. Se pipăi la buzunarul din spate al pantalonilor, unde
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
legume, dar multe, până la îndopare, crezând că ele au o putere curativă. Felix încercă să-i explice că dieta îi era recomandată spre a odihni organismul și că, la vârsta lui, nu mai avea nevoie de atâtea alimente. Bătrânul se încăpățînă. Auzise bine pe doctor când îi spusese că sunt "bune" pentru el legumele, zarzavaturile. Dacă erau bune, trebuia sa mănânce cât mai mult, "ca să-și facă efectul". Efectul fu că moș Costache începu să se îngrașe. Stănică îl aprobă în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să le răstoarne în cap damigeana. - Psît!... Bre Buță, trăiți-ar șăureii! Boangă, la gura ta nu-i mai place să bea?!... Că, dacă nu-i mai place, o s-o punem amândoi să ne sărute în peleu. - ...Iar serile, se încăpățînă să-și continue istorioara cel cu clop, iar serile, băi, Chiose nehalitule, pentru fiecare zece gândăcei înșiruiți și numărați în bucătărioară... îți toarnă fermecătoarea! Într-o cană de tablă... Țuică... Vișinată, frecție galenică, rachiu ori... din care nenorocire vrei tu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de o camionetă, ce-i voiajau, celui ce comandase întreaga paranghelie, sacoul bleumarin cu nasturi argintii, pachetul de "Carpați" și ecusonul de taximetrist. Și, în fine, după ce fu înveșmîntat la loc, în toate aceste accesorii de vestimentație, și, după ce se încăpățînă din răsputeri să nu-și plătească șoferii în alt fel decât scoțând pe gură mingii, formate din câte o bancnotă rulată de o sută, așa cum deprinsese el odată, la circ, de la o focă, acolo, deci, unde, în fine, Genel intră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-n 30 august, glontele a fost la un milimetru de a-i secționa carotida. Volodea ar expectora sânge. I-am scris de urgență că, dacă lucrurile capătă o turnură și mai caraghioasă, să lase baltă rămășagul. Să nu se mai încăpățîneze, că locul său de la masa de joc a fost păstrat cald." Robin ascundea, cu discreție, că Revoluția Bolșevică a pornit de la un pariu hazardat, pus, la o întrecere bahică, împreună cu un agent al serviciilor secrete nemțești. Agent care postula
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]