7,005 matches
-
mai devreme ale lui Razza Rob, unele cu căcat, pișat și borâtură. Așa-i că vreți să știți? Așa-i? Folosea fraza la potențialul maxim, punctând fiecare silabă cu o mișcare sugestivă a pelvisului, care i se mișca încoace și încolo ca un cărucior de cumpărături. Punga minusculă dintr-un material cu picățele, care avea ghinionul de a conține organele sale genitale, oscila cu furie. — Hai că să spun. A fost „lăsat“ la vatră! Publicul izbucni în hohote. Bull o porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
De acolo pornea și un braț întins, care se termina la Shepherd’s Bush. Celălalt braț era aruncat peste capul siluetei. Se arcuia la cot în trei șosele, iar mâna ajungea la Acton. Spatele ei lung se curba încoace și încolo peste Notting Hill, înainte să coboare către șezutul delimitat de un tunel bifurcat de beton; unul dintre picioare atârna, pregătindu-se parcă pentru o lovitură, înspre Paddington, iar celălalt era ușor oblic, cu laba piciorului pusă ferm peste Marylebone Road
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
stângă, făcu semn cu dreapta celor 19: "Veniți și jurați și pe sângele vostru, că și voi veți culege ce au semănat alții." Odată pactul încheiat, prințul s-a întors în țara lui și a declarat în fața tuturor: "De azi încolo, n-o să-mi mai îngădui să judec oamenii. Am apreciat bine mai multe mii, dar despre câteva sute am spus cuvinte nepotrivite. Mao Sui însă m-a întrecut. Prezența lui în regatul Chu a făcut ca prestigiul țării noastre să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
masculin și pozitiv, dialectic și dinamic. Mai simplu, când ceva (lucru, situație, acțiune) ajunge la o extremă, se va întoarce către cea opusă. În ziua solstițiului de iarnă, Yin este în punctul culminant, fiind cea mai lungă noapte. De acum încolo, va lăsa locul Yang-ului luminii și căldurii, zi considerată de vechii chinezi ca momentul potrivit pentru bucurie și distracție. Pentru oamenii de rând, solstițiul de iarnă înseamnă momentul bilanțului unei recolte îndestulătoare. Pentru celebrarea acestui moment, îmbracă cele mai frumoase
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a vrut să ordone executarea lui prin decapitare. Prințesa Tiejing a venit în mare grabă cu copilașul la mama ei, cerându-i iertare. Până la urmă, înduplecată, împărăteasa și-a iertat ginerele, permițându-i chiar să-și viziteze familia de-atunci încolo. Pavilionul Mudan Du Bao, prefect al ținutului Nan'an, avea o fată pe nume Du Liniang, frumoasă foc și deșteaptă. Profesorul ei particular o învăța să citească, aducându-i zilnic poezii. Chunxiang, fata în casă care o însoțea la cursuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de tine, dacă ar fi fost și Radu cu noi, ar fi spus „drace, vâlvătaia asta va cuprinde întreaga preerie“, dar nu era, eram doar noi și un foc care amenința să îmbrățișeze niște copaci desfrunziți, apoi, vedea el mai încolo - preeria, blocurile, strada -, un foc pe care nu-l mai puteai stinge nici cu patru puțe căznindu-se să facă pipi, darămite cu scuipat sau cu pietre, un foc despre care am aflat atunci că-i place de minune să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sud-estul regiunii Puglia, jurist, membru în ’46 al comisiei care elabora prima constituție postbelică a Italiei, ministru al Afacerilor Externe și al Instrucției Publice în ’55, uns secretar al creștin-democraților patru ani mai târziu și președinte al partidului ceva mai încolo, de cinci ori prim-ministru, om cu familie și responsabilități, adept al colaborării cu porcii de socialiști în cabinetele pe care le-a condus, răpit de Brigăzile Roșii la începutul lui ’78 și, după eșecul tuturor negocierilor, asasinat la 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am străduit, n-am reușit s-o dezlipesc de-acolo niciodată) cu un obiect aproape mistic, care îmi trezea tot felul de stări contradictorii, de la venerația cea mai înaltă, până la disprețul cel mai negru. Acel obiect se numea chipiu. Mai încolo de el, pe undeva prin sufragerie și de multe ori în bucătărie, cu o sticlă de ceva în față, poate vodcă, se afla un nene. Chipiul era al lui. Nenea era militar. Și servea Patria, adică stema aia cu stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pentru toți păcătoșii frustrați, propriile trupuri ale Frumoaselor mele. Și, pînă la urmă, ce importanță mai are ? O cauză pierdută e o cauză pierdută. Însă n-am de gînd să insist mai mult asupra acestui subiect. Am să revin mai Încolo. Mama făcuse un morman uriaș de hîrtie, pe care o trăgea cu mare efort după ea și o Îndesa În peștera aia mică și Întunecoasă pe care o găsise. Însă, ajunși aici, nu trebuie să ne lăsăm atît de distrași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fără prejudecăți. Educația noastră era simplă și practică. CÎnd mama pleca În călătoriile ei către sus, o urmam aliniați doi cîte doi și trebuia să Învățăm uitîndu-ne cum face ea. Gata cu sorbecăitul și cu ghiftuitul fără griji : de acum Încolo aveam să ne confruntăm cu un cu totul alt gen de existență. Antropologii privesc vînătoarea și adunarea În grupuri ca pe cea mai primitivă etapă a civilizației, Însă pentru viața noastră, primitiv ar fi fost un dulce eufemism. Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
imposibil de străbătut, a crescut și mai tare mai tîrziu, cînd am devenit conștient că există ființe cu adevărat frumoase, ca Ginger, Fred, Rita, Gary, Ava și toate celelalte Ființe Frumoase. Era un lucru foarte greu de acceptat. De atunci Încolo, am făcut tot ce-am putut ca să evit să-mi zăresc, fie și fugar, propria imagine. Era ușor să mă țin departe de oglinzi, Însă cu ferestrele și jențile mașinilor era o altă poveste. Ori de cîte ori mă zăream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mai departe. Ca rechinii. În clipa cînd te-ai oprit, te-ai Înecat. Și se pare că Norman a priceput imediat ce vrea să zică, fiindcă s-a mulțumit să dea doar din cap și să-i Înmîneze cărțile. De atunci Încolo, ori de cîte ori sosea cîte o nouă tranșă de cărți, rupeam repede hîrtia de ambalaj, căutînd romanul lui Jerry Magoon. Miracolele chiar se Întîmplă - eram sigur de asta. De fapt, acest lucru mi se adeverea de fiecare dată cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
căutînd un loc prin care aș putea ajunge În hol. Știam că s-a petrecut un lucru cumplit. Toată viața mea am fost Împovărat, practic handicapat, de o imaginație monstruoasă, și tot timpul cît am alergat ca bezmeticul Încoace și-ncolo l-am văzut cu ochii minții pe Jerry Întins grotesc, cît era de lung, și făcut zob, și l-am simțit cum moare, iar și iar și iar. În cele din urmă, copleșit de disperare, am alunecat În jos prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de pizza. Bărbații se opriseră din lucru din cauza ploii, huruitul mașinilor Încetase și el, iar acum nu se mai auzea decît mugetul ploii. Mă simțeam agitat și deprimat și mi-am petrecut toată dimineața plimbîndu-mă tîrșîit prin prăvălie, Încoace și-ncolo, Încoace și-ncolo. Ploaia nu s-a potolit ; la prînz, cerul se Întunecase deja, și m-am hotărît să mă duc sus și să cînt. Era dificil de urcat cu Liftul și respirația grea mi se auzea amplificată de liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se opriseră din lucru din cauza ploii, huruitul mașinilor Încetase și el, iar acum nu se mai auzea decît mugetul ploii. Mă simțeam agitat și deprimat și mi-am petrecut toată dimineața plimbîndu-mă tîrșîit prin prăvălie, Încoace și-ncolo, Încoace și-ncolo. Ploaia nu s-a potolit ; la prînz, cerul se Întunecase deja, și m-am hotărît să mă duc sus și să cînt. Era dificil de urcat cu Liftul și respirația grea mi se auzea amplificată de liniștea apăsătoare din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
audă - „Unde ești? Unde ești?“ - pînă cînd, deodată, casa fu din nou zguduită de salvele unui tun din apropiere. Apoi se auzi șuierul unui proiectil, Îndreptat parcă anume asupra acestei clădiri neînsemnate. Bomba explodă, cu o jumătate de milă mai Încolo, făcînd să se cutremure pămîntul. — După cum Îți spuneam, reluă străinul, dar Își pierduse, o dată cu aplombul, șirul gîndurilor, părînd acum un biet infirm ce Încearcă să-și dea curaj În fața morții. Astă-seară o să fie lată! urmă el. Speram c-au să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și de mine... — Casa În care locuiam a fost distrusă aseară. — Nu mai spune! exclamă domnul Rennit fără prea mult interes, deschizînd fișetul cu dosare și Întinzînd mîna după sticlă. Săptămîna trecută... la Purley... cu vreo sută de metri mai Încolo... Vorbea ca un om care discută afaceri. — Un păhărel o să ne facă bine la amîndoi, Îl Întrerupse Rowe. Gheața fiind spartă, domnul Rennit trecu subit la confidențe: — Mi se pare că te-am cam repezit. Nervii, de! Războiul ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
De-a lungul pereților stației se Înșirau, pe cîte două rînduri, trupurile celor veniți să caute adăpost. Afară, deasupra lor, avioanele păreau să se depărteze, huruind. Era o noapte relativ calmă, căci bombele căzute cu o jumătate de milă mai Încolo nu prea erau luate În seamă. Pe o bancă, un bătrîn sforăia de zor, iar la capătul adăpostului, doi Îndrăgostiți dormeau pe o saltea, cu brațele și genunchii lipiți. „Pentru maică-mea, Își spuse Rowe, ar fi și ăsta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cataloage - cineva nebărbierit și cu hainele boțite nu părea deplasat printre ei. Un individ cu o mustață flocoasă și cu o jiletcă ruptă În coate, cu buzunarele pline cu sendvișuri, răsfoia atent un volum gros despre arta grădinăritului. Ceva mai Încolo, un episcop - sau poate că era doar decan - cerceta o ediție completă a romanelor din ciclul Waverley, În vreme ce o imensă barbă albă mătura pozele licențioase ale unei ediții ilustrate a operei lui Brantôme. Era o adunătură de oameni foarte pestriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să fie personal - prin telefon nu se putea transmite un cec! Dar ar fi preferat să se lase păgubaș; nu-l mai văzuse pe Henry din ajunul procesului... În piața Piccadilly sări În autobuzul 19. De la ruinele bisericii St. James Încolo, se Întindea o zonă liniștită. Knightsbridge și Sloane Street fuseseră cruțate de război, spre deosebire de Chelsea și mai ales de Battersea, care se aflau În prima linie. Linia acestui front ciudat era capricioasă ca aceea a unui uragan, lăsînd intacte numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să fie În pat și să doarmă. Somnul, Însă, nu poate fi impus cu de-a sila. Trecînd pe lîngă ușa lui Davis, Digby auzi niște suspine ciudate, ca și cînd bietul om nu-și putea stăpîni lacrimile... Ceva mai Încolo pe coridor, văzu că ușa lui Johns era deschisă, iar Încăperea părea luminată. Scoțîndu-și papucii, trecu repede prin fața ușii, dar constată că Johns nu era Înăuntru: avînd o fire atît de sociabilă, stătea probabil la taifas cu paznicul. Pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dar poliția districtuală... — Șeful poliției e de obicei un fost ofițer În armata colonială din India, scos la pensie acum vreo douăzeci de ani. Un om de treabă. Se pricepe grozav la vinuri. Vorbește, Însă, prea mult despre regimentul lui. Încolo, e-un băiat bun, generos, pe care te poți bizui - cînd e vorba de vreo colectă pentru o cauză dreaptă. CÎt despre comisarul-șef, a fost un om de ispravă pe vremuri, Înainte de a fi scos din poliția metropolitană, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de mînă: „Banca Barcalys. A se adresa la...“, „Lăptăria Cornwallis. Noua adresă...“, „Pescăriile Marquis...“. Pe trotuarul pustiu și liniștit, un polițist se plimba cu un paznic de bloc, discutînd pe Îndelete, ca doi pădurari Întorși de la vînătoare. CÎțiva pași mai Încolo, o pancartă anunța: „Bombă neexplodată!“ Strada - aceeași pe care trecuseră cu o seară Înainte - era de nerecunoscut. „Ce activitate uriașă a avut loc În numai cîteva ore!“ Își spuse Rowe. Oamenii lipiseră afișe, circulația fusese deviată - În fine, era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și ale brațelor sale, geometria însângerată a feței, păreau să prodieze fotografiile cu răni provocate de accidente care-i acopereau pereții locuinței. M-am uitat în jos pentru ultima dată la prohabul lui uriaș, năpădit de sânge. Optsprezece metri mai încolo, sub luminile rotitoare, actrița atârna la brațul șoferului. Vaughan visase să moară în momentul orgasmului ei. Înaintea morții sale, Vaughan luase parte la multe ciocniri. Când mă gândesc la el, îl văd în mașinile furate pe care le conducea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
degetele. Carcasa roții prezenta o adâncitură pronunțată, aceeași deformare suferită de propria mea mașină în urmă cu aproximativ doi ani când lovisem un ciobănesc german care traversase orbește strada în fugă. Mă oprisem atunci la o sută de metri mai încolo și mersesem pe jos înapoi, unde găsisem două școlărițe care vomitau în căușul palmelor la vederea câinelui mort. Am arătat spre urmele de sânge. - Probabil ai lovit un câine - s-ar putea ca poliția să-ți sechestreze mașina până ce vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]