1,396 matches
-
largă viziune, cititorilor l-a prezentat. Cei ce cu răbdare cartea vor discerne, Descoperi-vor adevăruri și învățături eterne. Frânturi de viată În orele târzii din miez de noapte, Când vraja somnului se lasă așteptată, Încerc să țes din firele-ncurcate, Frânturi din existențami zbuciumată. Deșir mereu același ghem de amintiri, Până când geană de geană se lipește, Sperând să mai găsesc măcar un fir Spre o-ntâmplare ce-abia mai licărește. Dar anii din clepsidra vieții se împuținează Căci timpul aleargă
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
fugi? zise Iahuben fără să vrea, și numaidecât se mustră în gând pentru prostia spusă, dar Auta zise: - Tu nu ești omul care să ucizi pentru că îți place să ucizi... Așa ai apucat și așa ți se poruncește. Iahuben rămase încurcat, neștiind ce să mai răspundă. Căzu pe gânduri. Poate că sclavul acesta, care citea în sufletul lui și i-l cunoștea mai bine decât și-l cunoștea el însuși, avea dreptate. Niciodată Iahuben n-a știut de ce e soldat și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de păsări albe care, fără să fâlfâie, se înmulțeau mărindu-se pe toată dunga apelor din orizont. Nu se putea ști dacă erau corăbiile Atlantidei, dar erau corăbii. - De unde știi că sunt ale noastre? îl întrebă Auta. Iahuben îl privi încurcat: - Dar ale cui? Cine mai are atâtea corăbii? Ale lor de-aici nu se încumetă să taie marea. Umblă numai pe lângă țărm. Mai trecu un ceas și corăbiile se văzură deslușit. După rânduiala așezării lor și după mărime nu puteau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de urât, le-a spus că pe acela care-i va răspunde măcar la jumătate din ele îl va aduce slujitor în palat, iar dacă vreunul ar izbuti să cunoască toate răspunsurile îl va înfia. Întrebările nu erau grele, dar încurcate. Cea din urmă suna așa: cum este lumea? Mulți cutezară, dar nu i-au plăcut răspunsurile nimănui. Robii îndrăzneți s-au ales cu bice. Numai robul negru Auta dădu răspunsuri care plăcură puternicului stăpân. Întrebat cum este lumea, robul a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că-i și uitase. Începea să nu se mai simtă rob. Aici, în turnul argintiu, afla multe taine și, chiar dacă nu le înțelegea pe toate, căpătase încredere în blânzii și înțelepții străini. Totuși, unele lucruri i se păreau așa de încurcate, încît în cele din urmă nici nu se mai căznea să le priceapă, dîndu-și seama de uriașa depărtare între mintea lui și mintea acestor oaspeți cerești. într-o zi, Auta fu întrebat de ei dacă nu vrea să-i însoțească
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
căci erau închipuiți ca niște ființe certărețe și pizmașe, clocotind întruna de mânie și de trufii. Îl trezi din gânduri o întrebare a cîrmaciului: - Îți pare rău că nu ne-am bătut?... Spune-ne încotro e muntele. Auta îl privi încurcat. - De aici nu știu cum să-ți arăt. Dacă ar fi noapte, aș ști după stele. Și ziua pot găsi drumul, după umbra soarelui, însă pentru asta trebuie să coborâm și să înfig un băț în pământ. - Nu-i nevoie! zise râzând
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cules din smârc (și privi spre ajutorul de sutaș),, tu, copită de bou, tu, rât de porc, ai să plătești scump!... Rânduiți armele și faceți tabără. Numaidecît! Obosiți de greutatea armelor, soldații se supuseră bucuroși. Numai ajutorul de sutaș întrebă încurcat: - Vrei să ne ții jumătate de lună până se va întoarce sclavul? dar se uită mirat la străinii care intrau în butoiul de argint. - Are să se întoarcă în câteva ceasuri! răcni Iahuben. Auta intră și el în luntre; iar sutașul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pentru altceva... Plecară toți trei, cârmaciul luîndu-și pâlnia care-i întărea vocea. Îl strigă întruna. Nefert nu mai văzuse unealta și se miră: - Strigi ca zeii! - Tu ai auzit zei strigînd? o întrebă cârmaciul cu un surâs. Fata îl privi încurcată. Zise cu sfială: - Nu... Tocmai atunci răsună din pădure strigătul lui Auta. După strigăt îl găsiră ușor. Auta se chinuia cu ceva, șezând cu picioarele sub el, în iarba pădurii. Când îi văzu, își ascunse lucrul într-un lăstăriș și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în casă, unde într-adevăr plutea acea atmosferă și vrajă specifică marii sărbători, cu un zâmbet naiv, el strânse mâna lui Andrei și a tatălui său, murmurând un ”la mulți ani” aproape șoptit,apoi rămase în picioare, simțindu-se puțin încurcat. Andrei, care părea destul de vesel îi spuse: -Pe la noi se colindă, Radu! pentru că el nu colindase înainte de a intra în casă. înainte ca Radu să spună ceva, tatăl lui Andrei, un om ce părea cumsecade îl văzu încurcat și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
puțin încurcat. Andrei, care părea destul de vesel îi spuse: -Pe la noi se colindă, Radu! pentru că el nu colindase înainte de a intra în casă. înainte ca Radu să spună ceva, tatăl lui Andrei, un om ce părea cumsecade îl văzu încurcat și zise: -Ședeți!, domnule inginer. Pe masă se afla o cană de vin. Andrei ia un pahar plin, servindu-l și pe Radu și zâmbindu-i. în următorul moment, cei trei bărbați închinând cu paharele pline își urară sărbători fericite
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pașii lungimea și lățimea încăperii. - Îți voi da cai, să-ți transporți tunurile și muniția până în spatele Grupării Tactice de Nord. Apropo’, mon cher, mai știi să stai călare? Se-ntoarse brusc spre el și-l sfredeli cu privirea. Nițel încurcat, fiindcă în copilărie călărise pe păr, adică fără șea, gândea rapid: “M-a întrebat dacă știu să stau călare, nu dacă știu să călăresc. Este o diferență între una și cealaltă dar, cum să spun eu, ofițer și învățător pe deasupra
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
chiar și cei mai disperați vagabonzi. Tipului probabil că i-a fost frică. Dar n-a făcut nimic. Nu-i frica un mod de a spune că ceva e În neregulă? Ca durerea? speculează Toal. Lumea Începe să se foiască Încurcată, până și Amanda Drummond are eleganța să pară jenată. Andy Clelland Își Înăbușă râsu tușind. Privirea lui Dougie Gillman e pe curu lu Karen Fulton, un locșor deloc nasol. Toal iatât de absorbit de propriui căcat, Încât nici nu observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
tu executai manevre prin grilajul rupt Înspre mal. Rhona s-a oprit brusc și ți-a aruncat o privire acuzatoare pe când tu te-ai Întors cu fața la ea: Haide, e În regulă, ei, ai insistat tu. — Nu pot, a scuipat ea, Încurcată și iritată. Tu i-ai eliberat piciorul artificial din capcana de sârmă și tufișuri. Ți-ai mutat greutatea și, punându-ți brațul În jurul ei, ai tras-o Înspre tine. Ai lăsat inerția, așa cum obișnuia domnul Conroy să spună la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
În 1993, cu ocazia colocviului organizat la Paris de Le Monde și Cité des Sciences et de l'Industrie pe tema " La pensée scientifique, le citoyens et les parasciences", au fost prezentate rezultatele sondajului efectuat de Le Monde cu titlul "Încurcatele cărări ale științei". Eșantionul a fost reprezentat de 1500 de persoane cu vârste peste 18 ani și stratificat pe cote. Sistematic, rezultatele ar putea fi prezentate în felul următor: • 82% dintre subiecți consideră că există realități pe care știința nu
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Cuvintelor potrivite. Este știut faptul că începuturile gazetăriei polemice argheziene stau sub semnul virulentei campanii anticlericale, începută încă din 1904 (ultimul său an în călugărie, dar și anul în care Arghezi declanșează, practic, ofensiva antiiorghistă, comentând sarcastic stilul "greoi și încurcat" din Istoria lui Ștefan cel Mare277 și continuată, cu variații de intensitate, până la sfârșitul deceniului patru). Această postură îi va atrage ziaristului de la Linia Dreaptă, Facla, Seara și Cronica, alături de o celebritate mai degrabă negativă, adversitatea celui care, prin Sămănătorul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unui om care nu iubește drama. "...defectul geniului spaniol este de a nu fi știut să stabilească borne nici imaginației, nici sentimentului. (...) În complicația intrigii, în încurcătura incidentelor, în ciudățenia neprevăzută a evenimentului, care rupe mai degrabă decât deznoadă legăturile încurcate ale acțiunii; într-un amestec bizar de bufonerie și eroism, de galanterie și devoțiune, în caractere ieșite din comun, în sentimente romanești, în expresii emfatice, într-un miraculos absurd și pueril, în asta constă, la ei, interesul și pompa tragediei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ea. Știu că ar fi o aventură de-o noapte fără obligații, lucru care e foarte, foarte tentant, însă... nu asta îmi doresc în momentul de față. Jason dădu din cap. —Poate mâine? —O, Jason, nu prea cred, zâmbi ea încurcată. M-am simțit foarte bine astă-seară și îmi placi foarte mult. Dar nu cu ocazia asta. —Ai de gând să te întorci? —Desigur. El îi zâmbi. Ar fi fost foarte distractiv. —Știu. Îl privi o clipă. — Și poate... cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
prietena ei se dusese cu el. Nu se simți în stare să întrebe. Și altceva ce-ai mai făcut prin Galway? Întrebarea lui era degajată. —Nu mare lucru, zise ea. Deși mama a făcut cunoștință cu un tip... Se întrerupse încurcată, dându-și seama nu numai că avea să înceapă o conversație personală, dar și că o discuție despre Malachy Finan și castelul Rathfinan avea să ducă la nunta lui Aidan și a lui Nieve. Și, desigur, de îndată ce se gândi iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
speranțele ei atârnate de el. Visele și speranțele greșite. Și acum te însori cu Nieve, vorbi ea într-un sfârșit. — Da, deși ne-a luat ceva timp să ajungem la pasul ăsta, recunoscu el. — M-a surprins invitația. O privi încurcat. —A fost ideea ei, nu a mea. Mă gândeam eu, zâmbi Darcey dintr-odată. Ca să se laude? Aidan făcu o figură mirată. —Probabil. — Deși poate că a fost mai mult de-atât, spuse Darcey. Poate că voia să îmi demonstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Ce făceau? Nimic. Chiar nimic. Tocmai asta mi-a stârnit bănuielile. Era două noaptea și ei stăteau acolo, la capetele opuse ale aceleiași canapele ca o pereche de școlari la prima lor Întâlnire. Mi-am dat seama că se simțeau Încurcați să mă vadă. Mi-au vândut niște gogoși cum că doar stăteau de vorbă și că pierduseră noțiunea timpului, dar nu i-am crezut. — I-ai pomenit de asta soțului tău? — Nu. De fapt, chiar am uitat de ea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a râs: — Asta a spus și el despre Pfarr. Era foarte sigur că Pfarr Își Înșela nevasta și că avea o amantă. L-a zărit de câteva ori cu o femeie prin niște cluburi de noapte. Zicea că Pfarr părea Încurcat când era văzut. Otto zice că tipa era o adevărată frumusețe, chiar dacă un pic prea stridentă. Are impresia că numele ei e Vera sau Eva, sau ceva de genul ăsta. — A spus asta poliției? — Nu. Zice că nu l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Am rămas, simțindu-ne oarecum aiurea, În fața monumentului În formă de urnă, cu motto-ul său imens cu litere albe, pe care scria „Sacrificiu pentru ajutorul de iarnă“. — Bernie, zise ea. — Bună. Tocmai mă gândeam la tine. Simțindu-mă foarte Încurcat, am atins-o pe braț: — Mi-a părut rău când am auzit de Johannes. Îmi aruncă un zâmbet curajos și Își strânse mai aproape de gât haina maro din lână: — Ai slăbit mult, Bernie. Ai fost bolnav? — E o poveste lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tulburi, ce veneau atât din partea turcilor cât și din partea creștinilor, domnița Catrina, uitându-și rangul, îl îmbrățișa pătimaș pe tânărul diac: Cât te am așteptat, Radule! suspină ea dulce, acoperindu-i fața oacheșă cu sărutări. Mai încet, domniță, rosti el încurcat, că nu s-au culcat toți ai casei! Nu-mi pasă de nimeni! Iubirea-i patimă pentru mine! Ba pentru mine-o fi doar pacoste! zise încetișor tânărul, înghesuind fata domnului spre ușa iatacului. Să nu mă uiți, Radule! strigă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
anunțat vizita unui colecționar american, precizîndu-i că acesta nu se interesa decât de pânzele care costau scump. Câteva zile după aceea, americanul a venit la Daumier în atelier și arătîndu-i o mare pânză l-a întrebat: ― Cît? Pictorul a îndrăznit încurcat. ― Cinci mii de franci. ― Cumpăr. Și celălalt? De data aceasta, se zice, pe Daumier l-a părăsit curajul. ― Șase sute de franci. ― Nu cumpăr, a replicat americanul. Pe aeroport, doi tineri se despărțeau. Ea (o tânără mexicană) plângea. S-a îndreptat
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cu litere negre "Liniște ", trotuarele înnegrite noaptea de gândaci, care acopereau și scările hotelului, se izbeau de lampă, de ziduri și cădeau, pentru ca în locul lor să vină alții, cei morți fiind devorați de furnici, un dentist pripășit aici în circumstanțe încurcate, plîngîndu-se de căldură și de muște, căruia englezul trebuia să-i explice mereu că vroia să ajungă la Salto și apoi la Palenque și de la care a aflat că există muște a căror înțepătură te lasă orb... toate acestea mă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]