2,335 matches
-
Vorbește îngrijit, scandează corect, alege judicios termenii, are ceva cunoștințe de mitologie, pare familiarizat cu legile și variațiile versurilor. Cu toate acestea, o nemulțumire surdă mocnește în el. Constată cu mâhnire că băiatul mai degrabă expune ce-i vine la îndemână, turuie întruna, debitând cu un aer cutezător și vorbind fără nici o sfială. Nu spune mult, ci repede. Este fără dar și poate un copil inteligent, își zice, chiar precoce. Cunoștințele pe care le primește sunt însă găunoase. Se chinuie să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lirica s-a născut tocmai din cul tul religios, pe când la ei pițigăiala asta e menită să confere mai multă solemnitate evenimentului. Ca să se forțeze să rămână treaz, își concentrează atenția pe gesturile principelui. Un micuț camillus îi ține la îndemână farfurioara cu tămâie. Plictisit, își maschează un nou căscat cu un rânjet larg. Se schimbă apoi de pe un picior pe altul. A amorțit de atâta nemișcare. Se uită încă o dată spre cântăreț. Flautistul caută să acopere cu notele lui ascuțite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu credem să fie un singur suflet de țăran bulgar care să tăgăduiască faptul că au fost chiar desmierdați"2251. Pentru a-și argumenta poziția, jurnaliștii constănțeni considerau că este necesar "să dăm oarecari date statistice ce ne stau la îndemână, din care cei ce se interesează de gospodăria politică a românilor în Dobrogea își pot face convingerea cum le-a mers bulgarilor sub administrația românească"2252. În același sens, se preciza că "recensământul populației făcut de români în anii 1880
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
nu-l asculta niciodată cu atenție. Taică-su se ținea la distanță. Înainte să plece la război, Krebs n-avusese voie să conducă mașina familiei. Taică-su era implicat În afaceri imobiliare și mașina trebuia să-i fie mereu la Îndemână, În caz că avea nevoie să ducă niște clienți la țară ca să le arate câte-o fermă. Mașina era parcată mereu În fața clădirii First National Bank, unde avea taică-su biroul, la al doilea etaj. Aveau aceeași mașină chiar și acum, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să trăim pe undeva cât să nu pot s-ajung să mă rog la mormântul tău după ce o să mori. — Da, va trebui să ne ocupăm de chestia asta. — Nu crezi că s-ar putea să fim cu toții Îngropați mai la-ndemână? Am putea să fim Îngropați toți În Franța. Așa s-ar aranja totu’. — Nu vreau să fiu Înmormântat În Franța, spuse Nick. — Bine, păi atunci trebuie să găsim un loc mai la-ndemână În America. N-am putea să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
putea să fim cu toții Îngropați mai la-ndemână? Am putea să fim Îngropați toți În Franța. Așa s-ar aranja totu’. — Nu vreau să fiu Înmormântat În Franța, spuse Nick. — Bine, păi atunci trebuie să găsim un loc mai la-ndemână În America. N-am putea să fim Îngropați cu toții la fermă? — Uite, asta e o idee. — Așa, m-aș putea opri să mă rog la mormântul bunicului meu În drum spre fermă. — Ești Îngrozitor de practic. — Păi, nu mă simt bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dezvelit colții de parcă le-ar fi spus celor patru: „Îndrăzniți numai, că am eu ac de cojocul vostru!” Iar vlăjganii n-au mai îndrăznit. Drept răsplată Sorin și Sorina i-au dat toate bunătățile pe care le-au avut la îndemână: și cozonac, și cornulețe cu magiun, și clătite, și bomboane. După ce s-a ospătat bine, sărmanului Cuțulache nici prin cap nu-i trecea cât avea el să pătimească din această pricină; l-a apucat o sete cumplită; cu cât bea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
2. Alcătuiți câte trei enunțuri folosind cuvintele soarele și natura care să exprime: constatare exclamare întrebare 3. Povestiți textul. Spre mănăstiri Calistrat Hogaș Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie pe picioare străine; a avea la îndemână cupeaua unui tren, roatele unei trăsuri sau picioarele unui cal înseamnă a merge șezând și a vedea numai ceea ce se dă, nu însă și tot ce ai voi. Iată pentru ce eu și tânărul meu tovarăș de călătorie ne hotărârăm
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
un miraj al ospățului câmpenesc... Cu toții coborîră din autocar, Își dădură gecile jos și se dezmorțiră. Moff și Rupert se Îndreptară spre primul pâlc de copaci. Ceilalți se așezară la masă. Bennie Își scoase blocul de desen, Wendy avea la Îndemână jurnalul Îmbrăcat În piele moale, cu pagini liniate aproape imaculate, iar Roxanne privea peisajul prin obiectivul omniprezentei sale camere digitale. Ce noroc avuseseră să dea peste acest mic restaurant rustic (pe care până și localnicii Îl evitau cu un dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o altă Întrebuințare. Asta sunt și spaghetele, un accident devenit util... Marlena nu scotea o vorbă. Timpane, pe naiba. Noi asta trebuie să găsim acum, continuă Dwight, dacă vrem să scăpăm de aici. Idei-timpan. Ceva care ne este acum la Îndemână, adaptabil scopului nostru. Evident și chiar sub nasul nostru. Uitați-vă În jur, la ce avem aici, și gândiți-vă cum să le exploatăm. Marlena știa că are dreptate În legătură cu tăițeii. Era foarte probabil să fi apărut la Începuturile civilizației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
imorală. ți-am mai demonstrat o dată că... Mă rog. S-o lăsăm baltă. Recunoaște măcar că este o treabă înzecit mai dificilă. Mai ales astăzi, când metodele și mijloacele de a curma viața au devenit atât de perfecționate și atât la îndemână. În schimb, pentru a convinge pe cineva că viața, așa cum este ea, este un joc care merită să fie jucat până la capăt, ai la îndemână argumente din ce în ce mai puține și mai sărace. Bineînțeles! Toate argumentele le am eu. Chintă royală la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
un locaș vremelnic al sufletului. Se surprinse controlându-se. îi era teamă că ar putea tulbura, măcar pentru o clipă, armonia acestui univers neatins de prihană, cu vreun gest nepotrivit, vreo vorbă necugetată sau vreun gând nesăbuit. Totul era la îndemână, la dimensiuni atât de firești și de umane. Singurătatea de-o viață, lipsită de zbucium, petrecută de Bătrân în labirintul arhivei, îl făcea să-l înțeleagă pe Pimen. Se ascultau fără să-și vorbească, se vedeau fără să se privească
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care ascultau de frică, n-aveau probleme (doar exerciții, de rezistență). Mulți din cei care uitau totuși de frică începeau să spună vrute și nevrute (pardon, numai vrute, că nevrutele le spuneau ceilalți), intrau în diferite încurcături, dintre care cea mai la îndemână era pușcăria. Sigur că nu ne ajuta numai frica. Erau și oamenii de bine, din cei care sunt și acum și chiar dacă aveau comportamente diferite atunci, ne ajutau la fel. Știe toată lumea că ceea ce ne place, e ori interzis, ori
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
nomenclator... Sincer să fiu, în urma reacțiilor naționale și mai ales internaționale, mă așteptam ca aleșii neamului din Parlamentul țării să abandoneze această problemă serioasă și vitală după părerea lor, și să se apuce de alte prostii și măgării mai la îndemână. Dar ți-ai găsit! Simțind ei un filon care să-i facă renumiți în sfârșit, au devenit peste noapte atât de consecvenți încât sunt deciși să ducă până la capăt, trăsnaia cu orice preț! Aflați în premieră de la mine, că tocmai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Aș denota o lașitate de care mi-ar fi rușine toată viața. Și apoi trebuie să pun și pe Viky în curent să păzească pe Ioana, altfel ea ar putea să-și facă ceva rău, marea îi stă oricând la îndemînă. Ce să-i spun lui Viky? Îmi repugnă să-i fac mărturisiri. Nu știu cât cunoaște viața noastră, fie că a fost prea discretă, fie că n-a interesat-o nimic și nici nu poate pricepe marile tragedii. Să încep să-i
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a fost părăsit acolo unde, imediat, devine parte neînsemnată și neștiută a unor vaste pustietăți. Aș remarca în legătură cu aceste două labirinturi din povestirea lui Borges că ele comportă ceva neomenesc. Cel care se trezește în fața lor nu mai are la îndemână nici o soluție omenească, se vede deodată în fața propriei morți. Iar ceea ce se petrece după aceea nu depinde în nici un fel de voința omului. Să revedem fiecare labirint în parte, ignorând deocamdată ce spune Borges în alt loc, anume că labirintul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
la acele idei și narațiuni prin care omul se exprimă liber pe sine, multe par să fie absurde. Uno ra, așa cum am văzut, absurde le apar cam toate enunțurile de natură metafizică. Întrucât nu se supun unor teste vizibile, la îndemână, astfel de enunțuri au fost socotite potrivnice sensului în genere. Însă termenul absurdum, cum știm, poate desemna atât ceea ce apare potrivnic sensului, cât și ceea ce nu se supune unor criterii obișnuite ale sensului. Poate desem na, de exemplu, ceea ce este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a fost părăsit acolo unde, imediat, devine parte neînsemnată și neștiută a unor vaste pustietăți. Aș remarca în legătură cu aceste două labirinturi din povestirea lui Borges că ele comportă ceva neomenesc. Cel care se trezește în fața lor nu mai are la îndemână nici o soluție omenească, se vede deodată în fața propriei morți. Iar ceea ce se petrece după aceea nu depinde în nici un fel de voința omului. Să revedem fiecare labirint în parte, ignorând deocamdată ce spune Borges în alt loc, anume că labirintul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
la acele idei și narațiuni prin care omul se exprimă liber pe sine, multe par să fie absurde. Uno ra, așa cum am văzut, absurde le apar cam toate enunțurile de natură metafizică. Întrucât nu se supun unor teste vizibile, la îndemână, astfel de enunțuri au fost socotite potrivnice sensului în genere. Însă termenul absurdum, cum știm, poate desemna atât ceea ce apare potrivnic sensului, cât și ceea ce nu se supune unor criterii obișnuite ale sensului. Poate desem na, de exemplu, ceea ce este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Manifestarea sacrului Omul își dă seama de existența sacrului pentru că acesta se manifestă, se înfățișează ca un lucru cu totul diferit de profan. Pentru a reda actul acestei manifestări a sacrului, am propus termenul de hierofanie, care ne este la îndemînă, cu atât mai mult cu cât nu are nevoie de lămuriri suplimentare: el nu exprimă decât ceea ce este cuprins în conținutul etimologic, adică ni se arată ceva sacru. S-ar putea spune că istoria religiilor, de la cele mai primitive până la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
parte la Ființă. În schimb, ceea ce oamenii fac din proprie inițiativă, fără a urma un model mitic, ține de profan, fiind așadar un lucru zadarnic și iluzoriu, prin urmare ireal. Cu cât omul este mai religios, cu atât are la îndemînă mai multe modele exemplare pentru comportamentele și acțiunile sale. De asemenea, cu cât omul este mai religios, cu atât este mai integrat în real, riscând mai puțin să se risipească în fapte neexemplare, "subiective" - în cele din urmă aberante. Există
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
căror formă încă nu se desăvârșise. Cel puțin așa spun indienii lenni lenape sau delaware, care trăiau odinioară în Pennsylvania. După cum arată miturile lor, Creatorul, cu toate că le pregătise din vreme, pe Pământ, toate lucrurile pe care le au astăzi la îndemînă, hotărâse că oamenii aveau să mai rămână o vreme ascunși în pântecele Mamei lor telurice, ca să se poată dezvolta și maturiza mai bine. În alte mituri amerindiene se vorbește despre vremurile de demult, când oamenii răsăreau din Pămîntul-Mamă tot așa cum
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
oameni muncitori și cuviincioși, atât de aproape de pământ și de cer, petrecîndu-și zilele într-o cumpătată joacă - pentru că viitorul dictator a fost întotdeauna cumpătat, - nedespărțindu-se niciodată de verdeață, niciodată supărîndu-și părinții. Toate informațiile biografice pe care le avem la îndemînă vorbesc de un Oliveira Salazar copil-model, înzestrat cu acele virtuți cu atât mai antipatice cu cât sunt mai precoce: blândețe, cumpătare, fiu-model, prieten-model. Micul Oliveira, cum spun unii biografi, ascunde în buzunare pâinea care i se cuvine, ca s-o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cursurilor obligatorii în cursuri facultative, - declară că "opera de armonie se va face fără Dumnezeu și fără rege" S-au publicat prea puține amănunte despre viața de student a lui Salazar. Dar, din puținul pe care-l avem astăzi la îndemînă, nu e greu să reconstituim acei ani hotărâtori, 1910-1915, pe care i-a petrecut învățînd, meditând și pregătindu-se pentru profesorat. Pentru că nu încape îndoială Coimbra a fermecat de le început mintea și sufletul acestui tânăr sfios și cuminte, iar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
adevărat; el cunoștea prea bine forțele politice ale Portugaliei și înțelegea că spiritul revoluționar și anticatolic era departe de a-și fi istovit posibilitățile de realizare istorică. Ceea ce urmărea Salazar, prin tezele sale, era în primul rând să pună la îndemînă tuturor adepților Centrului Catolic un model de argumentare și propagandă printre catolicii monarhiști; în același timp, această nouă profesiune de credință față de regimul republican ar fi convins poate Guvernul de sinceritatea Centrului și poate chiar s-ar fi ajuns la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]