3,105 matches
-
este cu totul paradoxală. Ne aflăm, prin urmare, în fața a două semne corporale contradictorii: mișcarea brațului spre spate, care exprimă dorința de a pleca; deschiderea încheieturii mâinii către interlocutor, care exprimă însă dorința de a rămâne. Lucru și mai ciudat, încheietura deschisă nu urmează mâna. Ea rămâne deschisă în direcția interlocutorului, pentru a ușura comunicarea cu el. Și atunci de ce pornește mâna spre spate? Ea ascunde dorința de a pleca... împreună cu interlocutorul, pentru că nu întrerupe comunicarea cu el. Să ne uitem
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
dorința de a pleca... împreună cu interlocutorul, pentru că nu întrerupe comunicarea cu el. Să ne uitem atent la relația cu persoana așezată în fața ei. Este foarte probabil că Syna dorește să plece împreună cu aceasta. Și este sigur că poziția paradoxală a încheieturii ei exprimă mai clar dorința decât o fac vorbele. Mâna pe față Atunci când cineva ne place, pe fața noastră se aprind niște „lumini de avertizare”. Unele dintre ele spun: „te doresc”. Într-o astfel de situație, adesea suntem sfâșiați de
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Iată-le: Primul indiciu: capul se înclină. În prima imagine, Syna își deschide corpul către comunicare, eliminând orice urmă de rigiditate. În schimb, în imaginea din dreapta se închide. Atitudinea partenerului nu i-a plăcut. Al doilea indiciu: în prima ilustrație, încheietura mâinii Synei este întoarsă către interlocutor. Datorită poziției încheieturii, care este în supinație, înțelegem că toată partea superioară a trupului Synei este întoarsă spre celălalt. În imaginea din dreapta ea se închide și mai mult. Al treilea indiciu: în prima ilustrație
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
imagine, Syna își deschide corpul către comunicare, eliminând orice urmă de rigiditate. În schimb, în imaginea din dreapta se închide. Atitudinea partenerului nu i-a plăcut. Al doilea indiciu: în prima ilustrație, încheietura mâinii Synei este întoarsă către interlocutor. Datorită poziției încheieturii, care este în supinație, înțelegem că toată partea superioară a trupului Synei este întoarsă spre celălalt. În imaginea din dreapta ea se închide și mai mult. Al treilea indiciu: în prima ilustrație, zona care o mănâncă este sub ochi și mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
A făcut mișcări cu limba, trecând-o peste buza de jos? Și-a trecut mâna prin păr? În ce direcție i se înclină capul în raport cu al meu? Care parte a trupului este cea mai mobilă? Spre dreapta sau spre stânga? Încheieturile ei au tendința de supinație când îmi vorbește? Și, desigur, va trebui să ținem cont de toate semnele despre care urmează să vorbim. Intuiția ne va îndruma spre cele mai semnificative detalii corporale. Când mai multe semne sunt în concordanță
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
exteriorul brațelor atunci când am vrea să fim mângâiați. Un detaliu important ne permite să înțelegem că mângâierea ne este adresată: ne simțim bine. Dacă ați citit în întregime prima parte a cărții, ați sesizat diferența enormă între aceste două imagini: încheieturile mâinilor în supinație! Nu suntem întorși cu adevărat către celălalt decât atunci când încheieturile mâinilor sunt ele însele gata să „meargă spre” el, așa ca în imaginea din dreapta. (în casetă) Gesturile lui Sigmund Freud Mai multe filme turnate în anturajul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
să înțelegem că mângâierea ne este adresată: ne simțim bine. Dacă ați citit în întregime prima parte a cărții, ați sesizat diferența enormă între aceste două imagini: încheieturile mâinilor în supinație! Nu suntem întorși cu adevărat către celălalt decât atunci când încheieturile mâinilor sunt ele însele gata să „meargă spre” el, așa ca în imaginea din dreapta. (în casetă) Gesturile lui Sigmund Freud Mai multe filme turnate în anturajul lui Sigmund Freud au permis studierea gesticulației lui. Am analizat imaginile din cinci astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Syna își mângâie interiorul trupului. Astfel, ea se deschide foarte sugestiv către interlocutor, traducând o dorință relațională intensă. În cea de-a doua imagine, capul Synei nu urmează poziția capului lui Syner. De altfel, în cea de-a doua situație încheieturile mâinilor aflate în pronație nu se deschid în direcția încheieturilor lui Syner. Syna păstrează controlul situației. Dar atunci când capul ei se înclină, Syna se abandonează lascivității pe care o cheamă. Aceste două gesturi inconștiente dezvăluie dorințe mai conștiente. Gesturile efectuate
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
sugestiv către interlocutor, traducând o dorință relațională intensă. În cea de-a doua imagine, capul Synei nu urmează poziția capului lui Syner. De altfel, în cea de-a doua situație încheieturile mâinilor aflate în pronație nu se deschid în direcția încheieturilor lui Syner. Syna păstrează controlul situației. Dar atunci când capul ei se înclină, Syna se abandonează lascivității pe care o cheamă. Aceste două gesturi inconștiente dezvăluie dorințe mai conștiente. Gesturile efectuate pe antebrațe sunt similare celor de pe brațe. Mica diferență constă
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
înainta în mod semnificativ spre noi. O micromâncărime pe antebrațe, care sunt mai desprinse de trup și mai încărcate inconștient cu trăirea părții mai puțin emoționale, mai fizice, a legăturii, este elocventă. Să descompunem gestul Synei: antebrațele sunt deschise; interiorul încheieturii brațelor este vizibil; capul este înclinat spre umăr și spre brațul pe care simte „mâncărimea”. Contradicția dintre semnul corporal al dorinței de deschidere (antebrațul irigat) și semnul unui anumit refuz de deschidere (mișcarea este oprită, așadar a apărut o „mâncărime
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
și simțim nevoia să închidem mâna, să „strângem pumnii”. Ne deranjează unele amănunte. Altfel, degetul mijlociu exprimă limpede dorința fizică. Ezităm să luăm ceea ce dorim, dar nu pentru că ne-ar lipsi energia - în acest caz ne-ar „mânca” în zona încheieturii mâinii (cum se va vedea în capitolul următor). Ceea ce ne oprește este natura nu prea legitimă a dorinței noastre. Inelarul: degetul legăturii Inelarul, atât simbolic, cât și fizic, pare să fie degetul unirii. Acest lucru devine cu totul evident atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
dorință, ci despre dorința de a comunica în mod mai personal cu cineva de care ne simțim apropiați, așa cum se întâmplă uneori între prietenii buni. Partea superioară a trupului traduce legătura noastră afectivă cu ceilalți. La rândul lor, coatele și încheieturile mâinilor exprimă flexibilitatea noastră într-o relație. CAPITOLUL 10 Coatele și încheieturile mâinilor, sau flexibilitatea dorinței „Și dacă aș îndrăzni?”, ne întrebăm atunci când ne simțim rigizi și am dori să avem o relație mai călduroasă. Rigiditatea spiritului se traduce printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
cineva de care ne simțim apropiați, așa cum se întâmplă uneori între prietenii buni. Partea superioară a trupului traduce legătura noastră afectivă cu ceilalți. La rândul lor, coatele și încheieturile mâinilor exprimă flexibilitatea noastră într-o relație. CAPITOLUL 10 Coatele și încheieturile mâinilor, sau flexibilitatea dorinței „Și dacă aș îndrăzni?”, ne întrebăm atunci când ne simțim rigizi și am dori să avem o relație mai călduroasă. Rigiditatea spiritului se traduce printr-o rigiditate semnificativă a trupului. În fața acestei rigidități afective brațele noastre se
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
se contractă. Suntem țepeni, scorțoși, „pognés*”, cum zic foarte inspirat locuitorii din Québec. Ca să ne „alunge scorțoșenia”, creierul lansează articulațiilor comanda de a ne da suplețea necesară pentru fluidizarea raportului interuman în care suntem implicați în acel moment. Coatele și încheieturile mâinilor sunt cele două articulații care exprimă, în același timp, suplețea și energia. Suplețea, pentru că fără aceste articulații trupul ar fi complet rigid; energia, pentru că este nevoie de ea pentru a multiplica, pornind de la încheietură sau din cot, mișcările brațului
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
în acel moment. Coatele și încheieturile mâinilor sunt cele două articulații care exprimă, în același timp, suplețea și energia. Suplețea, pentru că fără aceste articulații trupul ar fi complet rigid; energia, pentru că este nevoie de ea pentru a multiplica, pornind de la încheietură sau din cot, mișcările brațului și ale mâinii. Coatele noastre apar întotdeauna în câmpul vederii periferice a interlocutorilor, indiferent dacă stăm aproape sau departe de ei. Fac parte din imaginea noastră și sunt foarte prezente în mesajele dorinței. Coatele, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
afectivă Coatele dau suplețe mișcărilor noastre. Fără ele nu am putea îmbrățișa, nu ne-am putea apropia afectiv de cineva. În situațiile în care ne protejăm, coatele sunt îndepărtate de trup, stabilim o distanță, un câmp între noi și ceilalți. Încheieturile mâinilor noastre sunt în pronație. Tindem să ne închidem, să ne retragem în noi. Invers, când ne întoarcem către ceilalți, coatele și încheieturile mâinilor se deschid către ei. De altfel, când ne deschidem explicit către ceilalți pentru a-i primi
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
care ne protejăm, coatele sunt îndepărtate de trup, stabilim o distanță, un câmp între noi și ceilalți. Încheieturile mâinilor noastre sunt în pronație. Tindem să ne închidem, să ne retragem în noi. Invers, când ne întoarcem către ceilalți, coatele și încheieturile mâinilor se deschid către ei. De altfel, când ne deschidem explicit către ceilalți pentru a-i primi, ne este imposibil să o facem cu coatele depărtate de trup. Acest lucru este demonstrat în cea de-a doua imagine, în care
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
veritabilă dorință de deschidere afectivă, trebuie ca umerii și coatele să se deschidă. În gesturile următoare, deschiderea este mult mai mare; unul dintre gesturile Synei exprimă deschiderea, iar celălalt un real interes afectiv. În aceste două atitudini, umerii, coatele și încheieturile mâinilor sunt îndreptate spre interlocutor, ceea ce în prima ilustrație exprimă o mare deschidere. În avântul spre această persoană, trupul nu mai este oprit decât de un braț care îi interzice accesul la cele din jur. Atunci când brațul stâng este cel
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
se simte bine, cel/cea care ascultă copiază, inconștient, poziția capului celui/celei care vorbește. Aici, în cea de-a doua imagine, tot trupul lui Syner este congruent (micromâncărime în stânga trupului, capul aplecat spre stânga), iar Syna i se alătură. Încheieturile mâinilor, legătura cu gândirea A comunica eficient înseamnă a declanșa contactul cu interlocutorul, a crește impactul emoțional al cuvintelor datorită unei gesticulații expresive. În acest context, gesturile mâinii joacă un rol important. Cu cât persoanele sunt mai rudimentare, mai obosite
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
află la mai puțin de 1,50 m, așa cum facem cu toții în raporturile de ordin mai personal. Când suntem la mică distanță unii de alții, bogăția sau oboseala spiritului nostru se transmite prin mâini. Articularea gândirii se reflectă în articulația... încheieturilor mâinilor. Cu cât spiritul este mai flexibil, cu atât și încheietura care flutură prin aer este mai flexibilă. În aceste două imagini, încheietura deschisă a mânii Synei schimbă total lucrurile. În imaginea din dreapta, ea se deschide către interlocutor prin deschiderea
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
în raporturile de ordin mai personal. Când suntem la mică distanță unii de alții, bogăția sau oboseala spiritului nostru se transmite prin mâini. Articularea gândirii se reflectă în articulația... încheieturilor mâinilor. Cu cât spiritul este mai flexibil, cu atât și încheietura care flutură prin aer este mai flexibilă. În aceste două imagini, încheietura deschisă a mânii Synei schimbă total lucrurile. În imaginea din dreapta, ea se deschide către interlocutor prin deschiderea încheieturii. Încheieturile mâinilor noastre se deschid în momentele în care noi
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
de alții, bogăția sau oboseala spiritului nostru se transmite prin mâini. Articularea gândirii se reflectă în articulația... încheieturilor mâinilor. Cu cât spiritul este mai flexibil, cu atât și încheietura care flutură prin aer este mai flexibilă. În aceste două imagini, încheietura deschisă a mânii Synei schimbă total lucrurile. În imaginea din dreapta, ea se deschide către interlocutor prin deschiderea încheieturii. Încheieturile mâinilor noastre se deschid în momentele în care noi înșine ne deschidem, dar lucrurile nu au stat întotdeauna așa. La naștere
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
mâinilor. Cu cât spiritul este mai flexibil, cu atât și încheietura care flutură prin aer este mai flexibilă. În aceste două imagini, încheietura deschisă a mânii Synei schimbă total lucrurile. În imaginea din dreapta, ea se deschide către interlocutor prin deschiderea încheieturii. Încheieturile mâinilor noastre se deschid în momentele în care noi înșine ne deschidem, dar lucrurile nu au stat întotdeauna așa. La naștere, încheieturile mâinilor nu ne erau deschise. Ne țineam brațele închise, lipite de piept. Până la șase luni, fiind centrați
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Cu cât spiritul este mai flexibil, cu atât și încheietura care flutură prin aer este mai flexibilă. În aceste două imagini, încheietura deschisă a mânii Synei schimbă total lucrurile. În imaginea din dreapta, ea se deschide către interlocutor prin deschiderea încheieturii. Încheieturile mâinilor noastre se deschid în momentele în care noi înșine ne deschidem, dar lucrurile nu au stat întotdeauna așa. La naștere, încheieturile mâinilor nu ne erau deschise. Ne țineam brațele închise, lipite de piept. Până la șase luni, fiind centrați pe
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
deschisă a mânii Synei schimbă total lucrurile. În imaginea din dreapta, ea se deschide către interlocutor prin deschiderea încheieturii. Încheieturile mâinilor noastre se deschid în momentele în care noi înșine ne deschidem, dar lucrurile nu au stat întotdeauna așa. La naștere, încheieturile mâinilor nu ne erau deschise. Ne țineam brațele închise, lipite de piept. Până la șase luni, fiind centrați pe noi înșine, ne însușeam obiectele care ni se dădeau. Apoi, brusc, la această vârstă, am început să aruncăm obiectele. Deveneam conștienți de
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]