12,158 matches
-
de alta, percepțiile prin care intrăm în contact cu lumea înconjurătoare. Potrivit lui Humboldt, imaginile din mintea unui om nu sînt copii fidele ale realității, ci plăsmuiri unice ale imaginației. Lumea nu ni se arată așa cum este ea, ci ni se înfățișează sub forma pe care imaginația noastră i-o dă. A doua trăsătură surprinzătoare este că imaginația poartă amprenta personalității fiecărui om. Cîți oameni, atîtea imaginații. Modul în care cineva plăsmuiește imagini are o tentă atît de personală încît lumea din
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
Iorgulescu, Alex Ștefănescu, Al. Cistelecan, Octavian Soviany și la echipa celor mai recenți comentatori din paginile României literare, critica noastră actuală se revendică de la principiul esteticului, cultivînd o exprimare degajată, plastică, sub chipul unui mulaj al operelor abordate. Ea ne înfățișează un discurs la distanță de elementele provenind "din discipline străine cu totul sau numai în parte de faptul literar", care "au acreditat ideea că stilul critic este și trebuie să fie abstract". Ultimele cuvinte aparțin lui Vladimir Streinu. Recitind considerațiile
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
Gheorghe Grigurcu Nume dintre cele mai importante ale generației '60, Ilie Constantin ne înfățișează acum o scriere cvasisistematică intitulată Scurtă istorie a poeziei române și apreciată, cu o spirituală reticență, drept Primul volum al unui "papirus cu lacune". E o întrunire a unor comentarii închinate unui număr de poeți socotiți reprezentativi, avînd punctul de
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
Cu parfumurile, cu ritmul și cu aburul ei. Acum să te văd! Deocamdată am găsit titlul: Groapa". Prin urmare, scriitorul însuși, din momentul în care i se revelează acest univers de lângă el ca o mare descoperire, își propune să-l înfățișeze ca "o lume exotică". În anii ´50, exotismul era și mai frapant, prin comparație cu ceea ce era acceptat oficial ca lumi acreditate sau verificate ideologic. Mahalaua nu era printre lumile acreditate și tocmai de aceea surprinde. Groapa a beneficiat considerabil
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
ce rămâne din om când se află la limita existenței. În mizerie, sub apăsarea lipsurilor, viața, instinctele (sexualitatea, foamea, setea, rivalitățile) colcăie cu mai multă disperare, cu un fel ciudat de vitalitate amplificată de amenințările morții. Fenomenul este studiat și înfățișat similar în Groapa lui Eugen Barbu și, mai târziu, în Șatra (1968) lui Zaharia Stancu. Elementaritatea vieții se manifestă în tendințele ei primare, despuiate de disimulările înșelătoare pe care le-ar da civilizația și emanciparea. Mahalaua și șatra sunt medii
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
Lupta se dă pe centimetrul pătrat,/ Pe moleculă, pe neuron;/ Răstignirile de azi, întrec iadul din iad" (Acum, acum). Sînt versuri caracteristice unei sensibilități înfricoșate nu doar de "abandon", ci și de măcar aparenta absență de perspectivă pe care o înfățișează "babilonica cetate". Senzația neantului, structurile moarte de sticlă și beton, mecanicele exactități terifiante par premisele unui efort sisific, pe portativul unei mitologizări elementare: "Porți neantul în gînd,/ Te prefaci a fi mulțumit,/ Te scrutează atîtea priviri de sticlă,/ Atîtea capete
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
se amuze și cititorii mei. - Femeile știu mai bine ce vor cititorii și mai ales cititoarele, continuă Galateia pe același ton. Nimeni n-o să vrea să-ți publice cartea. - Zorbas o să rupă inimi, te asigur. Femeile o să-l iubească. Îl înfățișez ca pe un șmecher fără pereche, descurcăreț, înțelepciunea pământului, dansator de-i sfârâie călcâiele, viteaz. - Foarte viteaz, repetă Pantelis Prevelakis. Ascultând toată discuția, Zorbas, mustăcea încântat, aruncă tuturor o privire triumfătoare, se ridică și intră în casă. Când se-ntoarse
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
înainte de toate unul căruia îi place literatura, însuflețind, cum numai scriitorul mai știe, istorii vechi - se află circumscrisă unei terapii freudiene. Ca orice respectabil loc al groazei, acesta posedă și un fel de Baedecker, albumul format din extrase din ziare înfățișînd crimele oribile care au avut loc în renumita cameră de hotel. Spectatorul ajunge să înțeleagă că nu aceste victime sunt terifiante, ci mai primejdios decît orice sunt fantomele trecutului. Scriitorul retrăiește acut moartea propriului său copil, destrămarea căsniciei sale și
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
stranietatea lor ne îndeamnă să dăm dreptate acelora care văd în McLuhan un autor alambicat, prolix și pe alocuri ininteligibil. În realitate, opera acestui lucid observator, deși dificilă în literă, e foarte simplă în spiritul ei. Dacă e s-o înfățișăm schematic, ea arată astfel: potrivit lui McLuhan, evoluția omenirii nu se măsoară în epoci istorice și în etape cronologice, ci în cîteva mutații mentale în urma cărora fața umanității s-a schimbat radical. Aceste mutații sunt în număr de trei și ele
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
critice", în "examene neîncetate". Poate că e însă și o saturație de sine, o insatisfacție a propriului discurs analitic, o tînjire a introvertirii către extrovertire. în orice caz, Jurnalul dă o satisfacție nescontată a unei atari nostalgii care ni se înfățișează fără obiect în măsura în care deducem din textul său figura auctorială la modul unui personaj. Căci rezultanta numeroaselor consemnări evenimențiale ori de meteorologie epocală, a defilării unui mare număr de indivizi și, evident, a mereu reluatelor autoscopii o reprezintă o asemenea imagine
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
inedite, cu excepția dublului autoportret. Acesta, împreună cu douăzeci și două peisaje din caietele de schițe, a fost reprodus în albumul Tonitza, apărut la Editura Meridiane în anul 1986. Presupun că pentru reproduceri au fost utilizate fotografiile mele... Desenele din această colecție înfățișează modelele ce i-au pozat lui N. Tonitza la Balcic, în primăvara anului 1936. Cu bețișorul, cîteodată și cu pensula, înmuiat în tuș negru, sunt desenate pe un pergament de culoarea cerii, pe care artistul îl numea ,,hîrtir de măsline
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
incomparabilă măiestrie, este cutremurător de veridic. Tratate mai pictural, corpul și îmbrăcămintea adaugă acestor imagini o puternică impresie de materialitate. Bătrînul turc Hagi Jusup, prăbușit pe scaun picior peste picior, cu haina-i ponosită căzînd în falduri grele, ni se înfățișează ca o structură masivă și monumentală. Portretele moșneagului, cu privirea lui profund umană pierdută în zare sau întoarsă îngîndurată spre noi, îi evocă, prin forță și prin adîncimea sensibilității, pe cerșetorii-patriarhi ai lui Rembrandt.
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
de bestiole veninoase ne amenințau specia de maimuțe golașe. Cel puțin așa scrie în cartea Le singe nu, rătăcită în străfundurile bibliotecii, printre volumele de rang secund. Deși oceanul i-a fost până la urmă un mediu ostil, omul nu-și înfățișează Infernul ca pe o imensitate de ape dezlănțuite, ci mai degrabă ca pe un cazan vulcanic în plină fierbere. Cu excepția laponilor care și-l închipuie ca pe un câmp nesfârșit de ghețuri întunecate. Imageria populară vede Iadul ca foind de
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
pur și simplu, Artă concretă. Privitorul neprevenit și nedeprins cu lectura etimologică, încercînd să valorifice sensurile acceptate ale cuvintelor, se găsea în fața unei surprize greu de explicat în primul moment; ceea ce i se promitea narativ drept concretețea însăși, i se înfățișează vizual ca o maximă abstracțiune. O geometrie nestăpînită, de la elementele ei generative, cum ar fi punctul sau linia, pînă la dialogul formelor constituite și la sintezele cromatice, anima întregul spațiu al expoziției și crea cel mai aseptic dintre spectacolele imaginate
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
perioadă lungă de timp, ilustrînd o devenire. Regizorul reușește deplin în fragmentele despre copilărie, apropiindu-se de valoarea unor regizori precum Majid Majdi sau Bahman Ghobadi, care lucrează cu subiecte similare, precum cel al populațiilor dislocate în zonele de conflict, înfățișînd lumea copilăriei sub amprenta amară a traumelor pe care le suportă o întreagă seminție.
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
și filosofică, acest aparent sceptic e unul din cei mai ireductibili campioni ai intelectului (...) care se apropie mai curînd de spiritul voltairian decît de cel pascalian, pentru care (...) profesează o repulsie francă". "Erou al rigorii", autorul Tinerei Parce i se înfățișează "ca un adorator al clarității, dar claritatea pe care o țintește e ca și intuiția științifică și geniul, fructul unei răbdări îndelungate". Pînă și cruntului Robespierre i se restabilește un posibil ax raționalist: "Robespierre n-a fost însă predicatorul ipocrit
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
apropiere, ne-am împrietenit (nădăjduiesc) în zilele moralmente toride ale Pieții Universității și ale colaborării la Dreptatea literară, creația noastră comună împreună cu poetul Petre Stoica. O între-bare naivă: mai sînt realizabile idealurile de atunci? Și o întrebare întristată: ți se înfățișează un om de formatul politic-moral-intelectual al președintelui de azi al României, dl. Traian Băsescu, cel slujit de "angajarea" cîtorva intelectuali de vază, chiar ceea ce dorim? - Săptămânile, lunile - în fapt vreo doi ani și mai bine - pentru mine au însemnat o
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
sine va concepe absurd facerea lumii în afara poeziei ori când glosolalia victoriei noastre împotriva fricii va regurgita demoni ai jafului sufletesc. Ne vor întineri mereu cu insolența lor, pretinzându-ne gratuitatea. * Amintirile fără sfârșit ale lui André Salmon ni-l înfățișează pe „Dom’ Ubu“ într-o cârciumă de pe Rue de Seine, comandând și consumând pe rând: „un coniac, o cafea, brânză de Gruyère, un compot de fructe, o jumătate de pui, o macaroană, un antricot, o ridiche de lună, un borș
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lumină ireală și mișcătoare al Maicii lui Dumnezeu, viața i s-a descărcat într-un spasm cu șuvoaie de lacrimi, sfințindu-i dragostea: Apusul a dobândit astfel una dintre puținele sale icoane, atât de puternică și de unică. Sfârșind de înfățișat icoana, Rafael a plâns din nou, de data aceasta doar ca un om, de bucurie. Istoria picturii este o istorie a vedeniilor, în care nu există pictori, ci pictați. * Pe mormântul lui Cromwell, uzurpatorul, se poate citi următorul epitaf: „Aici
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
concepția lui E. Lovinescu referitoare la mutația valorilor estetice, față de care, inițial, se arătase incredul: " Preferam să cred valorile absolute. Astăzi înțeleg că Lovinescu avea dreptate". Prin modificarea codului estetic, dar și a celui etic, religios etc., operele ni se înfățișează într-o lumină nouă, nu o dată defavorabilă, circumstanță ce le elimină din canon. Devenite obiect de cercetare academică, ele nu mai pot fi citite "cu plăcere". în treacăt fie spus, în alt loc, criticul se arată mai concesiv. Menționînd deosebirea
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
ca în 1850. Exagerând puțin, am putea spune că singura noutate (tematică, nu tehnică) pe care o înregistrează Cronică de familie față de Balzac e apariția comuniștilor, anticipați încă de pe la 1920 în istoria majoră a României, așa cum o percepe și o înfățișează Petru Dumitriu. Păcatul nu e anticiparea comunismului (orice mare scriitor se vrea cât de cât profet), ci justificarea lui perfidă, inculcarea subtilă a ideii că prezentul comunist al autorului decurge în mod obiectiv din istoria națională. Antimodernismul declarat al lui
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
nor, de pasăre...!/ Dumnezeii tăi de respirație!/ Dumnezeii tăi de trestie!/ Dumnezeii tăi de cireș!/ Dumnezeii tăi de întuneric!/ Crucea mamei tale, de lume!/" (Du-te-n pîntecele mă-tii de hoit). în acest fel Adrian Alui Gheorghe ni se înfățișează ca un blasfemator paradoxal, răstignit pe propriile-i disonanțe. E adevărat că negrul e la modă, dar de la Ion Caraion încoace n-am întîlnit un celebrator al întunericului mai devotat decît acest poet cu hotărîre țărănească în nume.
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
la mijloc va fi fost și lipsa de timp... Un istoric mondial al suicidului, un studiu aprofundat, cu note de subsol în mai multe limbi și bibliografie cu corp 8 trebuie să existe pe undeva, lucrarea nu mi s-a înfățișat, cazuri, firește, cunosc cu ghiotura, din antichitate și până la zilele noastre - și asta fără să fi dat o specială atenție fenomenului în ciclicitatea sa și nici în substanță, capitole la care se cere un har al clasificării, dublat de visul
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
de alcov cu intrigi amoroase extraconjugale ca la carte, jucat într-o impecabilă franceză colocvială (consulul francez, consoarta acestuia, valetul plus canișul Bichon), ce mai, un adevărat cuib de nebunii hetero și homoerotice. Sub o multitudine de măști ne este înfățișată și frumoasa Marioritza, pandantul feminin al prințului, aventurieră internațională în solda lui Napoleon. îndrăgostită de tânărul prinț Emanuel Mirzaian, alias Manuc, controversata și fermecătoarea văduvă nu-și poate duce la bun sfârșit misiunea cu care fusese învestită de împăratul însuși
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
cultiva un dialog între filosofie și poezie, în perspectiva unei consubstanțieri între cele două domenii fundamentale ale creației a căror separare nu e mai puțin dificilă decît înțelegerea lor în sensul unor conexiuni... Sub semnul unor asemenea generalități dorim a înfățișa o carte a d-lui Mircea Braga, închinată lui Nietzsche, care-și propune a insista "în principal asupra elementelor de filosofia culturii", așa cum apar în opera în cauză. O intenție de căpetenie a gînditorului german a fost cea de-a
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]