1,233 matches
-
făcu nevăzută. Starostele își făcu cruce și se îndreptă spre miazănoapte, uitându-se, cu grijă, la mușchiul verde al bătrânilor copaci. Nu făcu nici douăzeci de pași și, deodată, auzi un mormăit amețitor: Ce cauți, stârpitură, pe pământurile regatului meu? Îndurare, slăvite Uriaș! rosti, încetișor, omul speriat. Și avea de ce să fie așa, pentru că, în fața lui, se proptise o namilă de om, cu trupul ca de urs, care agita un topor de câteva tone. Spune ce vrei și apoi te oi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Măria Ta! încredințară ei în cor. Văd că diacul și-a înghițit limba. Acum m-a trădat, iar, pentru astă faptă, poruncesc să i se taie capul! Măria Ta, îndrăzni logofătul Dumitrașcu, dragostea l-a tulburat. Iartă-l Doamne! cerură îndurare și ceilalți boieri din Divan. Doamne, dar pe slugerul Ilie l-ai iertat, de ce pedepsești așa aspru pe sluga Domniei Tale, rosti temător spătarul Vasile. Catrina-i fată de domn și a fost juruită hatmanului Barnovschi! zise Domnul, strângând buzduganul aurit
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
sau să bîntuie ciuma trei zile în țară? Acum alege și vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite." 14. David a răspuns lui Gad: "Sunt într-o mare strîmtoare! Oh! mai bine să cădem în mîinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite, dar să nu cad în mîinile oamenilor!" 15. Domnul a trimis ciuma în Israel, de dimineață pînă la vremea hotărîtă și, din Dan pînă la Beer-Șeba, au murit șaptezeci de mii de oameni din popor. 16. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
mai departe cu pași grăbiți și fața întoarsă în altă parte. Parcă-l și vedeam cu picioarele lui scurte și grăsane căznindu-se să țină pasul cu ea. Gâfâind puțin, i-a spus cât de nenorocit e. I-a cerut îndurare. I-a făgăduit că dacă-l iartă o să facă tot ce vrea ea. S-a oferit s-o ducă într-o călătorie. I-a spus că Strickland o să se plictisească foarte curând de ea. Când mi-a repetat toată această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Nu omisese nici un amănunt care-o putea face pe nevastă-sa să-l disprețuiască. Nu există cruzime mai mare decât aceea a unei femei față de un bărbat care o iubește pe când ea nu-l iubește. N-are nici un pic de îndurare atunci, nici măcar îngăduință. Are doar o iritare nebunească. Blanche s-a oprit brusc și l-a pocnit pe bărbatu-său în obraz cât de tare a putut. A profitat de năuceala lui ca să fugă și a urcat în grabă scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sincer, chiar deloc nu știu câtă vreme se va mai scurge, până îmi va da lovitura de grație și de tot mă va răpune. Până atunci, însă, mă omoară un pic câte un pic, zi de zi, fără pauză sau lacrimă de îndurare!” Și cam felul acesta de simțăminte rebele roiau în sufletul său, simțăminte ce le încerca, din ce în ce mai des, eroina povestirii mele. O luptă tot mai dârză și mai zgomotoasă se ducea în ființa ei întreagă, iar aceste gânduri nu însemnau altceva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Mare pomană faci dacă te rogi ca bunul Dumnezeu să ierte păcatele unui suflet și să-l scoată din chinurile iadului. Iar pe tine Dumnezeu te va răsplăti și în această viață și în cea de dincolo, astfel vei căpăta îndurare pentru păcatele tale. Când se ajunează în aceste zile de post, se fac și rugăciuni și se aprind și lumânări care se ard în patru timpi, astfel: în zilele de luni și miercuri se aprind câte 7 lumânări; vinerea se
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
s-a văzut din nou la locul unde o legase pe Faleria de copac și care sta și acum așa cum o lăsase. Numai că decorul se schimbase. Grădina a dispărut iar vrăjitoarea atât de mândră mai înainte, îi cerea acum îndurare asigurându-l că multe vieți depindeau de cruțarea ei. Roland i-a făgăduit că-i lasă viața, dacă se face chezașă pentru eliberarea captivilor săi. Dar aceasta nu era ușor. Pentru că prizonierii nu se aflau la ea, ci sub paza
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
adierile verii, sperând să-l protejeze familial, dat fiind dragostea ce-i unea. Dar pistolarii călări controlau lanul alergând, ‘’inotând prin grâul care trecea de piepturile cailor’’...’’părea că lanul acela nesfârșit se apleacă, a rugăciune, la picioarele Cerului, cerând îndurare...părea apoi că lanul de grâu se apleacă pentru a acoperi și a-i șterge urmele pentru a nu i le descoperi vânătorii de români și pentru a ascunde, cu foșnetul lor, bătaia ca de ciocan a inimii lui Constantin
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
revenirea la lumina normalității, împingându-i spre alte suferințe de ordin moral. Tulburătorii de ape, de conștiințe, care dacă ar fi trecut măcar pe lângă torturile îndurate de martirii închisorilor, poate s-ar fi târât ca râmele, umiliți ca netrebnicii, cerând îndurare la nelegiuiții torționari făuriți de partidul comunist și securitatea lui, adică de insecuritatea criminală a poporului. Chestionatorii, răscolitorii de conștiințe în realitate colportatori, gonflatori de suspiciuni au servit și servesc direct și indirect partidul comunist, securitatea acestui nelegiuit opresor al
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mărturie vie a legăturii dintre veacuri a neamului românesc cu Dumnezeul cel adevărat. Plecăm din acest loc plin de lumină cu încrederea că Domnul Iisus și Maica Domnului vor ocroti pământul țării noastre și de acum înainte și vor revărsa îndurarea pentru neamul acesta, pentru a-și dobândi mântuirea. Dr. Lucia T. 3 august 1990 Într-un cadru de vis mănăstirea completează peisajul sălbatic al munților împăduriți. Poate datorită acestuia mănăstirea îți lasă în suflet patimă pentru credință și frumusețe. Le
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ținând piciorul desculț pe ceafa unui moșier linșat. Expresia de pe chipul țăranului era animalică, desfigurată de furie, de delir, de setea Împlinită a răzbunării exemplare, În vreme ce moșierul ucis, cu trăsături chircite, urâțite de durere, de perplexitate, părea că murise cerând Îndurare, cu ochii lui goi, de marmură, asasinului Îndreptățit, care nu visase la nici un fel de statuie; care, În realitate, nu visase decât să Îi ia locul „exploatatorului“, să cunoască și el deliciile confortului material, să-i Înflorească și lui viciile
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
amintirea oricărui suspin. CÎNTECE DE LUME (p. 637-641) Suspin cu durere și-necare, pier, Și n-am mângâiere la cine să cer. Ud cu lacrimi fața, ne-ncetat oftez Și n-am unde dorul să-mi încredințez. 5 L-a cui îndurare pot să năzuiesc, - De-această-ntristare să mă mîntuiesc? Toat-a mea nădejde e la un noroc Or să mă ajute, or să mor în foc. Ah, dară noroace nu te îndura, 10 Află tu mijloace de-a mă bucura. Nu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ah, noroc cumplit, 10 Nu-ți ajunge-atît câte m-ai chinuit?. Focul ce mi-l dai când o să-mi-l iai Și de mine când milă o să ai? * Este lucru de mirare Ca atât să te iubesc Dar inima spre-ndurare Să nu pot să ți-o pornesc. 5 Legea firii e pe cari Ne iubesc noi să-i iubim Nu cu ur-atît de mare Nu cu rău să-i pedepsim. Eu cât te iubesc pe tine 10 De prisos e
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
iubesc pe tine 10 De prisos e s-o mai spun Când tu vezi cu ochii bine Că de doru-ți mă răpun. Nu știu cu ce rugăminte Iarăși. să mă mai apuc, 15 Nu mai am cu ce cuvinte Spre-ndurare sa te-aduc. Câte mi-au venit în minte Le-am zis și le-am isprăvit De iubirea-mi fără minte 20 Prea destule-ai auzit. Îți ajungă, contenește A mai fi-n așa păreri Și te uită creștinește La
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
întinse brațele spre el, râzând. Maștera În zilele acelea, copilul îi auzi pe ofițeri spunând că într-un îndepărtat oraș barbar, numit Tomis, un bărbat, un poet care în trecut fusese pesemne faimos, murise „după opt ani de exil fără îndurare“. Un tânăr ofițer spuse cu regret: — A scris cele mai frumoase poezii de dragoste care s-au auzit vreodată. — Unde-i Tomis? întrebă copilul. — În provincia cea mai îndepărtată, mai primejdioasă și blestemată a imperiului, la Pontus Euxinus, îi explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
azi... Puțin mai încolo, Împăratul râdea cu râsul lui tânăr. Zilele grele și pline de primejdii ale adolescenței îl transformaseră într-un solitar cu scurte momente de socializare. Persecuțiile și spionii îi creaseră o mare capacitate de disimulare și de îndurare a vicisitudinilor. Nevoia lui de afecțiune nu depășea pragul neîncrederii și, prin urmare, se limita la gesturi materiale. Sentimentele lui aveau ca obiect nu oameni vii, ci un lung șir de amintiri. Se temea de iubirile noi. Comunica ușor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
capul palid de bordura trotuarului prăfuit de exitus și viață. Am cutezat, deși sfios, să îi cuprind capul în brațe... și m-am cutremurat. Rânjetul slab de marionetă, petele de sânge ce îi dezveleau chipul, buzele vinete, întredeschise, ce implorau îndurare, invizibila disperare ce ignora ajutorul, lividele sclipiri din ochii lui albaștri - toate m-au făcut să croiesc un nou tipar, să accept o nouă realitate sumbră: copilul acela eram eu... Soarele tomnatic nu ezită să îmi șicaneze mugurii indolenței... vântul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu restaurant panoramic deschis spre o lungă plajă cu nisip alb, era În mod excepțional Închis din pricina nunții. Gildas Îi zări primul. - În sfîrșit! Se grăbi spre cei doi și nimeri În brațele lui Christian, care ceru pînă la urmă Îndurare. Loïc se ivi și el continuînd efuziunile, veni apoi la rînd Nicolas, fiul lui Loïc. Posesorul unor ochi de un albastru nemaipomenit, cu punctișoare aurii. N-avea nici măcar șaisprezece ani, dar privirea Îi era aceea a unui bărbat matur, gîndi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asemenea ca suferință, fiind acel a se suferi primar în care constă orice subiectivitate surprinsă în posibilitatea sa radicală ca viața însăși viața fenomenologică absolută care suntem noi. În suferința faptului de a se suferi ca suferință de sine și îndurare de sine și atâta vreme cât acest a se suferi și a se îndura pe sine înseamnă un a se încerca pe sine și astfel un a ajunge în sine, un a pune stăpânire pe sine, un a se spori pe sine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Înlocuise oroarea din urmă cu câteva clipe. Mâinile Încă Îi tremurau. Se aruncă Înainte și Îl Înșfăcă pe cerșetor de gât, izbindu-i capul de perete cu violență. Doar privirea terorizată a celuilalt, mai curând decât slaba sa cerere de Îndurare, izbuti să Îl oprească Înainte să fie prea târziu. Îi dădu drumul. Cerșetorul rămăsese rezemat de perete, Îndurerat, și căuta să-și recapete suflarea. Dante gâfâia și el cu suflul retezat. Își trecu o mână peste ochi, ca și când ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ei înghețată Trece agale și-n urmă rămâne Natura, o frumoasă minune în hlamidă albă-mbrăcată.. Tremură zarea, un vuiet se-aude Se-ntunecă cerul, ziua abdică Vântul spre-nalt zăpada ridică Cântecul iernii în suflet pătrunde... Pomii-n genunchi cer îndurare Crengi rupte-s purtate departe Urgia peste câmpuri se-abate Iarna e crudă, milă nu are... Totul e alb,într-un rece de moarte, Vântu-a tacut, e liniște iară Și din albul ce pare să doară Un iepuraș capul și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cea micuță, Zburat-au dorurile mele, Dar nu te-ai sinchisit de ele, Și au căzut printre zăbrele, Lângă portiță. Din păpădia cea mai mare, Purtate pe o briză rece, Oprească timpul care trece, La poarta Domnului vor cere, Și îndurare. Din păpădia mijlocie, Un singur puf ai meritat, Căci restul, vor zbura prin sat, La cele ce mi-au adorat, Iubirea-mi vie. La poarta ta se vor opri, Flăcăi cu caii albi, armură, Dar mulți la tine-n bătătură
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Tefnaht se uită la Auta fără să-și arate mirarea. Lăsă din mâini o tăbliță și un stil de aramă, cu mâner de aur încrustat cu oricalc. - Stăpâne... începu Auta, înclinîndu-și trupul în fața lui. - Știu: iar ai venit să ceri îndurare pentru robi. Nu ți se pare, Auta, că rostul venirii noastre aici nu este de a ierta pe cei de care are nevoie pentru mărețele lui planuri zeul și regele nostru, fie el veșnic viu, sănătos și puternic? Cred că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Bătrânul își striga rugăciunea cu un dezgust abia acoperit, oprirea în templu fiindu-i un ghimpe în talpa grăbită. Firește că nimeni nu văzu la el altceva decât liniștita lui cucernicie, aprinsă doar de dorința de a le cere zeilor îndurare. Nimeni, afară de cei cinci nu putea bănui dedesubturile rugăciunii. Când Marele Preot ieși din arcada porții palatului regesc, mulțimile de pe ulițe se clătinară pe rând ca lanul aplecat de valul vântului și căzură la pământ neîndrăznind să privească nici cerul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]