1,222 matches
-
răcnete o dialectică cazonă destul de înflorită cu metafore și comparații, apoi îi trimite la căruțele din urmă pe cei mai slabi, iar pe alții îi ușurează de ranițe și arme. Un bărbat tânăr, fără mustață, din Deleni, gemând cere parcă îndurarea noastră. Urcat în ambulanță nu-și contenește gemetele decât la protestările noastre, după aceia începe a dormita. Și tot drumul a dormitat. Din când în când la locuri grele, când trebuia să meargă și pe jos, iar gemea și începea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în toamna anului 1497, au năvălit 70.000 de turci și au jefuit Rusia, de-a lungul râului Nistru, Haliciul, Sidaciovia, Drohobicia și Sambor. Polonii nu au fost în stare să organizeze nici o rezistență, dar le-a venit în ajutor „îndurarea cerească”. Era luna noiembrie și s-a lăsat pe neașteptate un ger mare și zăpadă multă, troienită. Turcii, nefiind pregătiți pentru asemenea temperaturi, au pierit de frig și de foame, „mai mult de 40.000 de oameni, pe lângă pierderile cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în fața principelui.” Reichesdorffer, în Chorographia Moldovei, scria că țara trebuia lăudată “mai ales pentru faptul că domnul pedepsește cu toată asprimea pe răfăcători”, scoțându-le ochii sau tăindu-le mâinile. Dar, în ciuda faptului că vinovații sunt judecați și tratați fără îndurare, pe orbi domnul “îi primește cu bunăvoiență după dărnicia și mila sa, și îi miluiește cu cele ale traiului la curtea sa.” Domnul ține, așadar, seama de obiceiul pământului, ascultă părerile boierilor din Sfatul său, dar sentința o dă așa cum
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
provoacă închiderea privirii în interiorul depozitar al adevărurilor esențiale. Ruga către instanța supremă catalizează metamorfoza și aici, semn că fata are un canal de comu¬nicare deschis cu sacrul: „...începând să se închine iarăși, se rugă lu Dumnezeu să-și arate îndurarea și bunătatea cu dânsa, prefăcând-o în păsărică. Domnul își aduse aminte de lunga ei răbdare, de vorba cumpănită, de purtarea-i supusă și nepregetătoare. Cum isprăvi ruga, se pomeni schimbată-n pasăre. Și zvârr spre curteampărătească”. Prefacerea în ființa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care a făcut, de multe ori, ordine în ierarhiile momentului. Cu obiectivitatea dvs. recunoscută, vă rog să apreciați unde se află poezia românească actuală în raport cu Europa? Dar în raport cu poezia românească din secolele trecute? Dar în raport cu potențialitatea "duhului" din limba română? Îndurare ori măcar puțintică răbdare, stimabile și stimate Adrian Alui Gheorghe! Astea sunt întrebări pentru un biet recenzent literar? Cu asemenea radicale inclemente, care m-ar pune de îndată într-o situație de incompetență eroică, vreți să începem? Sau poate gândul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și acum fiul ei și strigă după mine pe drum. În același timp, moașa Ileana a pus numele meu real unui pom din grădină, să mă înfrățească pe veci cu vitalitatea lui. Și am trăit ca prin minune, poate din îndurarea acelui pom, dar am nimerit într-o lume care a făcut, în continuare, tot posibilul să mă suprime ca ființă biologică și spirituală. Iată în ce familie am trăit și ce educație am avut. La puțin timp după nașterea mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lume când voi pleca Nici atunci nu mă uita Prea Curată Maica mea Fii cu mine alăturea Să trec Vama Cerului Vămile Văzduhului Ca s-ajung și eu La Veșnicul Dumnezeu Pân-atunci te rog, mai tare Ai milă și Îndurare Lacrimi dă-mi cu-ndestulare Să-ntăresc a mea credință Sufletul să-mi pot spăla Alb precum e zăpada Iar Tatăl când mă va vedea Mă primească-n turma Sa Cu oile cele bune Că L-am căutat În lume
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
mea de azi! Mult, mult Doamne mă căiesc Viața rău eu mi-o trăiesc Ceva bun greu Împlinesc Dar te rog Părinte al meu Tată bun și Dumnezeu Și Tu Maică Prea Curată Nu mă uitați niciodată Ca să fiți cu Îndurare Când va fi a mea plecare Primiți Sufletul meu Unde-i lumină mereu Mulțumesc Duhului Sfânt Pentru că mi-a dat „Cuvânt“! Că prin mila Lui Hristos Sunt Creștin Ortodox! Și binecuvântare multă, Tuturor ce-ascultă! Amin! Gânduri la Izvorul Tămăduirii
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și Maica Prea Curată Se roagă Nevinovată Toții copii să-i adune Care sunt pierduți În lume... Te rog Doamne, Ai mila de-ai mei, Că ei sunt și fii Tăi De am greșit Îți cer iertare Cată, Tu, cu Îndurare Către noi, Iubit Părinte Și ale tale „Daruri Sfinte“ Le revarsă peste ei Peste copilașii Tăi! Amin! În Noapte 27.07.2007 În miez de noapte Te aud Iisuse Cum tu vii Și mulți Te-așteptă... Priveghind Luptându-se cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Lumina mea. Milă mereu am avut Cum aș putea să uit! E posibil așa ceva? Ca s-ascund eu Mila Ta Ba o spun cu glasul tare Mila Dumnezeu o are Și ne-o dă la fiecare Că-i Dragoste și-ndurare De tot omul pe pământ, Că-i lucrarea celui Sfânt Slăvit să Fii in veci de veci Căci În Milă Tu petreci! De voiești să-L Întâlnești În Iubire Îl găsești. Pogorârea Sfântului Duh 23.05.2010 Mă rog și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
În fundul Pământului De mânia Domnului! Și-au rămas fără de adăpost Domnu-i mângâie pe toți Și vedem și pe la noi Nori Încărcați cu ploi Cât pe cât să ne-necăm Puneți mila să scăpăm, Te rugăm și strigăm tare! Ai milă și-ndurare... De copii și animale Că-s lucrul mânelor Tale! Dar dacă am avea credință Am scăpa de suferință! De aceea, creștini și frați Pe gânduri să nu mai stați, În genunchi să vă rugați Ca să nu fim Înecați! Întoarce-te
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ucide dar nu torturează. Cine oare i-a dat omului dreptul de a ucide fără milă, de a distruge nelimitat și nepedepsit natura, fauna și flora întregii planete? Animalele nu au la cine să se plângă, să ceară dreptate sau îndurare. La oameni însă, dacă lezezi, rănești sau jignești un răufăcător sau criminal, acesta apelează imediat la Carta Drepturilor Omului și cu ajutorul avocaților „specializați”, întorc mersul tuturor proceselor, împiedică stabilirea adevărului și anulează aplicarea unor binemeritate pedepse. Se spune că un
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
prea exigente ispite și chemări de dragoste: Nu plângeți... Nu fiți ipocriți! Pe tine te binecuvântez și preamăresc fermecătoare zeiță cernit-a morții! Pribeag, cu sufletul bolnav plin de revoltă, păcat și remușcare. Cu inima Însângerată, zadarnic Cerut-am haosului Îndurare, Doar tu, din negrul și tăcutul palat ai coborât la mine, Îndurătoare. Cu brațe moi ai cuprins trupu-mi șubred la sânu-ți cald l-ai strâns și buzele tale fragede pe buzele-mi arse au stins chinul istovitor din mine. Slavă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lor nebunesc, lăsând slobod să ne năvălească, nopțile, până În așternut, epi talamul modulat, intonat În la major, al trilului de privi ghetori În plin rut. Într-un asemenea cadru și cu un asemenea tacâm de om, reputat fără rușine și-ndurare, mă Întreb și acum, ca pentru cine-o vrea să mă asculte: Unde rătăcise, oare, În acel ceas dintâi al poposirii noastre aci, paznicul Înaripat al virtuților și al inocenței? și unde fu uitată, ca pe naiba, acea pavăză fricoasă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am pe Sfânta Parascovia acolo unde este fotografia și cărțile cu Ilie al meu..... Pentru ce, dragul mamei, ești așa de chinuit? Tare striga moșneagul (pe patul de moarte), așa cu mâinile făcea (ne arată cu mâinile semne disperate de îndurare către Cer), vină, măcar adă-mi-l în lanțuri, să-l văd oleacă! Nu l-o mai adus și nu l-o mai văzut! Eu am fost o dată și l-am văzut. O fost și moșneagul, dar nu i-o
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
e putred. Pântecos pe dinafară, pe dinăuntru, morarul începea să se descompună. Doar că era o descompunere îndelungată, deoarece a murit pe la optzeci de ani, și tot gras. Nu știu nici azi ce poate să însemne „putred de bogat“, însă îndurarea creștină conținută de precizarea „Săracu...“ mi-a rămas în minte ca un necaz intrinsec avuției: în felul său, bogatul e sărac. Și-n plus, sfârșește în ridicol, ca morarul căruia a trebuit să i se facă un sicriu lat, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pretutindeni au crezut în nemurirea sufletelor, în învierea morților; cultul morților ocupă loc de seamă în practica lor de pietate creștinească, îi pomenesc pe cei morți la Sfânta Liturghie, săvârșesc acte de jertfă meritorie pentru ca în felul acesta să implore îndurarea lui Dumnezeu în favoarea celor ce au trecut dincolo; împart pomeni generoase pentru ca și-n felul acesta să contribuie la alinarea suferințelor celor care mai au de ispășit în fața dreptății lui Dumnezeu. În fiecare an, începând de la 2 noiembrie (ziua pomenirii
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Când avea ceva timp liber se retrăgea în Capeă și discuta cu Isus din Sf. Tabernacol, spunându-i necazurile, bucuriile dar și cerându-i ocrotire pentru cei dragi; nu-i uita nici pe cei ce aveau mai mare nevoie de îndurare și ajutor. Același îndemn ni-l făcea și nouă, celorlalți trei frați ce ne aflam în seminar. Într-o scrisoare din 28.11.1942, pe când era la Luizi-Călugăra îmi scria printre altele: „Dacă alăturăm două piane și batem de exemplu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din împrejurimi, și nu au fost puțini. Mama a fost mai rezistentă. Avea convingerea că își va vedea fiul înainte de a muri. Așa îi spunea ei inima. Pentru aceasta se ruga cu lacrimi în mod deosebit la Sf. Fecioară Maica Îndurării. Avea locușorul ei în colțul din stânga de la intrare a micii biserici din sat. Femeile îi respectau durerea și niciuna nu ar fi îndrăznit să i-l ocupe. Numai o femeie mai știu că se ruga cu atâta ardoare ca Veronica
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
naționale a plecat, s-a prăvălit în genune, a pierit. Plecarea lui însă, și sosirea unui an nou mai plin de nădejdi fericitoare, e momentul când fiecare trebuie să-și împreune mâinile pentru rugăciune și cu fața la pământ să ceară milă, îndurarea și binecuvântarea Domnului Tăriilor, care numai cu o privire face ca munții să se miște din loc și marea să spumege. De ești copil adu-ți aminte de porunca Domnului care-ți spune să cinstești pe tatăl tău și pe
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mila Ta, și dacă nimic pe acest pământ nu se întâmplă fără știrea Ta, concluzia se impune de la sine: Tu ești adevăratul criminal, iar ei nu sunt decât uneltele Tale docile, mâinile Tale! Ferească-ne Dumnezeu de "miluiala" și de "îndurarea" Ta! Mă lipsesc de ele. Desigur, citind aceste rânduri veți considera că Dumnezeu mă va pedepsi și mă va trimite în iad pentru cutezanța vorbelor mele. Fie! Dacă o fi să mă ucidă, nu voi tremura, dar voi descurca în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zeilor și libertatea. Drumul spre Colonos nu e Golgota lui, ci triumful lui. Nimeni altul n-a hotărît că este vinovat decît el Însuși. Cu această hotărîre mătură zeii care s-au jucat cu el și care așteptau rugăminți de Îndurare. Deoarece, se Înțelege, nu-și asumă vina În fața zeilor, ci Împotriva lor. E vinovat, adică e singur. Orgoliu suprem și dureros. Tragedia ascunde o apologie. Aș spune că Oedip se transformă pe sine Însuși În zeu, un zeu care suferă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mort, din carnea care moare s-au născut toți acești zei nemuritori, l-am născut, murind noi. I-am născocit pentru a le da ceea ce nouă ne-a fost refuzat. N-am de ce să-i implor și să le cer Îndurare cîtă vreme ei se hrănesc continuu din moartea noastră. Ospețele Olimpului se țin peste oase albite de soare și de ploi Fiecare moarte a hrănit liniștea zeilor. Ei ne datorează totul, deoarece nemurirea lor se bizuie pe moartea noastră. Ei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
venise acel spirit la el. Și astfel se hotărî cu multă limpezime să nu mai spună laspovadă nimic din trecut; și din acea zi fu eliberat de scrupule, fiind sigur că Domnului nostru I-a plăcut să-l elibereze, prin îndurarea Sa1. Potolire 26. Pe lângă cele șapte ore de rugăciune, se îndeletnicea și cu ajutorarea câtorva suflete 2 care îl căutau cu privire la lucruri spirituale, iar în timpul care-i mai rămânea cugeta la cele ale lui Dumnezeu sau la ceea ce meditase sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
șovăiam spre cine și cum să mă îndrept mai întâi; m-am așezat în genunchi cu această șovăială, privind cu cine să încep; mi s-a părut că mai multe mi se dezvăluiau dintr-ale Tatălui și mă atrăgea spre îndurările Sale, părându-mi-se mai binevoitor și mai dispus să-mi dea ceea ce doream (neputându-mă apropia de mijlocitori), iar acest sentiment sau viziune creștea cu un potop de lacrimi pe față, cu o încredere nestrămutată în Tatăl, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]