1,372 matches
-
orice alt mod“... Cu alte cuvinte, bijuteriile de aramă și de sticlă nu numai că sunt așezate pe câte o pernuță de catifea, dar mai sunt și protejate cu gratii. Samson Bodnarescu sau Veronica Micle ? Gheorghiță țarălungă, autorul volumului Confesiuni îndurerate. 1001 catrene (Edmunt, Brăila, 2007), scrie versuri - și el - ca în secolul XIX. Dacă nu am ști anul în care a apărut cartea, am putea crede că aparține unui contemporan al lui Eminescu. Și ne-am grăbi, poate, să scriem
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mai toți umblau ca sub vrajă, somnambuli, circumscriși de, Înhățați de scopuri nevrotice minore, fleacuri, indivizi precum Sammler erau doar cu un stadiu mai avansați, stârniți nu de scopuri, ci de consum estetic al mediului Înconjurător. Chiar de erau insultați, Îndurerați, undeva sângerând, neexprimând pe larg nici o mânie, nici strigând de tristețe, ci traducând durerea din inimă În observații delicate, chiar pătrunzătoare. Particule În vântul strălucitor, zvârlite spre centrul orașului, acționau ca șmirghelul pe față. Soarele lumina de parcă nu exista moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fac? — Pleacă. Șterge-o de aici. Ai dat de belea, spuse Sammler. Întorcându-se spre Feffer: Și tu ce ai de spus acum? — L-am prins În flagrant. Vă rog, așteptați puțin, mă doare rău gîtul. — Prostii, nu fă pe Îndureratul cu mine. Acesta e omul de care vorbim. El e rănit serios. — Vă jur că fura din geantă și i-am făcut două poze. — Nu mai spune! — Păreți supărat, domnule. De ce sunteți așa de supărat pe mine? Sammler văzu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se adauge și el pe listă. Nu avea nevoie de o victorie asupra Angelei. Voia doar să o convingă de ceva și nu știa nici măcar dacă era cu putință. Dar cu siguranță nu avea să declare război Împotriva unor femei Îndurerate. Începu să vorbească. — Mă simt foarte Încordat, Angela. Există anumiți nervi vătămați care te lasă În pace ani În șir și apoi Îți joacă feste, o iau razna. Acum ard, foarte dureros. Aș vrea acum să spun ceva despre tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aprilie. Cum și ce fel o astfel de transpoziție? Era un timp de când pierduse de urmă familiei Hallipa. Nu-i mai întîlnise nici în Cetatea vie, nici în conversațiile Linei și a lui Nory. Ce va fi devenit acea Lenoră îndurerată? 66 Cum avea după-masa liberă, Mini se gândi să meargă devreme la Rimi. Va întreba pe Lina ce cale luase de atunci până acum ,,drama Castelului" și va căuta să prindă vreo licărire de adevăr asupra luptei care se dă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
din catedrala sufletului meu. Aștept. Oceanul nu se încumetă să mă restituie uscatului, mângâindu-mă în șoapte încărcate de o adâncă simțire. -Trăiește, îmi șoptește ca pe o resemnare. Ești iubită... Soarele ne trimite șăgalnic sulițe aurii, conturându-ne chipurile îndurerate, ca un părinte ce-și regăsește fiii rătăcitori. Se ascunde complice după un nor de zinc, șubrezit, ca o așteptare... Odihnindu-mă pe firul apei, în trupul de ocean, îmi scriu povestea cu degetele înmuiate în aripa umedă a timpului
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
treia zi, marea zarvă s-a repetat, dar în prezența unei ogrăzi de oameni: Unde mergi, Omu neu? Pe care drum ai apucat, Omu neu? De ce mă lași de una singură și te duci pe calea fără de întoarcere?! Omu neu îndurerat! Și părintele-popa își continua impasibil preparativele pentru scoaterea către ultimul drum a celui care a fost... pe fundalul cântării funebre de Veșnică pomenire și de raportare a omului la timpul trecut. * * * La părăsirea casei, purtătorii sicriului au atins cu acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
noi te iubim!! Întoarce-te la noi!! Văleu-văleu-văleleu!! Omu neu!! Vină înapoi!! Păstrați-i amintirea și Dumnezeu să-l ierte! A mai spus taica-popa. Iertate-i fie-i păcatele, că Bun om a fost, a răspuns într-un glas mulțimea îndurerată, în mișcarea ei tăcută pe drumul cel mai lung al oricărui pământean. Undeva, în depărtare, la capătul drumului, străjuit de salcâmi înfloriți, se întrezărea o pădure de cruci. Curriculum vitae M-am născut în România, la data de 18 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
însă se depărta voit de ea găsind diferite preocupări în care îl antrena și pe Vișinel. Vișinel, prin întregul lui comportament, nu arăta că ajunsese la înțelegerea că toate aceste porniri afectuoase ale Inei sunt izvorâte din inima unei mame îndurerate, chiar și atunci când aceasta încerca să-l convingă că el aparține acestei familii: - Mama ta adevărată sunt eu, Vișinel! Răspunsul lui venea prompt și impasibil: - Nuuuuu, mama mea este Rafira, ea m-a crescut, eu altă mamă nu cunosc. Casa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și mila devin lupta pentru existență, conștiință civică, liberalism. Pînă și loviturile prin care-și selectează elita sînt pizmașe și ipocrite căci țelul ei nu e eternitatea ci luxura. Acest V. este o variantă pe care-o secretă V. tînăr, îndurerat. Imaginile lor se unesc și se despart odată cu vibrațiile timpului exterior. Asemenea păsării din vitraliu, V. tînăr a descoperit însă, spre deosebire de celălalt, că el e altfel. E un nimic conștient de asta. În camera de spital e liniște, se aud
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-ți dai seama că ajungem la psihoză? Ce-o să ne facem dacă dezastrul teluric și durerea vor pune stăpînire pînă și pe nădejdea noastră?” Îl ascult și-l simt totodată în mine pe cel îndepărtat. Devin, odată cu el, lovit și îndurerat. Privirile îmi ard o flacără neagră căci orbitele sînt umplute cu antimoniu. În jurul viscerelor apar vase din aur născute din neant și transpirația mea capătă deodată ciudatul miros de spirt, tămîie și salpetru. Știu că îl privesc ca un nebun
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
încît lichidul lipicios să pornească a alerga pe degetele sale în jurul cărora ar fi înfășurat o mănușă sau o cîrpă în vreme ce și-ar fi îndoit din nou spatele și ar fi săpat în pămîntul mîlos, în mijlocul tuturor acelor alte spinări îndurerate. Dacă s-ar fi gîndit vreodată la asta, s-ar fi întrebat de ce nefericiții aceia trebuie să sape în loc să construiască, să facă o albie pentru apă în loc să construiască o stradă cu acoperișuri pentru ei. Dar nu s-a gîndit niciodată
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nu uităm nimic și cred că am înțeles pe dată că nu vorbea numai despre grafice. Cum ne-am desprins de plută, s-a întors și a urcat scările, dar în vreme ce executam primele bătăi și simțeam cît de obosite și îndurerate erau încă trupurile noastre, am ridicat privirea și am văzut că se oprise la jumătatea drumului dintre apă și terasă, cu părul lui tuns periuță, fața cărnoasă, cu costumul maroniu și, cu ghetele în ciuda căldurii, pe treptele de oțel. Ne-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
unele morminte se aflau femei care aprindeau lumânări și se rugau pentru cei trecuți în lumea veșnică. Din nuci și pruni zburau frunze uscate, flori care se ofileau semn că toamna venise. Am mers acolo, unde am găsit trei suflete îndurerate. Tatăl ei ma prezentat soției și fiicei sale. M-am pus pe un hohot de plâns alături de ei, am îngenuncheat la baza crucii, sărutând pământul, apoi am pus trandafirii, explicându-le de ce sunt câte 17 albi și 17 roșii. Vârsta
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
17 roșii. Vârsta pe care o avea. Albi pentru puritatea ei îngerească, iar cei roșii pentru iubirea noastră nevinovată. Într-un colț al cimitirului, acolo unde sunt înmormântați sinucigașii era și familia criminalului pe care mi-a arătat-o tatăl îndurerat. M-am despărțit de ei. Pe drumul spre spitalul unde locuiam, în autobuz, m-am hotărât să mă călugăresc. A doua zi, m-am dus la director, care era un medic în vârstă și un înțelept. S-a uitat la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
un ceas de buzunar marca "Lux", o legătură de chei și o batistă cu monograma "C". Se pare că nefericitul, rămas neidentificat, și-a pus capăt zilelor». Fie, dacă voi muri de inimă rea, printr-un necrolog de tipul "Adânc îndurerați, cu inimile cernite și ochii în lacrimi, conducem pe ultimul său drum pe cel care a fost..." șamâdî, șamâdî, șamâdî. Indiferent de felul cum o să sfârșesc, voi avea parte de același număr de cuvinte la gazetă. Doar că în primul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de Amelia Ioana Popescu Încă din august anul trecut am luat cunoștință de acest jurnal - deși nu era complet și apărea ca o viitoare promisiune de a vedea lumina tiparului. Materialul parțial a fost prezentat ca viitor proiect de mult îndurerata mamă a Ameliei și mi-a fost pus la dispoziție pentru a-mi da părerea. Chiar așa, sub forma incompletă în care era prezentat mi-a produs vii emoții, gândind la tragismul situației înfățișate sincer de eroina întâmplărilor și m-
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
într-un picior, cu un buchet de garoafe în mână și cu o țigară în gură. Țigara mai ales îl dezgustase pe Horațiu dintotdeauna. Doamna Popa a fost foarte încântată să-l primească pe domnul Popa cu așa o față îndurerată. Era convinsă că îi pare rău. Era dispusă să-l primească înapoi chiar și așa, gras și cu chelie. La urma urmelor până și doamna doctor era nefericită, și aia era nevastă de doctor, cu casă cum trebuie și avere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Așa, ai auzit? Am. Și ai Înțeles? Da. Acest da, de pe urmă, parcă venea de pe o altă lume. Păscălin a gândit, În clipa aia, că, stăpânul absolut al lor, al tuturor, a Înnebunit. S-a ridicat din genunchi, trist și Îndurerat, și a părăsit Încăperea-cancelarie a latifundiarului. S-a dus la rubedenii. S-au sfătuit, cu calm, și au ajuns la concluzia să-l Îngroape, pe acel mort, În una din localitățile Învecinate. Așa au și precedat. Au găsit Înțelegerea necesară
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
băiatul la casa popii. Se opri in fața ușii, îi luă pachetul din mână și-i spuse: ― Așteaptă o clipă, te rog, că vine frate-meu, părintele, și-ți dă banii îndată! Și intră la popă cu o mutră tare îndurerată. ― Taică părinte, îi spuse el, așteaptă afară un frate al meu, care, săracul, nu prea e în toate mințile, vorbește anapoda și, când îl apucă, o ține una și bună, cu vorbe proaste... el știe ce spune. Rogu-te, milostivește
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
un ghemotoc de hârtie, în stânga, sau în dreapta, după poziția profesorului pe catedră și a mea în bancă, mă legam la fălci cu o batistă mare, popească, și așteptam. Dacă mă chema la lecție, mă ridicam în picioare și spuneam fonf, îndurerat și bălos: ― Vă rog să mă scuzați, don' profesor, dar am o durere de măsele groaznică! ― Ah, stai jos, stai jos! răspundea dascălul... Ai vreo măsea cariată, sau o nevralgie? ― Nu știu, don' profesor... știu numai că mă doare de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
carte. Mă uit împrejur la copiii pribegiți de sărăcie pe meridianele Europei, la familiile ștampilate de vameși cu toate literele pământului și aștept să citesc cărțile refugiilor contemporane. Sunt proaspete dureri adăugate în cartea părinților, a mamei, singuratică și mereu îndurerată bunică, o candelă luminând Speranță, Înțelegere, Dragoste. Țin pe mâini, moștenire greu de înțeles de cine nu știe să priceapă, frânturi de existență. Prea puțin pentru discursul politic, prea puțin pentru teoretizări istorice. Abur de bucurie și tristeți, viața părinților
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mai face posibilă revenirea sufletului în corp. În „Teoria evoluției spirituale”, carte pe care o găsise pe la bunicii ei, Cecilia citise despre cazul unui om care fiind în moarte clinică și-a simțit întreaga înmormântare. A auzit-o pe mama îndurerată care îl bocea, pe ceilalți membri ai familiei care plângeau, pe preotul care oficia slujba de înmormântare, pe cei care au ținut cuvântări, numai că nu putea să facă nimic. Cel mai groaznic a fost când l-au coborât în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
care intrase Gelu datorită anturajelor sale. Faptul acesta a pus capac la toate. Tatăl i-a tras o bătaie bună și a încetat să mai comunice cu el. Aurora îl lua în zeflemea. Doar Tatiana continua să-i fie aproape, îndurerată că n-a putut să se bucure și ea de un băiat bun. Se gândea la atâția băieți cuminți pe care îi dădea adesea ca exemplu. —De ce nu poți fi și tu ca Laurențiu a lui Stamate care nu absentează
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se afla la cel mai mare greu. De aceea apelase la ultima soluție, amanetarea bijuteriilor. A obținut banii necesari, dar a ținut secret mijlocul folosit mai ales față de Ilinca, ce nu trebuia să afle sub nicio formă cum procedase, fiindcă îndurerată cum era, s-ar fi simțit și mai rău. Când s-a dus să-i ducă, a întâlnit acea atmosferă apăsătoare de înmormântare, dar parcă și mai apăsătoare în casa Ilincăi. Nu era prea multă lume. Ilinca, îmbrăcată în haine
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]