20,174 matches
-
asigure stocarea cât mai mult posibil a apei în bazinele hidrografice în care se formează și de-a lungul cursului de bazin; este nevoie de mai mult spațiu pentru râu („lăsați râurile să curgă”), astfel încât viiturile să se poată scurge încet spre aval fără vreun pericol; trebuie să învățăm să conviețuim cu viiturile, dacă ne-am ales să locuim într-o zonă inundabilă. O. N. Ariile protejate din Timiș l Regimul de protecție și conservare Prin Hotărârea nr 195/1995 a
Agenda2006-07-06-general2 () [Corola-journal/Journalistic/284745_a_286074]
-
doi ani, David a făcut cunoștință cu patinajul pe role. Câteodată, când se afla în locurile special amenajate pentru acest sport, Shani patina atât de repede încât supraveghetorii erau nevoiți să-l oprească și să-l roage să meargă mai încet. Pe când avea șase ani, mama sa a început să lucreze pentru un avocat, al cărui fiu era patinator de viteză profesionist. La numai două luni după ce a început să practice patinajul viteză, Shani a fost înscris la concursurile locale, unde
Agenda2006-08-06-torino1 () [Corola-journal/Journalistic/284785_a_286114]
-
în rândul oamenilor din popor. Colindele populare n-au dispărut niciodată din zonele rurale; acolo vechile texte s-au păstrat nu numai prin viu grai, ci și prin manuscrise sau tipărituri în culegeri de colinde, din grija culegătorilor de folclor. Încet, dar sigur, pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, colinda de Crăciun a devenit o parte esențială a sărbătorilor populare. Trupele de muzicanți care se perindau dintr-un loc în altul pentru a cânta la diverse procesiuni și festivități au dus
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
paradis renovat, trăit că o altă experiență inaugurală, ce presupune abandonarea stării de așteptare pasivă: "Nu nu vreau lâncezeala acestei lumi frumoase /.../ Nu vreau teroarea de-a fi, de-a nu fi/ printre mii de obiecte, frumuseți convergente/ a muri-ncet, pe-ntuneric, în genunmchi/ în asteptarea-amară de miracole absențe//Insulă-a mea adâncă! O! Eden adormit/ pământ în odihnă-al uitării mele/ goliciune de voluptate-n umbră enormă a veacului// Somnu-ti în carne, în spirit: moartea ta/ Și desteptarea-n
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
cei care au colaborat vreodată cu ea) s-a numărat recent și minunata antologie bilingvă de poezie românească, numită, după un vers al lui Bacovia din poemul „Alb“, Miniaturas de tiempos venideros (Miniaturi de vremuri viitoare). Am citit poemele alese, încet, cum se citește poezia, toată toamna trecută, în română și în spaniolă, și iar în spaniolă, și iar în română. Și cred că traducerea Cătălinei Iliescu-Gheorghiu, o traducere fidelă, plastică și dinăuntrul celor două literaturi, a reușit să recreeze mai
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
FRUMOASE! de Samuel Beckett cu: Sabrina Iașchevici, Ionuț Vișan Scenografie: Valentin Vârlan Regie: Sânziana Stoican "Ce zile frumoase!" este un eseu teatral despre trecerea timpului și efectul pe care aceasta îl are asupra condiției umane. O femeie, Winnie, se scufundă încet într-o movila de pământ sub un soare nimicitor. Alături, liber să se miște se află Willie, soțul ei. Se aude o sonerie. Winnie se trezește. Începe o nouă zi. O zi ca oricare alta căreia trebuie sa-i supraviețuiasă
Cel mai frumos roman din lume, în Duminica Floriilor, la Unteatru by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38892_a_40217]
-
același pat și nu-și amintesc nici cum au ajuns acolo, nici dacă au făcut dragoste, dar încep o relație. Convenția este să petreacă împreună doar nouă nopți, apoi ea să dispară pentru totdeauna. Sunt nouă nopți care se scurg încet și durează cât o viață, în care cei doi refac ritualul vechi și nou al iubirii dintre un bărbat și o femeie. Se descoperă unul pe altul, încep să se adulmece, se oferă unul altuia, încep să facă lucruri împreună
Cel mai frumos roman din lume, în Duminica Floriilor, la Unteatru by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38892_a_40217]
-
și nu știu de ce îmi era frică de tăcere, tocmai mie care trăiesc bine în tăcere. Poate ca să nu remarcați cât vă priveam, cât vă sorbeam în mine și cum asistam, înlăuntrul meu la metamorfoza chinurilor din amintire contopindu-se încet cu chipurile voastre de acum..." Reluând o formulă de autocaracterizare a lui Dinu Pillat, Pia surprinde în linii de mare delicatețe profilul psihologic al "introvertitului", care-și împărtășește sentimentele cu anume reținere, însă totdeauna profunde: "Dragul meu Melc Codobelc - iartă
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
totdeauna profunde: "Dragul meu Melc Codobelc - iartă-mă că-ți dau acest nume, dar așa te văd, cu găoacea plină de comori, din care scoți timid și greu cornuțele tale afective, care vibrează la cea mai mică atingere și urcă încet, încet, cu comoară cu tot în sufletele celor care te iubesc și pe care-i iubești." Altă dată, cu aceeași dragoste, și-l amintește bebeluș (ea era mai mare cu 5 ani), uitându-se cu ochii lui mari parcă uluit
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
profunde: "Dragul meu Melc Codobelc - iartă-mă că-ți dau acest nume, dar așa te văd, cu găoacea plină de comori, din care scoți timid și greu cornuțele tale afective, care vibrează la cea mai mică atingere și urcă încet, încet, cu comoară cu tot în sufletele celor care te iubesc și pe care-i iubești." Altă dată, cu aceeași dragoste, și-l amintește bebeluș (ea era mai mare cu 5 ani), uitându-se cu ochii lui mari parcă uluit la
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
Emil Boc, din anul 2012. Potrivit Elenei Udrea, Congresul PDL din 23 martie e esențial pentru viitorul formațiunii din Modrogan, nefiind vorba despre un candidat sau de altul, ci despre un om care să ridice partidul. ”„Puterea USL va pieri încet și pe limba ei. Oamenii se vor trezi repede din mirajul în care au fost prinși de putere", spune Udrea. Emil Boc a declarat astăzi că susține candidatura la Elenei Udrea la șefia Partidului Democrat Liberal. Trei democrat-liberali, Elena Udrea
Udrea: Dacă Boc candida la șefia PDL, îl susțineam și mă retrăgeam by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/39094_a_40419]
-
Elena Udrea, Roberta Anastase sau Vasile Blaga”, a arătat Antonescu. El a spus că în 2010 a devenit foarte clar că viața politică din România a devenit o situație excepțională în rău. „Excepționalul situației politice în 2010 a fost că încet, uneori violent, regulile de stabilitate ale democrației au fost încălcate. Agentul principal, liderul acțiunilor care au dus la această depreciere de maximă gravitate a sistemului democratic, a funcționării Guvernului, a instituțiilor în România, a fost din păcate tocmai cel chemat
Ce spune Antonescu despre „regimul Băsescu” by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/39173_a_40498]
-
oameni. Fumau, stăteau la taclale, așteptau să le fie preparat paan-ul și să le vină rândul la telefon. Am așteptat și eu să-mi vină rândul. Fiindcă știam că cei din jur trag cu urechea, la început am vorbit foarte încet. Institutul de alpinism se afla în zona de dealuri, la sute de kilometri distanță. Ai fi zis că pe fir se dezlănțuise o furtună. Persoana de la celălalt capăt al firului țipa: „Ce? Cum?” Am ridicat vocea, o dată, și încă o dată
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
Plouă? Rareș: (Apare cu ceaiul.) - Vrei să- ți aduc umbrela? Ana: - Zahăr ai pus? Rareș: - Pus... (O ajută să bea.) Ana: - Zgârcita de soru-ta nu pune... (Plânge) deloc. Rareș: - Acum de ce plângi? Ana: - Dacă râd, zici că-s nebună. Mai încet!... Vrei să mă arzi? Ce te grăbești așa?... Mergi la teatru?... Rareș: - Ești gata? Ia cana și o pune pe masă.) Ana: - Du-o în bucătărie... Și spalo... (Rareș iese bombănind.) De când n-ai fost la teatru?... Oamenii deștepți merg
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
E pensionară? Rareș: - Nu. Ana: - E mai tânără ca tine... Vreau să dorm. (Pauză. Începe să sforăie. Rareș trece la fereastră. După câteva momente, devine extrem de interesat de ceea ce vede. Deschide, hoțește, fereastra, scoțând capul afară. Se întoarce șocat.) Rareș: (Încet:) - În viața mea!... Iar se uită. Se vede că i-a venit o idee. Iese din cameră. Revine cu o oglindă. Se chinuie să o fixeze la fereastră. Reușește. Extaziat:) Apleacă-te! Așa!... Mai!... Mai!... În viața mea!... Ohoo!... Fiuu
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
trezisem din somn, cu ochii înfipți în televizor. Lîngă mine dormea Ondina. N-o auzeam că respiră, vedeam doar plapuma care ne acoperea pe amîndoi ridicată și coborîtă egal. Am luat-o în brațe și am început s-o mîngîi încet, grijuliu, cu pupilele lipite hipnotic de lumina ecranului. Discuția celor doi soți mă atrăgea. Trupul pe jumătate dezbrăcat al femeii blonde, cu gesturile lui ușoare și somnambulice, stîrnea în mine un fel de plăcere otrăvită, insuportabilă. O contemplam încîntat, ca
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
trebuie să ignore nici o cale. Și pentru că în maestrul bucătar se auzea pe el însuși... Doamna Albastră ședea pe o bancă de piatră, ținând sub braț cutia viorii. Se ridică și preluă scaunul pe rotile. Africana plecă, stareța îl împinse încet pe o potecă, de-a-lungul lacului. Primăvara și lumina îi pătrunseră în sânge ca vinul în fierbere, ca primul pahar de Krug dintr-un an cu maturare deplină, marilor șampanii le e insuflată viață de către însuși Creatorul, anume în clipa când
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
externă românească și imaginea României în lume. Gândește numai o minte îmbâcsită de ceaușismul cel mai negru poate să gândească în felul acesta”, a punctat Mihai Răzvan Ungureanu. Domnul Crin Antonescu, îmi pare rău să spun lucrul acesta se desprinde încet, încet de noi. Și acest ,,noi” se scrie cu majusculă într-un autism politic încărcat de logoree retorică”, a completat președintele ICCD, precizând că ,,s-a bucurat” deoarece la conferința de presă susținută de Crin Antonescu nu i-a văzut
MRU: Antonescu, un instigator politic, care desființează ideea de unitatea națiunii () [Corola-journal/Journalistic/42769_a_44094]
-
românească și imaginea României în lume. Gândește numai o minte îmbâcsită de ceaușismul cel mai negru poate să gândească în felul acesta”, a punctat Mihai Răzvan Ungureanu. Domnul Crin Antonescu, îmi pare rău să spun lucrul acesta se desprinde încet, încet de noi. Și acest ,,noi” se scrie cu majusculă într-un autism politic încărcat de logoree retorică”, a completat președintele ICCD, precizând că ,,s-a bucurat” deoarece la conferința de presă susținută de Crin Antonescu nu i-a văzut alături de
MRU: Antonescu, un instigator politic, care desființează ideea de unitatea națiunii () [Corola-journal/Journalistic/42769_a_44094]
-
deschidă. Dar putea oare numi mâna stângă mâna greșită? Fiindcă ce anume făcea ca partea aceasta a ecranului să fie mai puțin adevărată decât partea cealaltă? Paznicului i s-a alăturat un alt paznic și pentru o vreme au vorbit încet, în timp ce ușa automată se tot deschidea și intrau oameni, cu copii, fără, iar bărbatul s-a dus înapoi la locul lui de la perete, unde stătea acum neclintit, privindu-l pe Anthony Perkins cum întoarce capul. Cea mai mică mișcare a
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
s-a crăpat, pentru bărbatul cu baston mai întâi, după aceea pentru asistentul său. Au ieșit. De ce, se plictiseau? Au trecut de paznic și duși au fost. Trebuiau să gândească în cuvinte. Asta era problema lor. Acțiunea se derula prea încet pentru ca vocabularul lor despre film să se poată ajusta. Nu-și dădea seama dacă asta avea vreun sens. Ei nu puteau simți bătaia de inimă a imaginilor proiectate la această viteză. Vocabularul lor despre film, credea el, nu se putea
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
Asta era? Credea că va intra o femeie care va rămâne și va privi pentru o vreme, găsindu-și un loc la perete, jumătate de oră, atât era de ajuns, jumătate de oră, atât era suficient, o persoană serioasă, vorbind încet, purtând o rochie de vară pastelată. Dobitoc. Părea real, ritmul era paradoxal de real, trupurile mișcându-se muzical, abia mișcându-se, dodecafonic, lucrurile abia petrecându-se, cauză și efect atât de drastic separate încât lui i se părea real, așa cum
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
el. De această dată întâlnirea s-a întâmplat pe Lascăr Catargiu. Între Piața Romană și Piața Victoriei e un semafor. Cum stăteam la semafor, din sensul celălat venea coloana prezidențială. Ăia cu girofari, mașină de la SPP. Gașca automobilistică prezidențială. Mergeau încet. Deschide unul geamul la mașină, iese jumate afară pe geam. Când trece Băsescu, frate, și îl înjură îngrozitor. A răgnit ăla. Milițenii ăia plantați pe stradă erau absolut șocați. Știți cine era ăla? Eram eu. S-a făcut verde și
Întâlnire de gradul zero între Badea și Băsescu, în trafic () [Corola-journal/Journalistic/42898_a_44223]
-
chipului, căutată, fără pic de rușine, ca și cum ar fi uitat de public - o expresie distantă. Îl vedeai, dacă voiai, pe Bobby cum era el, de când încetase să mai fie Bobby. Îl priveam fascinați. Sfântul râdea din când în când, dar încet, stânjenit. Și mai era și Andre. Absorbită în întregime de mișcările ei - un trup. Ceea ce puteam înțelege era că simțea nevoia să pună ordine în gesturi, ca și cum ar fi hotărât să înlocuiască întâmplarea sau naturalețea cu un soi de necesitate
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
vreme, dispăruse, doar o incredibilă apropiere, ceva de neînchipuit. Și mi s-a părut că înțeleg că ăsta era singurul mesaj, singura poveste care mi se spusese pe scena aia. Povestea cu trupul gol. Înainte de sfârșitul spectacolului, Andre se îmbrăca, încet, cu un costum bărbătesc, cu cravată - ceva simbolic, îmi imaginez. Ultimul dispăru în pantalonii negri, cu dungă, triunghiul blond dintre coapse, și în timpul acelui lung moment se auziră câteva tusete în sală, ca și cum cineva s-ar fi întors de departe
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]