1,521 matches
-
de înfăptuire a unității național-politice" din secolele XIX și XX. Perspectiva diacronică, eminamente politică, și nu sincron regională, a făcut ca ziua de 1 Decembrie 1918 să nu mai fie suficientă pentru gloria întregii națiuni, autorul preferând, ca la începuturi, încoronarea din 15 Octombrie 1922. Regalitatea revenea merituos, odată cu faptele tânărului Mihai I, în prim-planul cauzalității istorice. Convins că "într-un anume sens istoria s-a repetat", Lupaș vorbea despre "coroana de spini" care precedase "coroana de oțel" de la Alba
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
decembrie 1918 era amintită doar pentru că atunci românii ardeleni "se strâng la Alba Iulia și hotărăsc unirea", după ce "același lucru îl fac Bucovinenii, iar frații Basarabeni hotărâseră același lucru mai înainte". Adevărata naștere a "României Mari" s-a produs odată cu încoronarea de la Alba Iulia, în 1922, când "regii întregirii neamului" intrau în legendă 279. De la "întregire", manualul lui Enescu-Bughea trecea, elocvent, direct la "Războiul Sfânt", aflat în desfășurare. Succesiunea regală era prescurtată în trei propoziții, pe când nenorocirile anului 1940 ajungeau, în
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
țării apăreau firesc în marea poveste a unității naționale, ca și alte "evenimente în familia regală". Cele din urmă erau notate în ordinea lor cronologică, nu a importanței politice, într-o simplă cronică dinastică: moartea prințului Mircea, câteva căsătorii princiare, încoronarea de la Alba Iulia, apoi unele "greutăți și suferințe" omenești care duseseră, până la urmă, la "moartea regelui Ferdinand". Din gratitudine pentru suveran, manualul proclama că "actul cel mai solemn din viața Românilor s-a săvârșit în octombrie 1922" și nu așa cum
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cel mai solemn din viața Românilor s-a săvârșit în octombrie 1922" și nu așa cum ne-am aștepta, la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia, argumentându-și afirmația chiar și prin fastul pe care contemporanii îl dăduseră acestui eveniment: "serbările încoronării au continuat în București mai multe zile, în entuziasmul întregului popor"291. Încheind acest excurs minimal în bibliografia școlară din anii '30, ajungem și la profesorul ieșean Orest Tafrali, autor al mai multor ediții de manuale pentru gimnaziu și liceu
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
milenar al Românilor" să fie pus în seama simbolului suprem al voinței naționale, Regele 296. Astfel, cronologia înfăptuirii "României Mari" se deschidea cu ziua de 9 noiembrie 1918 când reîncepuse războiul împotriva armatelor germane din țară și se încheia cu încoronarea regilor la 15 octombrie 1922, fără a se pomeni de hotărârea adunării de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, nici de celelalte acte plebiscitare din Chișinău și Cernăuți. Această povestire este cea mai categorică afirmare a perspectivei regaliste și regățene
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
decembrie 1918 a acumulat treptat mai multe interpretări istoriografice, devenind un ecou mereu actualizat al celor mai recente evenimente. În anii '20 și în cea mai mare parte a deceniului următor, momentul reprezentativ al unirii a fost considerat, cu precădere, încoronarea din 1922. Această opțiune era o măsură de precauție în fața unei posibile competiții regionale și politice. Încoronarea a fost, de la început, un construct politic, gândit să sintetizeze cât mai multe merite ale autorilor reali ai unirii, pentru a le transfera
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
recente evenimente. În anii '20 și în cea mai mare parte a deceniului următor, momentul reprezentativ al unirii a fost considerat, cu precădere, încoronarea din 1922. Această opțiune era o măsură de precauție în fața unei posibile competiții regionale și politice. Încoronarea a fost, de la început, un construct politic, gândit să sintetizeze cât mai multe merite ale autorilor reali ai unirii, pentru a le transfera mai ușor în singularitatea și reprezentativitatea dinastiei regale. Posibilele sărbători ale unirii au fost aduse, și ele
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
vorbit insistent și despre "România Mare" (Programa analitică a cursului primar, București, Imprimeriile statului, 1936, p. 57). 254 Ioan Lupaș, Istoria românilor, 1921, p. 214. 255 Ibidem. 256 Paraschiva Kiss, Sabin Mureșan, op. cit., pp. 73-77. Ultimele două lecții se intitulau "Încoronarea din 15 Octombrie 1922" și "Regina Maria". Coroanele suveranilor atrăgeau în mod special atenția, fiind desenate cu migală, pe două pagini, și reluate în portretul încărcat de podoabe bizantine al reginei, "mamă bună poporului" (Ibidem, p. 78). Ziua de 1
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
române au ocupat și Budapesta, alungând de acolo pe bolșevici. Iar în pacea de la Paris, România a primit toate ținuturile locuite de Români: Ardealul, Bucovina și Basarabia" (Ibidem, pp. 28-29). Momentul cel mai bine pus în valoare era acela al încoronării regelui Ferdinand la Alba Iulia, în 1922 "ca rege al tuturor Românilor" (Ibidem, p. 29). 259 Ioan Lupaș, Istoria unui manual de istorie, pp. 3-4. 260 Idem, Istoria Românilor, 1921, p. 213. 261 Vezi opinia lui Virgil Zabarovschi publicată în
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
liberatoare, s-a putut proclama unirea și [...] s-a jurat credință regelui Ferdinand" (Vezi articolul După zece ani, în "Universul" de luni 20 mai 1929, p. 1. Mesajul textului era confirmat vizual. Ilustrația care domina pagina respectivă reproducea scene de la încoronarea simbolică a regilor României Mari, din octombrie 1922, nu de la evenimentul efectiv sărbătorit, adunarea din Alba Iulia, din 1 decembrie 1918). 298 Edițiile din anii '40 au apărut sub girul "Ministerului Învățământului Public", fiind tipărite la Editura de Stat (s.n.
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Centrului Paralel, au fost aduse unele acuzații la adresa lui Tuhacevski, Putna și Primakov, însă cercetările nu au dovedit legături ale acestora cu acuzații. Primele semne ale unor modificări au avut loc la 7 mai 1937, atunci când s-a anunțat că la încoronarea regelui Angliei va participa flagmanul de flotă gradul I Orlov în locul lui Tuhacevski. Patru zile mai târziu au fost publicate schimbările survenite la unele comandamente militare, între acestea fiind și numirea lui Egorov ca prim locțiitor al lui Voroșilov, a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de patriarh, „uitând” de cazul lui ambrozie, devenit episcop „al Milanului”. În general, cauza ar consta în consacrarea unor laici în funcții ecleziale; e) proclamarea de către Papă, în secolul al VI-lea, a „supremației Bisericii asupra puterii temporale”; f) ratificarea încoronării de către Papă a lui carol cel Mare în anul 800. Până atunci, „acest drept aparținuse dintotdeauna Împăratului bizantin”; g) tema legată de filioque. „Prima consemnare publică cunoscută a lui filioque datează de la conciliul al II-lea din Toledo, convocat în
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
punct de vedere statistic. Prezența VIe a catolicismului în lume nu începe odată cu schisma din 1054. Ea s-a manifestat pregnant odată cu ungerea ca rege a lui Pepin cel Scurt de către Papă și cu anul 800, când a avut loc încoronarea lui carol cel Mare ca Împărat roman de apus. Europa - mai puțin bizantină - s-a suprapus cu roma. S-a cerut de atunci o simbioză între Biserică și societate. Se căuta o singură societate, cu un singur scop: mântuirea oamenilor
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
la efecte de melodramă, ca și la alte procedee din panoplia romantică (travesti, situații-limită, lovituri de teatru, tirade - despre soartă, cu ale ei căderi și înălțări, despre glorie și deșertăciunea ei). Despot este văzut ca un aventurier îmboldit de ambiția încoronării, care piere nu datorită unui destin potrivnic, ci fiindcă, în patima lui pentru putere, încalcă legile și tradițiile pământene, pierzându-și încrederea celor din jur și, îndeosebi, a norodului. O apariție bizară, cu pigmentări burlești, este aceea a nebunului Ciubăr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
influenței franceze în regiune, Rusia a trimis arme și instructori pe ascuns sârbilor. Sprijinită de Anglia, Rusia și-a întărit pozițiile diplomatice în Balcani, oferind protecție conducătorilor locali din Muntenegru și deschizând noi consulate în Salonic și în arhipelagul grecesc. încoronarea lui Napoleon, ca împărat, la 2 decembrie 1804, a dus la coagularea unei noi coaliții antifranceze. Astfel, la 11 aprilie 1805, Anglia și Rusia au semnat un Tratat de alianță, la care a aderat și Austria, în august, în timp ce alianța
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
reclamată stăruitor, atât de organizațiunea bisericească, cât și de situația nouă pe care statul român și-a câștigat-o în sud-estul Europei”33. În baza legii, mitropolitul Miron Cristea a devenit primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Ceremonia investiturii și încoronării a avut loc la 1 noiembrie 1925, în prezența Sfântului Sinod, a reprezentanților statului și a celorlalte culte din România. Lapedatu, fiind de asemenea prezent, în cuvântarea lui, l-a întâmpinat pe patriarh, numindu-l ,,Pontif al unuia dintre cele
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
noastră să devină, mereu, o acumulare in crescendo de frumoase realizări, de veghe și de înnobilare în spațiul generos al logosului, prin exemplaritate și în perpetuu dialog cu propria noastră conștiință. Numai astfel, vom avea sentimentul că ființa noastră „reprezintă încoronarea creației” noastre. și-n acest context, permiteți-mi să ne-amintim de o personalitate a științei și culturii universale, care se numește IOAN PETRr CrLIANr și care, la începutul acestui an calendaristic, ar fi putut împlini... 62 de ani. Oricum
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
punct de vedere al secolului al XVIII-lea și al primei jumătăți a secolului al XIX-lea ca fiind "forma dominantă", a romanului, ca gen al clasei mijlocii în ascensiune (Pattee, History, 417). În al doilea rând, și asta e încoronarea primului risc, plasând jurnalismul literar în felul în care l-am examinat aici, în apropierea mult mai bine cunoscutului gen discursiv înrudit, întâmpinăm riscul de a fi în continuare marginalizat, aflându-se în umbra adâncă a cercetărilor genurilor înrudite. În
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în timp ce relațiile politice și religioase se află sub seninul unei ostilități crescînde. Papa, mediator, în virtutea funcției sale, între cele două fracțiuni ale fostului Imperiu Roman, ia, la începutul secolului al VIII-lea, hotârîrea de a se folosi de sprijinul francilor. Încoronarea ca împărat a lui Carol cel Mare, în 800, nenumăratele conflicte dintre Roma și Constantinopol, atît de profund semnificative în privința diferențelor de mentalitate, pecctluicsc definitiv îndepărtarea unul de celălalt a celor două Imperii care își împart Europa. Ignoranța și disprețul
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Mare, în 800, nenumăratele conflicte dintre Roma și Constantinopol, atît de profund semnificative în privința diferențelor de mentalitate, pecctluicsc definitiv îndepărtarea unul de celălalt a celor două Imperii care își împart Europa. Ignoranța și disprețul reciproc apar în mod fățiș după încoronarea ca împărat a lui Otto al Germaniei. Acesta trimite în 968 la Nikephoros Focas un ambasador, pe arhiepiscopul de Cremona Liutprand, pentru a pune la punct problema posesiunilor italiene ale Bizanțului căzute în mîinile noului Împărat al Apusului și pentru
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în fața unei întregi adunări de prelați și demnitari, el îl declară pe Leon III eliberat de orice bănuială. Două zile mai tîrziu, în bazilica Sf. Petru, el este proclamat de popor "Împărat al romanilor" și este încoronat de Papă. Această încoronare imperială, nicicum impusă regelui francilor, așa cum o vor pretinde analiștii oficiali ai Regatului, ci, dimpotrivă, pregătită îndelung de clericii care se află în jurul lui Carol, consacră, de fapt, o situație care există în Occident de multă vreme, în clipa în
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de Dumnezeu și vicar al lui Hristos, avea datoria să susțină și propage credința creștină. Intrarea provizoriu în umbră a puterii imperiale a Bizanțului n-a putut decît să ușureze și să accelereze evenimentele, simptomatic fiind faptul că, în ajunul încoronării sale de către Papă, Carol cel Mare ia primul cheile și stindardul Sfîntului Mormînt, trimise de Patriarhul Ierusalimului. Cît de mult a intrat în acest joc regele francilor? A înțeles el cu adevărat, schimbarea, de dimensiuni istorice, pe care o conferea
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
unde se și fixează, în 996, regele lor, Vaik, se convertește la creștinism, se însoară cu fiica ducelui Henric de Bavaria și primește din partea Papei Silvestru II, sub numele de Ștefan, o coroană care va servi, de atunci încolo, la încoronarea regilor maghiari: coroana Simțului Ștefan, primul care a purtat-o fiind canonizat în 108317. În sfîrșit, din Europa de Nord sosesc vikingii. În secolul I î.e.n, deja, Galia, Spania și Italia septentrională fuseseră devastate de bande venite din Scandinavia: cimbrii
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
un imperiu germanic. Legitimitatea acestui imperiu în ochii contemporanilor sau cel puțin grija pentru legitimitate a celor care, în anturajul suveranului, teoretizează bazele puterii și ambițiile sale de a aspira la un imperium universal, se bazează pe un simbolism al încoronării și pe o teologie politică care face ca statul ottonian să fie un stat sfînt, înzestrat cu un suveran întrupat în două persoane (așa cum și Hristos are două naturi), Împăratul și Papa, cel de-al doilea trebuind să se supună
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
le este conferit de statutul lor de suzeran suprem etc. În curînd, principiul de alegere a regelui de către nobilii și prelații regatului nu mai este decît teoretic, capețienii introducînd încetul cu încetul principiul moștenirii coroanei în propriile lor familii. Ceremonia încoronării, mai ales, în cursul căreia regele proaspăt uns primește, din mîinile arhiepiscopului de Reims, "oncțiunea regală", face din el "alesul lui Dumnezeu", ceea ce-i conferă un imens prestigiu speculat de clericii din anturajul său Abbon, abate de Sully-sur-Loire, și, mai
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]