4,849 matches
-
schimbă mai întâi ironii între amfitrion și cel întârziat, ceea ce va da o mare vivacitate duelului de idei aprins care va începe îndată. Primul începe Eriximah, care, mizoghin cum e, cere să fie dată afară flautista, care mai mult îi încurcă, și să le cânte femeilor din casă, dacă vrea, și care se miră cum de se fac atâtea imnuri zeilor și eroilor, și numai unui zeu atât de important ca Eros, nu, și să i se facă și lui o
Eros ori Ura (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10906_a_12231]
-
acolo și mai cu seamă cu Ian Munteanu ajuns, într-o anume împrejurare, director adjunct. Din cărțile lor - cea rătăcită printre însemnările din Caietul Verde, refugiul ,de sertar" al lui Ian și cea pierdută în forfotirea unui liceu unde se-ncurcă multe ițe - se face una, asta pe care am deschis-o acum, semănînd puțin cu amîndouă. Un șantier, adică, în care găsești, ici-colo, pasaje din proiectata ,apocalipsă" - un eseu, în fapt, despre liminara sinceritate și despre scriitorul supraviețuiește scriind, scriind
Întîmplări de școală veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10902_a_12227]
-
lege altfel decît prin electrizări de antene, acele greenhorns (verzi ca irișii Minodorei) ale novicilor, caraghioși, împiedicați în redoarea lor de mașinărie, delicați totuși, șotioși, panglicari, amuzanți. Dacă nu înțelegi ce vorbesc și ce se spune despre ei, dacă te-ncurcă trei anexe complicate, cu povești scrise într-un idiom din viitor, cu personaje bizare, eclozate din cîte-o farsă, nu-i nimic. Nu trebuie să-i pricepi, trebuie să-i guști, lingîndu-te pe degete, ca și cum arătătorul cu care dai pagina ar
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
și nerv... pe atunci veșnic neliniștit, jucăuș ca un copil, poznaș, afurisit". Parcă prin contrast, Emil Botta îi apărea Luciei Demetrius ca ,un băietan, ca un înger, înalt, cu părul negru, cu ochi albaștri, alb ca o chiparoasă, sfios și încurcat în mișcări". Alterna tristețea cu gluma, cu autoironia. Vagabonda întru încredere și îndoială. Adânc a fost în el, până la sfârșitul vieții ,sentimentul unui tragic universal". Alte portrete care se țin minte ale scriitorilor și artiștilor sunt acela al Elenei Văcărescu
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
amicul spunea că știa aceasta de la Fenix, fiul lui Filip. Aflând prin acest Fenix că, de față, fusese și Apolodor, cel mai în măsură deci să-i povestească cele discutate, era el, mai cu seamă că acest Fenix le cam încurca... Astfel încât Apolodor, cel dintâi personaj important, este rugat să relateze el conversația, fiind în cunoștință de cauză. Aflăm abia acum că pe obscurul prieten ivit în cale îl chema Glaucon. Apolodor îi atrage ăstuia atenția că întâmplarea avusese loc, ehei
Eros ori Ura (un Prozator) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10945_a_12270]
-
2002 cu mare seninătate despre viața și tapiseriile ei: ,Viață din bucăți, draga mea, am mai vorbit noi despre asta. Din zdrențe, dacă ne gândim la tapiseriile mele. Depinde cum le așează timpul pe toate, cum le amestecă și le încurcă.". Și un alt răspuns, în care vom găsi nu o ars poetica, dar o artă existențială: ,- Pe dvs. ce credeți că v-a ținut în viață, după câte ați îndurat? - Voința și speranța. Harry și cu mine am mai avut
Felii de viață by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10944_a_12269]
-
cu un alt roman al adolescenței, excelentul Muzici și faze. În timp ce Tinuț, eroul lui Ovidiu Verdeș, se exprimă pe măsura vârstei, cu ingenuitățile ei bine fixate pe hârtie de către autor, ,semisociopatul" lui Alain Gavriluțiu îi scapă din mâini prozatorului, care încurcă vădit timpul trăirii cu cel al rememorării. Și mai e ceva. Dat fiind că întâmplările din Nu toată iarba e la fel sunt relativ ,subțiri", și comune unei întregi generații (cine n-a chiulit de la ore, mai ales după Revoluție
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
colectat de la un număr comparativ mic de contribuabili, ne suportă greu. Prea puțini, fiindcă murim mai repede decît aiurea, ceea ce face să scadă numărul românilor, periclitînd situația noastră de stat cu cea mai numeroasă populație din Europa de Sud-Est. După ce că încurcăm lumea și dăm loc la cheltuieli, nici patrioți nu sîntem. Deh! ăștia sîntem noi". Prin ambiguitățile în care se scaldă și prin ostentativul pragmatism pe care-l pune (cu sarcasm compensat!) în pagină, dl Ciocârlie are alura unui Cioran într-
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
Moise, țăran din Lopătarii Buzăului (de unde se trage și poetul) - și ar dori să afle mai multe lucruri despre cele întâmplate (el fiind prea mic, pe vremea când bătrânul povestea despre isprăvile sale). Simplu! - miam zis - și, ca să nu mă încurc pe căi lăturalnice, merg glonț la fișierele Bibliotecii Academiei. Din păcate, nimic. Revin, caut, cern, întreb: nimeni n-a auzit de o astfel de carte. Trec la Biblioteca Națională: aceeași situație. O ultimă, inspirată, încercare - de data aceasta prin telefon
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nici în oameni, nici în semnele cerului. Viața ți-o faci singur! Clipa de față naște clipa care urmează! Asta a învățat de când a rămas o orfană și încă se juca în țărână, cu Andrei, fiul arendașului cu care se încurcase stăpâna. Conița Olga Sâmbure, bunica mea Olga Sâmbure, nevasta generalului... O figură! De ce mi-am amintit, taman acum și aici, de ea, o bătrână cu Alzheimer? Doar am conștiința împăcată. I-am lăsat conacul, cea mai mare parte din moșia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
are deja ,sound"-ul inconfundabil al scriiturii lui Weyergans, prevestindu-i viitoarea operă. Cu ultimul său roman, autorul se înscrie în ceea ce s-ar putea numi ,un postmodernism clasic", în timp ce Salomé este o scriere postmodernistă ,avant la lettre". Plăcîndu-i să încurce ,ițele", în viață, ca și în literatură, Weyergans însuși atribuia acestui ,tęte-ŕ-tęte" editorial valențele relației dintre ,tată și fiu", tematizate în penultimul său roman Franz et François. Salomé merită în sine o atenție specială. François Weyergans a pus în scenă
Premiul Goncourt 2005 - Weyergans-Houellebecq 6 - 4 by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11041_a_12366]
-
Evdokija? îl întrebă Dunja pe Sofronije și-și îndreptă către Jerisena ochii ei aurii semănînd cu două jumătăți de ou fiert. - Ia să vedem - se desfătă mai întîi căpitanul pocnindu-și degetele mîinilor greoaie și fără inele (fiindcă inelele te încurcă la sabie). - Să vedem. Mai întîi fiecăruia cîte o porție de limbă cu iarbă sură și o ciorbiță de tărîțe... Și adu-ne, dacă ai, pîine frămîntată cu un fir de țărînă. Iar în privința iubirii față de glie, treaba stă astfel
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
răspund cum pot la veșnica întrebare (aia din Crusta lui G.N.) pe care feluriții copii (mari) din carte nu contenesc să și-o pună. Cum m-am născut? Uite așa, în chinurile (postmoderne) ale planificărilor date peste cap, ale programărilor încurcate la doctori care sîcîie, cu omnisciența lor, neprevăzutul, ale goanei după taxi și ale bețiilor (de fericire) începute neinspirat. Anca Stanciu e, cînd ,activează" pe forumuri pentru mămici, la a doua ,încercare". Este, carevasăzică, un narator care compară, detașat (cu
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
și nerv... pe atunci veșnic neliniștit, jucăuș ca un copil, poznaș, afurisit". Parcă prin contrast, Emil Botta îi apărea Luciei Demetrius ca "un băietan, ca un înger, înalt, cu părul negru, cu ochi albaștri, alb ca o chiparoasă, sfios și încurcat în mișcări". Alterna tristețea, cu gluma, cu autoironia. Vagabonda întru încredere și îndoială. Adânc a fost în el, până la sfârșitul vieții "sentimentul unui tragic universal". Alte portrete care se țin minte ale scriitorilor și artiștilor sunt acela al Elenei Văcărescu
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
Mitroacă. Nicu... Sau altul, Dumnezeu știe! Nu, cu siguranță nu! Ăsta trebuie să fie... Căzuse la pat mai alalteri. Doamne, muiculiță, da repede s-a mai dus?! Când vrea Cel de Sus vrea! Te ia și gata! Ce să mai încurci lumea? Ți-ai trăit traiul, ți-ai mâncat mălaiul, gata, du-te, nene, unde ți-e locul! - Așa zici dumneata?! - m-am mirat eu. - Fată, asta e rânduiala! Că n-am venit aci să împărățim pământul. Venim, stăm ce stăm
După moarte, musai la Ghiol!. In: Editura Destine Literare by NICOLAE BÃLAȘA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_253]
-
Cu modestie ne-a oferit două discuri și o carte, pe care am pus-o acasă lângă bibliotecă, pentru „cine știe când o să-i vină rândul”. Dar către miezul nopții, vrând să-i găsesc un loc unde să nu mă încurce, am rămas o clipă cu ea în mână și codița curiozității m-a împins s-o deschid să citesc primele rânduri. Așa, în picioare lângă masa mea de lucru, am sorbit primele 20 de pagini. A doua zi am terminat
DIN MEMORIA INIMII de Daniela Mocioc. In: Editura Destine Literare by LIVIA NEMȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_252]
-
mijloacele și strategiile posibile. Solicită mașini de pază în fața casei, fuge din oraș, se roagă de o rudă bătrână să-l dezlege de blestem. Prozatorul îl trece cu artă prin etapele acestei ruinări, înfățișându-și personajul ca pe un păianjen încurcat în plasa propriului trecut criminal. Insomnii prelungite și coșmaruri îngrozitoare, halucinații în toiul zilei și momente de teroare survenite la fiecare colț de stradă ajung să-l șubrezească, transformându-l, la sfârșit, într-o epavă umană. Din păcate pentru el
O surpriză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10237_a_11562]
-
deasupra gravitației am inteles tîlcul bancului cu pisicile bătrîne pe magazie și ne-am dat seama că totul atîrnă. De un fir de ață, uneori. Tot norocul, săracul.... Săracul make-up artist, obligat să execute un sfumato la gură hornului, a încurcat șeptelul și, în loc de pisică fierbinte pe acoperișul gol ne-a ieșit leoparda bălțata din stînga fatza, cum te uiți la Inter. Tot norocul... Tot norocul că Marinei (Dina, n.r.), care, de obicei, își desfășoară activitatea pe sticlă pendulînd axiologic între
Marina Dina @ Playboy octombrie 2009 [Corola-blog/BlogPost/96482_a_97774]
-
doar ca sa răzbești în Zona The Citadel (Piața Unirii) unde o scenă imensă cu intrare liberă va celebra spațiul public și tinerețea sutelor de mii de Greuceni și de Ilene Cosânzene. Dar daca Balaurul cu Trei Capete îți va fi încurcat drumurile și în loc de Cetate, vei ajunge în Zona The Pool, la Ștrandul Sun, nu vei regretă: vei găsi aici o petrecere la piscină care l-ar face invidios chiar și pe Rege! "Vara asta, oriunde te vei află în Cluj
Scriem povestea Untold Festival împreună cu tine! [Corola-blog/BlogPost/96718_a_98010]
-
Opinii Paul Dicu | La o conferință, în fața unor oameni minunați, am fost întrebat cât o să mai alerg și cum de nu mă încurc, făcând atâtea. De unde am timp? E o întrebare care vine aproape de fiecare dată si, tot de fiecare dată, răspund așa: habar n-am cât o să mai alerg, știu doar că azi am alergat. Habar n-am cât o să mai pot
Fața luminoasă a înfrângerii [Corola-blog/BlogPost/96786_a_98078]
-
să se identifice cu ordonanța sa, Marcu, rezultatul nu este decât constatarea marii diferențe. Transcriu un pasaj mai amplu, pentru că el ne dă cheia cărții, ne relevă rostul acestei proliferări de dubluri, un joc al aparențelor: ,Asemănarea dintre cei doi încurcă parcă și mai mult lucrurile: ofițerul are, la un moment dat, impresia că cel cuprins de deznădejde e chiar el însuși: ca și când s-ar afla în fața unei oglinzi în care și-ar vedea chipul desfigurat de suferință. I se pare
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
jena: - De ce nu vii și d-ta, o dată cel puțin, la micul nostru cenaclu neoficial (,neoficial": ținu să sublinieze) al Păunei Manoli? Vladimir suspină. Emoția lui era vizibilă, lucru neobișnuit. - Începe aici o poveste... să ști că încep să mă-ncurc în amintiri; mai bine să-ți povestesc ce s-a petrecut înainte să merg la cenaclul ,neoficial", dar după ce m-am întâlnit cu strania pereche în Taica Lazăr. Era în ajun de Crăciun, '53. Știind că poetul și mama lui
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
mai dă cineva banii înapoi? Nici urma. În România, a rămas concepția comunistă că statul să plătească. Dar de unde? Impozitele, chiar dacă sunt foarte mari, nu acoperă cheltuielile. Trist, dar adevărat. Aparatul administrativ greoi și supradimensionat nu face altceva decât să încurce cât poate orice inițiativă bună. Aprobările sunt la modă. Poate că România s-ar putea mândri cu apelativul de țară a aprobărilor. Pentru orice, este nevoie de aprobare, cu adeverințe și fel de fel de chichițe. Cu aprobări sau fără
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
de mine? - Ești rea! Poate tu... Ți s-o fi făcut dor de rusoaica? - Mă, ia vezi! E și ea rusoaica, așa cum sunt eu evreica. Bunicul ei, cică ar fi fost un lipovean de pe la voi din Delta. S-ar fi încurcat cu una de pe lângă Odessa, înaintea Primului Război Mondial. Aia o fi fost... Nici ea nu stia cea fost. Cert e că taică-său e o un fel de corcitura mondială, iar maică-sa o persana de prin deserturile Orientului. Al doilea război
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
fi născut suflet deja îngropat! - Hei! Domnule profesor, aici sunt! Unde ți-e mintea? Măă, iubește-mă și tu, ca de-aia a lăsat Dumnezeu iubirea! - Ce-ai zis? - am tresărit eu. - Au, au, au! Doamne, cu cine m-ai încurcat! - Mda! Ai și tu dreptate! Dar daca mi-ai luat mințile?... Mi-a trecut prin cap de mult la asta, acum însă, clar: dacă n-ați fi voi, femeile, oricând în stare să ne faceți inima cârpa de șters până
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]