2,617 matches
-
se picurau anii mulți și grei de închisoare, atât de generoși dați. Păstorii nu mai erau, iar turma sta încremenită în sârmele cocoțate pe trei rânduri ghimpate. Viața creștină mai gâlgâia pe undeva, pe sub plânsul înăbușit al Gliei înroșite. Surâsul încremenea și el prăvălit peste lanțurile care mușcau hămesite din gleznele uscate. Deseori rugile întemnițaților creștini erau înăbușite de zăngănitul ateu al cătușelor reci. Iertarea pentru călăi se ridica tămâie de pe trupurile frânte ale celor mereu torturați. Lacrimi de foc umezeau
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
prefaceri de propriu-i cules, Se-mbracă cu frunze covor, ruginite. Și când își deșiră veșmântul țesut, De vânt, risipit în frunze pe-alei, Găsești că nu e de neconceput Să-apară și iarna cu toanele ei! Clopotul toamnei Stau pomii încremeniți în scoica zării Și vârfurile-ntind s-asculte-un zgomot, Ce răbufnește viu în poala depărtării, Și-acoperă pământul ca un clopot. Străbate orizontul cu vâjâit și zel, Aruncă pe dealuri a toamnei velință, Culege frunzele, trofeu le ia cu el, Și
POEME DE TOAMNA de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379458_a_380787]
-
fugară m-a purtat un moment în lumea copilăriei, când Dumnezeu putea umbla încă printre oameni.” (Ernest Bernea, Colind-Lumini în Necunoscut. Ed. Timpul, Iași, 2000) Călăii temniceri, cu zăngănelele lor brute și-au sumețit teroarea pe crenelele zidurilor în gheretele încremenite de ură, au prăvălit bezna sufletelor lor și ale Stăpânilor-Irozi peste lagăre și închisori, au pus lacăte pe uși și ger pe zăbrele, au înfășat geamurile celulelor în scutece de lemn sau de tablă, să nu se vadă Îngerii de
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
de credință, cu neaua cugetelor împodobite-n Imnele Nașterii Domnului, cu harul binecuvântării preoților, cu mireasma sublimă a poeților, cu împărtășirea Duhului Sfânt, în Dor și Suferință, au frânt gratii, au rupt zăvoare, au despicat bezna, au topit gerul, au încremenit spaima temnicerilor, au aprins în lumânări zăbrelele și au luminat văzduhul cu flacăra Colindelor și dragostea Iubirii lor de Hristos, de Măicuța și de Neamul nostru prea ales și prea des prigonit: „Primește-ți, lume, țărna înapoi,/ Că cerul nu
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
ascuns în umbră prea devreme Și n-am văzut când calea s-a deschis. Destinul voia ca să mă cheme, Dar n-am vrut să citesc ce mi-a fost scris. Mă tem că nu exist când nu visez Că voi încremeni în al tău timp. Ecoul umbrei noastre desenez Pe piscurile-ascunse din Olimp. Strivind liniștea surdă dintre noi, Ne respirăm unul pe celălalt. Cu piepturile fremătând, apoi, Înspre uitare ne-avântăm în salt. Dac-ar putea vorbi tălpile mele, Ce drumuri
ÎNTREABĂ-MĂ de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381124_a_382453]
-
mături, vine de bou, morișca, droguri, bătaia la tălpi peste încălțăminte, bocanci cu ținte, pumni în ficat, strivirea oaselor, ruperea dinților, scoaterea ochilor, mutilarea feței, pervertirea simbolurilor sfinte, blasfemii, profanarea memoriei părinților, fraților, prietenilor, dascălilor, statul într-un picior, statul încremenit într-o poziție, frângerea mâinilor, picioarelor, coastelor, ucideri, reeducarea prin bătăi inimaginabile, dirijate de neîntrecutul criminal-deținut Eugen Țurcanu-spaima torționarilor, aflat în solda celor de tipul Anei Pauker. Cei ancorați puternic în credință rezistau cel mai mult. Lor li se spunea
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
prigonit se asumă unității Sinelui național, ca o cuminecare a Neamului. Mistica focului pătimitor dă conștiinței înnoite o nouă interpretare a mesajului profetic, o mărturisire de măsura celei duhovnicești. Marii trăitori mistici ortodocși ai temnițelor comuniste, care înspăimântă totul și încremenește orice, au găsit în Suferință și în Jertfă frumusețea desăvârșită a comuniunii cu Dumnezeu. Nota fundamentală a martirajului lor, a acestei Simfonii a Jertfei, se apropie de cea Absolută a lui Hristos, dar este cu mult mai sus ca intensitate
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
toți oamenii în tragedia vieții mele și cred în mântuirea lumii, dar numai prin focul unor purificări sincere, libere și autentice. Scriu cu inima, cu viața, cu ființa mea... Cine este atât de nebun ca să dea crezare unui nebun?!... Stau încremenit în fața sufletului meu, cu degetele fără nerv pe stilou, cu tâmpla zvâcnind, cu respirația rară și aud cum bate inima-n piept în marginile infinite, răsfirate în nenumărate clipe, fiecare tot atât de nețărmurită. Clocotul din mine vrea să se reverse, dar
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
crudul aculeu, Acced himere pân` la subsuoară. De la fereastră-mi strigă universul: „- Fântâna vieții-aproape a secat!“. Sub pleoape, un alt ger nevindecat Își potrivește îndoielnic mersul. Pătrunde iarna sorții pe sub ușă, Lumina aspră, ruptă din zenit, În pragul morții a încremenit; Inspir ninsori din clipa jucăușă... Referință Bibliografică: ÎNTR-UN PUMN DE HUMĂ / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2219, Anul VII, 27 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ÎNTR-UN PUMN DE HUMĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381192_a_382521]
-
crudul aculeu, Acced himere pân` la subsuoară. De la fereastră-mi strigă universul: „- Fântâna vieții-aproape a secat!“. Sub pleoape, un alt ger nevindecat Își potrivește îndoielnic mersul. Pătrunde iarna sorții pe sub ușă, Lumina aspră, ruptă din zenit, În pragul morții a încremenit; Inspir ninsori din clipa jucăușă... Citește mai mult Trăiesc, sedată, într-un pumn de humăși-mi târâi pașii sub un vraf de nori,Pe-aracii nopții - veștede candori;La o clipire viața se rezumă.Mi-e frica vălul care mă-nfășoară
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
destinul - crudul aculeu,Acced himere pân` la subsuoară.De la fereastră-mi strigă universul:„- Fântâna vieții-aproape a secat!“.Sub pleoape, un alt ger nevindecatîși potrivește îndoielnic mersul.Pătrunde iarna sorții pe sub ușă,Lumina aspră, ruptă din zenit,În pragul morții a încremenit;Inspir ninsori din clipa jucăușă...... XVIII. S-AU DESTRĂMAT NINSORILE DIN NOI, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. S-au destrămat ninsorile din noi, Zăpada-și scrie ultimul poem; Sub un amurg cu voalurile
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
a mai derulat odată. Firave gânduri, îmi revin pentru-o secundă, ce-i atât de scurtă, măi zăbovește puțin, ești tu, mereu revii, când nu m-aștept, când vreau să vii, să fi aici, cu mine, cu tot ce e încremenit, cu timp oprit ce-anunță un sfârșit, în sufletul meu trist, ce arde, ca un jar mocnit. Timpul, eu l-am oprit, amintirile-ți să le păstrez, pornindu-l pentru ... doar câteva clipe, să te revăd, să te cuprind, să
SĂ NU TE UIT de COSTI POP în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381414_a_382743]
-
dreptate. Vă invit, însă, pe cei care nu au făcut-o deja, să pășiți în Împărăția lui Zamolxe - Peștera Polovragi. Nu prea departe de Horezu, se află Masivul Căpățânii, despărțit de Masivul Parâng prin Cheile Oltețului. Pereții stâncoși, abrupți și încremeniți peste ani în forme care cer admirație, respect și supunere, încep imediat de lângă Mănăstirea Polovragi, un lăcaș de cult cu o vechime mai mare de 500 de ani, devenit în zilele noastre monument istoric. Oltețul se strecoară știutor și tainic
PEŞTERA POLOVRAGI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381547_a_382876]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > PESTE POTECI ȘI IERNI Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului La capătul drumului cu prima zăpadă se formase o stâncă de gheață, acolo încremenise tristețea mea în culoarea șofranului adunată și ea. Bezna umedă transpira pe ușile închise un tramvai dintr-un colț pornise, te-am văzut, fată frumoasă, și ai devenit a mea chiar dacă aștepți pe altcineva, și chiar de nu te mai
PESTE POTECI ȘI IERNI de PETRU JIPA în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381580_a_382909]
-
mă privea, martor mut,Să vadă de-ocrotesc muguri fini, Trandafiri rubinii, vas sfințit, dar tăcut,Cupe plăpânde, mustind de frumos,În care Cel de Sus, din potir, a lăsatParfumuri, culori, zugrăvite spumosDin Edenul pur, nestricat de păcat.... IX. BURGUND ÎNCREMENESC BUJORI, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1978 din 31 mai 2016. Burgund încremenesc bujori... Pășesc desculța pe covorul rubiniu, Nu sunt la Grammy, alunec peste frunze... Mă întomnez de ploi, cu-alaiul cenușiu, E totuși vară și pe-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
tăcut,Cupe plăpânde, mustind de frumos,În care Cel de Sus, din potir, a lăsatParfumuri, culori, zugrăvite spumosDin Edenul pur, nestricat de păcat.... IX. BURGUND ÎNCREMENESC BUJORI, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1978 din 31 mai 2016. Burgund încremenesc bujori... Pășesc desculța pe covorul rubiniu, Nu sunt la Grammy, alunec peste frunze... Mă întomnez de ploi, cu-alaiul cenușiu, E totuși vară și pe- ălei, pe pânze. Burgund încremenesc bujori de mai, Iar trandafiri sfioși ivesc potirele de catifea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
publicat în Ediția nr. 1978 din 31 mai 2016. Burgund încremenesc bujori... Pășesc desculța pe covorul rubiniu, Nu sunt la Grammy, alunec peste frunze... Mă întomnez de ploi, cu-alaiul cenușiu, E totuși vară și pe- ălei, pe pânze. Burgund încremenesc bujori de mai, Iar trandafiri sfioși ivesc potirele de catifea, Ridici cortina peste fire, o muzică de nai, Se- aude-n jur, iar dinspre foișor, adie aburi de cafea. Dansez în ploaie, joc de paparude Că în copilărie, mă cam
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
mă cuprinzi, galant. E-n vis de vară ce vă începe-odat' Stropita zilnic de ploi însingurate, Năvalnice, în dânsul lor curmat, Surprind, din amintiri, poze-nrămate În suflet, în scoarță tare de copac, Alunecând peste vitralii, tainice ... Citește mai mult Burgund încremenesc bujori...Pășesc desculța pe covorul rubiniu,Nu sunt la Grammy, alunec peste frunze...Mă întomnez de ploi, cu-alaiul cenușiu,E totuși vară și pe- ălei, pe pânze.Burgund încremenesc bujori de mai,Iar trandafiri sfioși ivesc potirele de catifea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
de copac, Alunecând peste vitralii, tainice ... Citește mai mult Burgund încremenesc bujori...Pășesc desculța pe covorul rubiniu,Nu sunt la Grammy, alunec peste frunze...Mă întomnez de ploi, cu-alaiul cenușiu,E totuși vară și pe- ălei, pe pânze.Burgund încremenesc bujori de mai,Iar trandafiri sfioși ivesc potirele de catifea,Ridici cortina peste fire, o muzică de nai,Se- aude-n jur, iar dinspre foișor, adie aburi de cafea.Dansez în ploaie, joc de paparudeCa în copilărie, mă cam privești
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
dezgolite indecent, chemând în zadar troienele argintii trimise în exil, să dispară nefericite, înghițite de apele lacome ale mării. Doar vântul deznădăjduit mai execută ordinele absurde ale Stăpânei, rămasă fără oaste și fără muniție. Furia ei se revarsă peste țărmurile încremenite sub suflarea-i geroasă, construind fantasme din undele îndrăznețe. Marea se răzvrătește în depărtare, mușcând furioasă din podul de gheață, ce-i îngrădește libertatea. Gerul câștigă lupta, dar nu războiul, astfel că țărmurile cotropite de gheață rămân pentru o vreme
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
cele sfinte, sunt soțul decedat și copiii bătrânei. Un timp, după ce au plecat, copiii au ținut legătura cu părinții lor. De 11 ani, însă, nu au mai dat nici un semn de viață. Cu cinci ani în urmă, viața bătrânei a încremenit odată cu stingerea soțului, care, a închis ochii rostind, cu ultima suflare: “Doamne, copiii mei...!” Bătrâna își duce acum traiul izolată de restul lumii. De trei ani încoace, nu a mai ieșit din casă, suferind de o boală de picioare ce
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
doi iubiți distrați... De undeva,de-aproape,pe-o intimă terasă A unui bar,le cântă un trubadur modern “Frumoasa mea”,se-aude și-n suflete le lasă Inconfundabil gustul de dragoste,etern. Se-opresc din drum deodată și clipa-ncremenește Când ochi în ochi iubiții cu patos se privesc Pe un obraz al fetei,o lacrimă grăbește La întâlnirea-n fine cu-al ei destin,lumesc Paradoxal,în colțul guriței poposită De fericire pură,cea perlă-a apărut. Ea-i
LA PLIMBARE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374382_a_375711]
-
răbdare...” Dar... copiii se întrec mereu cu aceeași pasiune în cunoștințe despre viața și opera lui Marin Preda, sunt entuziaști, vin și din județe îndepărtate de Teleorman pentru a participa la concurs, văd școala lui Preda..., satul, sub anumite aspecte, încremenit în timp. Dar unde este Preda? Casa părintească a rămas, părăsită, nelocuită, buruienile umplu curtea, o mică plăcuță pe zidul de la drum al casei amintește că acolo a copilărit cel mai mare romancier al Sudului de țară. În rest, nimic
MARIN PREDA ȘI NERĂBDAREA TIMPULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374482_a_375811]
-
trecut mult timp și, într-o zi, Marin s-a întors acasă râzând: ” Ha! Ha! Ha! Să vezi ce am făcut astăzi!......Știi cine a venit la mine la birou? -Dacă nu spui, nu știu. Zice: ”Ambasadorul sovietic”. Eu am încremenit, știind deja ce mi se spusese la mare, dar el a continuat imperturbabil:” Cum să vină el să mă întrebe ce am de gând să scriu mai departe în ”Delirul”? Ușor neîncrezătoare , mă uit la el și zic : Ți-a
MARIN PREDA ȘI NERĂBDAREA TIMPULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374482_a_375811]
-
neagră, tulburată. Și începu s-o năpădească dorul. Iubitul ei nu mai venea pe cale, Și nici să-ntrebe nu avea pe cine, Iar inima i s-a aprins de jale Și s-a temut că, dragul ei, nu vine. Atunci, încremenită de durere, A înțeles că soarta îi desparte, Pe frunte a simțit o mângâiere: Era arțarul, întristat de moarte. A plâns amar, frumoasa Sânziană, Cu lacrimi calde a umplut ulciorul Și zi de zi , la locul din poiană, L-a
LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373353_a_374682]