1,207 matches
-
iarăși să cuprindă întinderea nemărginită de zăpadă, colindătorii nu se mai auzeau, luminile se stingeau în dezordine, neîncetat. Când speranța celor din casă mereu cufundată în bezna adâncă licărea ca flacăra focului gata să se stingă în vatră, în liniștea încremenită, se deslușiră de undeva din curte, un mârâit scurt, un schelălăit ușor, ce aminteau de felul de a se gudura al câinelui lor ciobănesc. Cei dinăuntru tresăriră. Femeia ezită puțin nehotărâtă, apoi se îndreptă spre ușă și o deschise...Aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
despre lipsa lor de șansă: (Vasile Lovinescu, op. cit.: 65). Iată de ce, considerăm, acvaticul nu se încadrează într-o poetică a elementelor; el constituie însăși substanța divină: (Zamolxe, p.3, s.n., E.A.) în varianta „Pan”, din Pașii Profetului, singurătatea și liniștea încremenită a zeului sunt însoțite de jocul apei divine: „Stropi calzi de rouă-i cad pe buze:/unu,/doi,/trei./ Natura își adapă zeul./( s.n.)” . Fie că se numește Zamolxe, Pan sau Isus, Zeul se definește printr-o restituire benefică a
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
urâțica ia cerut un pahar de vin, îngâmfat și cu voință, prostcrescut, a refuzat să întindă mâna și să toarne din carafa de pe masă. A fost un moment penibil și, femeia care contase imprudent pe farmecele sale tomnatice, a rămas încremenita. A intervenit atunci nevastă-mea poruncind: Te rog să torni un pahar de vin, doamnei! Și cum el nu făcu nici o miscare, iar eu mă considerăm absent, s-a sculat și a oferit singură paharul de vin, cerut. Era un
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
să ilustreze mai bine "perfidul Albion": acuzați de colaboraționism cu germanii un tribunal improvizat tribunal militar englez, în care judecători au fost numiți ofițeri indieni din armata engleză, ne-au judecat și condamnat la moarte și acum așteptăm execuția." Ascultam încremenit. Și nu puteam spune o vorbă. După un moment de liniște totală, tânărul indian se ridică și cu o figură în care se putea citi atât disperarea cât și revolta, mi se adresă: "Domnule, nu vreau să mor, nu vreau
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
greu, fiecare zi e o încercare, nu te poți resemna... Eu mi-am propus să nu apuc să spun: — Azi am trei ani de Italia! Scrisoarea 114 Nu ți-am mai scris de multă vreme. Vin sărbătorile și sunt cam... încremenită. Am cunoscut o româncă, stătea pe o bancă în parc cu băbuța ei... Fată zdravănă, frumoasă, cu doi băieți în țară. Mi-a spus că mama ei a murit exact când ea ajunsese de-abia de o lună în Italia
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
perene ale vastei problematici a lumii contemporane. Nu putem să nu constatăm, de altfel, că termenul "contemporan" cunoaște interpretări, reașezări multiple, ca urmare a evoluției unor stări de fapt la un moment dat. Datorită faptului că omenirea nu se află "încremenită" în scheme prestabilite de evoluție, problematica acesteia cunoaște fie noi aspecte, fie abordări ale vechilor elemente la un nivel superior. Toate acestea ne îndreptățesc să (re)considerăm permanent conținutul acestei problematici. Astfel, din perspectivă politică, deși căderea cortinei de fier
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
prezența patosului, stil greoi și impersonal, redundanță și caracter moralizator. O definiție cuprinzătoare a limbii de lemn propune Slama-Cazacu Tatiana: "subsistem al unei limbi, desemnând mai ales elementele lexicale, dar și unități frazeologice, cu caracter de expresii fixe, de clișee încremenite, cu sens determinat în contextul unei anumite "autorități", în mare măsură utilizate stereotip-dogmatic, ca exprimare a unei ideologii (...), imitate dar și impuse de puterea politică sau de grupări ori de indivizi cu asemenea veleități (...), apoi difuzat prin receptare, prin utilizarea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la Iași. Lucrările sale În lemn, transfigurate prin utilizarea cu măiestrie a Încărcăturii emoționale potențiale a elementelor materialului brut (goluri, noduri, scorburi, etc.), impresionează prin expresivitatea accentuată de cioplitura sigură și tranșantă. Prelucrarea frustă, alungirea exagerată a figurilor În posturi Încremenite, amintesc parcă de maiestuozitatea și severitatea coloșilor din Insula Paștelui. Temele grupurilor sale sînt frecvent preluate din inepuizabila noastră sursă de inspirație de care mulți creatori parcă au uitat - basmele, tradiția, obiceiurile, istoria poporului român, reușind să redea În manieră
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
sfânta Fecioară, că născuse în ieselea boilor pe Mântuitorul, pe Ziditorul lumii, pe Domnul nostru Iisus Christos. În iesle se născuse Împăratul lumilor și în palat dumnezeiesc se schimbase staulul lui Moș Crăciun. La această priveliște dumnezeiască, baba Iova căzu încremenită la pământ și strigă: - Maică preasfântă, fecioară slăvită, miluieștemă! Maica Domnului, cu vorbe blajine, o rugă să se apropie de sfântul prunc și, după obiceiul moașelor de țară, să taie buricul dumnezeiescului fiu. Era de altfel și moașă băbuca Iova
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
O noapte pe Caraiman. Întuneric adânc, compact și groaznic, „se varsă de sus”. Negurile ce se ridică din văi către vârful muntelui îl fac și mai înfiorător. Nici o stea, nici un licăr de lumină de nicăieri. Nici o ființă, nici o mișcare. Tăcere încremenită ca stâncile, singurătate neagră și pustie. întreaga lume, întreaga viață a murit parcă sub bezna universală. Chiar sufletul poetului parcă a murit și s-a îngropat. Totul e groază sacră și haos cosmic. Suntem la începutul lumii: „Și pământul era
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
că astăzi creștinismul nu mai e o apariție tânără, fragedă și entuziastă; în curând el va atinge vârsta venerabilă de două mii de ani. Ceea ce a fost altădată prospătenie și elan creator a devenit pentru noi o tradiție „de autoritate externă, încremenită și osificată”. Ce-a fost odinioară viață dinamică s-a transformat în formulă moartă. „Noul Testament se preschimbă într-o religie a cărturarilor și a fariseilor”.(Nikolai Berdiaev: Der Sinn des Schaffens, p. 174.) Astfel, noi creștinii actuali nu avem vârsta
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sfânta Fecioară, că născuse în ieselea boilor pe Mântuitorul, pe Ziditorul lumii, pe Domnul nostru Iisus Christos. În iesle se născuse Împăratul lumilor și în palat dumnezeiesc se schimbase staulul lui Moș Crăciun. La această priveliște dumnezeiască, baba Iova căzu încremenită la pământ și strigă: - Maică preasfântă, fecioară slăvită, miluieștemă! Maica Domnului, cu vorbe blajine, o rugă să se apropie de sfântul prunc și, după obiceiul moașelor de țară, să taie buricul dumnezeiescului fiu. Era de altfel și moașă băbuca Iova
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
se găsește, desigur, în concepția fenomenologilor despre o ordine eternă, atemporală a "esențelor", căreia numai mai târziu i se adaugă individualizările empirice. Adoptând ideea unei scări absolute a valorilor pierdem în mod inevitabil contactul ou relativitatea judecăților individuale. Un Absolut încremenit este opus unui șuvoi de judecăți individuate lipsite de valoare. Teza nesănătoasă a absolutismului și antiteza deopotrivă de nesănătoasă a relativismului trebuie să fie înlăturate și înlocuite printr-o sinteză care să dinamizeze scara valorilor însăși, fără să renunțe la
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
mai mult decât alte localități din zonă, elemente ale înfățișării urbane de tip austriac. Un târg mic, cu o populație multietnică de 10.025 de locuitori la 1930, Siretul apare astfel ca o altă localitate izolată pe harta unei Moldove încremenite: "Ghemuit între dealuri, Siretul zilelor noastre stă tupilat la umbra unor străvechi lăcașuri de închinare, ascuns parcă înadins de privirile drumeților ce-și îndreaptă pașii spre el. [...] Nici o urmă din strălucirea gloriosului său trecut de veche capitală a Moldovei"58
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
bălării și scaieți... În aceste case locuiau, înghesuiți, evreii orașului: negustori, meseriași, funcționari, care lucrau în apropierea locuințelor lor. Toată săptămâna, viața era tihnită: un orășel liniștit, ca toate celelalte orășele în care nu se întâmpla mai nimic 60. Atmosfera încremenită își punea amprenta asupra trecătorului ce invoca cu nostalgie trecutul istoric al zonei: "Siretul, bătrân oraș în nordul Moldovei, cu monumente istorice, care vorbesc de vremuri apuse, e astăzi uitat parcă și de Dumnezeu și de oameni... Totul doarme... Nici un
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
manifestare a sacrului, din aceeași familie cu camera Sambô, are o răcoare "melancolică și artificială"124 și provoacă un sentiment de timp oprit în loc în mod artificial), de discontinuitate în planul realului. În această lume artificială, stăpână a unui timp încremenit, "oprit în loc" (Ea m-a rugat să-i spun așa, "domnișoară", să nu-i spun "tanti", să n-o îmbătrânesc...") și a unui spațiu artificial (parcul, camera) este Christina "un "spirit" care refuză să-și asume modul lui propriu de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fi putut interesa pe ei o romanță de la începutul Renașterii italiene?"864. Timpul alocat lumilor devine tot mai mic. Planurile temporale se succed cu tot mai multă repeziciune. În opoziție, lumea în care există el și Laura este o lume încremenită, în afara timpului și a istoriei, în care nimic nu se poate schimba. În această lume pe care n-o pot atinge stimuli externi, guvernează doar legile celui care a construit-o: "țineți bine minte ce vă spun eu acum, că
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
prezentul ca lucrare a posibilului 2. Tot ce trece vine într-un acum care rămâne, devine distanța rămânerii în suspensie. Deși pusă în distanța care i-ar da obiecte ale vizibilului, vederea nu vede, e suspendată în prezentul unei treceri încremenite, se resoarbe în stingerea perspectivei. Ce e de văzut în această distanță stăpânită de noapte, în deschiderea oarbă a departelui prin care se trece? Nimic decât trecerea care stă să treacă, supraviețuiește reducției, zăbovește în ea însăși. Ceva rămâne, rezistă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
am mai putea începe - dar cum?, vol. Commentarius perpetuus 2, 2003, VH, p. 355). 9 "Specificul existenței este tocmai de a obliga ființa să se manifeste" (Louis Lavelle, Introduction à l'ontologie, PUF, Paris, 1947, p. 57). 10 "O clipă încremenită", adică "o clipă/ oprită - și se face o imagine" (Intrarea în clișeu, vol. Poeme vechi, nouă, 1989, VH, p. 345). În împrejurări ca acestea, întâlnite în câteva din poemele din vol. Versuri vechi, nouă (1988), "se face câte un unic
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cuiva pipăindu-mă prin paltonul de lână; am crezut că încerca să-mi șterpelească geanta, așa că am strâns-o mai bine sub braț; mâinile continuau să mă înghiontească, era ridicol. Nu știam ce să zic sau să fac: stăteam ca încremenită. După ce s-a terminat filmul, un bărbat cu pălărie maro m-a arătat cu degetul unui amic, care a început și el să râdă. Râdeau de mine: de ce, habar n-aveam". Și în acest caz, tânăra Simone de Beauvoir, care
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nu fie prinsă, desigur, Magali s-a îndepărtat brusc, îndreptându-se spre casa părinților. Michel s-a pomenit dintr-odată simțindu-se "ridicol", pentru că voia "s-o mai atingă, s-o mângâie, să-și ia rămas-bun", însă rămăsese locului ca încremenit. Îi era peste puteri să-i propună să se mai întâlnească și în altă zi. În acea sâmbătă, Michel și fata prinseseră o ocazie, profitaseră de o întâmplare fericită. A fixa o întâlnire, în schimb, chiar dacă pretextul ar fi fost
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
prosternați în fața ei, în grădină. Prosternați în desăvîrșită nemișcare. În caftane lungi, mai ales albastre, albastre ca cerul sau ca Samarkandul însuși, legănîndu-și bărbile albe, sure sau negre, sub turbane bogate sau tiubiteici sărmane, masa de trupuri pare un talaz încremenit. La intervale de timp stabilite de legi necunoscute nouă, talazul începe să unduiască, brațele se înalță spre cer și capetele se ridică într-un strigăt mut, pentru a se reîntoarce apoi la nemișcarea inițială. Spectacolul este halucinant, fotografiem cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
relua, le colora, le modifica. După 1940, artistul a cunoscut o nouă etapă de creație, etapă care definitivează predilecția sa pentru o anumită gamă cromatică și care marchează îmbogățirea și diversificarea subiectelor. Colțuri de sate părăsite, cărări pustii, în liniștea încremenită, apăreau dintr-o armonie cromatică mereu îmbunătățită. Rareori apăreau personaje în peisajele sale. Și totuși, într-o anume perioadă a creației sale, ele apar în aglomerația urbană, în forfota caracteristică târgurilor, care recreează, odată cu pitorescul și poezia, imaginea unor crâmpeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
satului. La noi acasă era lumină la amândouă odăile, eu, oleacă îngrijat de ce va urma, am deschis poarta tăbârcind săniuța în ogradă, cred că se apropia miezul nopții și când ai mei m-au văzut intrând pe ușă, au rămas încremeniți locului. Bunica Cristina a început să plângă. Bunica era la noi. În casă era cald și mirosea a gutui și scorțișoară. Am mâncat cu poftă, era bunica lângă mine. La începutul verii, ne-am mutat "în pustietate, la o moară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
poate fi socotit incitatorul la nesupunere și revoluție, omul care, alături de alți curajoși din marile centre populate ale țării, a răscolit protestul din inimile multor români, dându-le scânteia care le era necesară. La 9 octombrie 1989, Într-o Românie Încremenita de spaimă, o mână de oameni, printre ei și Alexandru Tăcu, Isi asumau responsabilitatea unui popor Întreg, pentru ei și mai ales pentru viitoarea generație, contestând În media europeană: BBC, Radio France, Europa Liberă, Deutsche Welle, Vocea Americii; ziarele Liberation
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]