5,677 matches
-
Roxana Covrig Criști Gălbenușe, un tanar boxer, a fost ucis de față cu soția sa și cu alți prieteni, după ce un bărbat de etnie romă i-a înfipt un cuțit în inimă. Criști Gălbenușe avea speranțe pentru viitorul său. Era sportiv, avea o soție și un copil de doar trei luni. Soția lui Criști a fost devastată cand bărbatul care îi promisese că anul viitor îi va spune
Cununați în moarte. Ceremonie sfâșietoare pentru boxerul ucis de romi by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/35819_a_37144]
-
cu declarațiile naționaliste decât o făcea anul trecut, dânsu de altfel a făcut și o vizită în SUA, și iată că zona aceasta este de nișă, este o gaură. Domnul președinte simte cu instinctul său infailibil că trebuie să se înfigă. Să mai ia niște voturi de la cei care vor rezista întotdeauna pe aici, românașii urâtori de bozgori. Sunt o categorie, indiferent de ce se întâmplă, ei au fixația asta și sunt mulți la voturi. Ăsta este tot calculul domnului Băsescu. Dănsul
CTP: Băsescu mai vrea niște voturi de la românașii urâtori de bozgori by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/35916_a_37241]
-
lumina. Părea un munte făcut din cristale albe, cu o energie care urca din pântece și țâșnea ca dintr-un gâtlej retezat. După ce, însă, ochii se obișnuiau cu lumina, ieșeau la iveală tot felul de petice multicolore, unele sclipeau, țevi înfipte pe jumătate, corniere rășchirate, table îndoite, tălpi încă lucioase de fiare de călcat, întoarse către cer ca potcoavele cailor morți. Altele absorbeau lumina, țigle sparte, mormane de cenușă care mai păstrau urmele găleților în care se întăriseră, petice și cârpe
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
propus. Prioritatea, și pentru poeticianul (re)lecturii, nu mai contează, ea e oricum răzbătută de afinitate sau confinitate. Dar să mai citim un scurt fragment: „Politologia pe care o propune Conul Leonida rămâne esențial pozitivă, optimistă, progresistă, cu rădăcinile adânc înfipte într-o anumită zonă caragialesc- perenă a identității culturale românești. Ea nu e totuși străină de un anumit absurd metafizic prin care Caragiale și Ionesco se înrudesc, dincolo sau dincoace de influențe, sub semnul unui paradoxal clasicism.” Ce constat aici
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
Mântuitorului participând la Sfânta Liturghie, împodobind cu ramuri de salcie sfințită icoanele, ușile și ferestrele gospodăriilor lor și păstrând rânduiala postului. Aceste ramuri sfințite se păstrează peste an, fiind folosite cu credință la tămăduirea diferitelor boli. Oamenii obișnuiesc și să înfigă aceste ramuri în straturile proaspăt semănate, să le pună în hrana animalelor sau să le așeze pe morminte. Ramurile verzi simbolizează castitatea, dar și renașterea vegetației, amintind totodată de ramurile cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim
Duminica Floriilor. Tradiții și obiceiuri by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/37511_a_38836]
-
camionul din urma mea, pe dreapta, în timp ce tot dealul vibrează de la undele de șoc. Gloanțele străpung aerul pe deasupra căștii mele Kevlar, așa că mă lipesc și mai tare de pământ, strângând cu degetele mâinii stângi patul carabinei M16, în timp ce dreapta o înfig în pietriș, iarbă și praf, târându-mă astfel centimetru cu centimetru către un pietroi de mărimea unei roți de mașină, singurul adăpost pe care-l pot găsi. Zboară iarăși gloanțele de mitralieră pe deasupra; mușchii capului, gâtului și spatelui mi se
Joseph Daniel Haske: În bătaia puștii by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Journalistic/3768_a_5093]
-
după job și ai obligația să îți păstrezi mintea limpede. Fă distincția între ce trebuie să spui și viața reală. Nu purta cu tine ura de la serviciu și să nu ții acasă păpuși cu fața adversarului în care să mai înfigi ace când ai avut o zi proastă; • Întotdeauna obține confirmarea șefului tău pe sintagmele/frazele tari care ar putea stârni polemică publică; • Pentru că îi vrei binele șefului tău, gândește-te că s-ar putea ca uneori să greșească. Fii critic
Turcan, către Palada: Sfaturile purtătorului de cuvânt al președintelui pentru purtătorul de cuvânt al premierului by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/33971_a_35296]
-
Dar de ce fierbe copilul în mămăligă? În roman găsim șapte răspunsuri, toate cu mesaje subliminale clare. Pentru că: se ascunde în sacul de mălai de frică și adoarme, se joacă cu singurătatea bunicii, Dumnezeu e un bucătar, chinuiește alți copii orfani, înfige o foarfecă în obrazul mamei, are un schelet de cîine și „o voce de pietre”. Sunt tot atâtea etape inițiatice. Totodată, răspunsurile atestă trecerile dinspre realitate în lumile interioare, tot mai bizare. Între frică-mâncare-joacă, naratoarea ajunge la epifanii și strategii
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
a lui Kafka numită Copacii. Spune acolo că noi suntem precum copacii în zăpadă, care par că plutesc, că nu au rădăcini. Asta, scrie Kafka, nu-i decât o iluzie, fiindcă toți știm că ei au rădăcini și sunt bine înfipți în pământ. Apoi spune: dar și asta e o iluzie. Acum șaizeci de ani, într-o noapte de iarnă, în chibuțul Hulda, un băiat de 15 ani a citit proza asta a lui Kafka, și lectura ei l-a schimbat
Discursul lui Amos Oz la primirea Premiului Kafka 2013 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3101_a_4426]
-
el însuși îl îndemnase pe Billy să-l pocnească pe individ dacă se apropia de el într-un mod nepotrivit. Herman era în toiul discursului când, cu o forță teribilă, căpitanul l-a apucat de gât cu o mână aspră, înfigându-și unghiile în pielea lui. - Mie să nu-mi vorbești așa! a zis el. Cum îndrăznești, băiete, să vii în cabina mea și să-mi spui așa ceva? Herman s-a trezit în fața cabinei, cu ușa trântită și zăvorâtă în urma lui
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
constituie spațiul poetic, timpul și vremea ființei, trecutul și viitorul său: „Fără alcool, fără sex. Sună fals: «își scutură mătreața/ îngerii din cer», îmi/ spune mortul, ce mă ține de mînă, cît să traversez strada/ principală, mai/ bine mi-ar înfige un pumnal în spate,/ spate cocîrjat de volumul istoriei atmosferei ce o respir... E/ prea serios. Încotro? Că mă distruge destinul./ Poate încep să mă dizolv fizic. «Ninge din mine»... Ninge,/ iată fulgii Binelui, Frumosului și/ Adevărului - pentru cine ninge
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
se poate de repede. Lasă că și cancerul de prostată face parte din viață. Asta nu te scutește de hoție. În loc să-și vadă de sănătate și de banii pe care i-au furat, ei nu fac altceva decât să ne înfigă cuțitul în rană", a spus Radu Banciu la B1 TV. Anchetatorii au stabilit că Nicușor Constantinescu trebuie să se întoarcă în România până la începutul lunii iunie, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat.
Banciu, cuvinte DURE despre un PSD-ist: Și CANCERUL face parte din viață by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29430_a_30755]
-
fardul de pe obrazul social. Paradoxal, pe tînărul histrion și scamator al cuvintelor îl irită tocmai măștile ce ascund chipurile concetățenilor, onorabilitatea rigid-burgheză, frazele impermeabile, bune de învelit carnea realității. Și atunci el va deveni „un cuțit ascuțit” și se va înfige, iar și iar, „ca un fier ruginit/ în toți și în fiecare”: „Gîștele mari din oraș/ scurmă și scurmă întruna./ Cei care mulg nori de caș/ nu iau în barcă nici una.// Eu stau ca un prost/ într-o vană de
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
brațe/ vîslesc din picioare/ pe o mare de țațe.// Gîștele mari în făraș/ Oamenii-porc în canale!/ Să fiu singurul eu din oraș/ găsesc cu cale!// Dar stau ca un prost/ în cîmpul cu maci/ cu gurampletită în bale,/ și mă-nfig ca un fier ruginit/ în toți și în fiecare.” (XV. Cântec de nebun). Ca și în Manifest anarhist..., singura stea de pe cerul poetului „blestemat” este Mama, figura maternă, esențializată într-un principiu al binelui incoruptibil. Acesta e punctul fix, punctul
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
și e suficient să citez la întâmplare pentru a mă face înțeles: „Îți amintești când ți-am spus că/ adolescenta aceea maghiară/ ar fi putut fi acum 1000 de ani/ Navamalika mea?// Între piatra tombală și/ sticla fotografiei iedera-și/ înfipsese stolonii printr-un/ miracol sordid.// Am revenit toamnă/ după toamnă căutând/ mormântul și piatra,/ iedera și sticla.// Pisicile din Hajongard/ mă urmează silențios peste tot/ îmbrăcate-n tunica/ lui Mao” (p. 30). Dincolo de aluzia la cunoscutul roman al lui Rebreanu
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
Tu, care ai primit pe frunte spinii / și cuie adânci În mâinile-ți supuse. // (...) și spune morților de sub troițe sfinte / că va veni cândva o dimineață / când Neamu-ntreg va fulgera la viață,/ cuminecat prin morții din morminte. Mi s-au Înfipt În suflet așa de tare aceste versuri că am hotărât să le adun și să le Învăț pe de rost. „Doamne, ajută-mă!”, mi-am zis. și Mân tuitorul m-a auzit. La Aiud, m-a băgat În secția a
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
diavol în paradis este o lectură plăcută și ușoară, deși nu o carte „roz”. Personajul principal e destul de greu suportabil, dar tocmai despre asta este vorba. Miller ne prezintă un exemplar din specia umană, îl descrie cu precizie și-l înfige cu un ac în insectar. E, în fond, o carte despre natura umană, pornind de la un caz particular căruia talentul unui mare scriitor îi dă anvergura necesară ca să devină un personaj memorabil.
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
spatele casei mele și m-am îndreptat către centrul orașului, unde, la ora aceea târzie, aș mai fi putut întâlni oameni. Și astfel am pornit, cerșetor nou și bizar, în căutarea victimelor de care să profit. Mergeam repede, privind înainte, înfigându-mi privirile în chipurile trecătorilor, căutând să-l aleg bine pe acela care trebuia să-mi astâmpere foamea. Asemeni unui hoț nocturn sau unui tâlhar, m-am așezat la pândă la o răspântie și am așteptat să treacă omul oarecare
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
cum de nai înțeles că dușmanul cel mai mare al omului este el însuși? Cum de n-ai aflat până acum că de altul mai scapi, dar de tine însuți, niciodată? Iar masca se aplecase deasupra lui pentru a-i înfige primul bisturiu chiar în clipa în care, urlând, el s-a trezit din coșmar. La masă, colonelul tocmai îi spunea ceva, dar vocea venea parcă din exterior, iar el nu era sigur că-i înțelege cuvintele. Tu m-ai readus
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
ce se-nsoțește singură pe străzi și în măduva nopții și în cutremurul somului ia-mă de mînă ascundemă-n răsuflerea ta uită-mă poate înduioșăm moartea cu această complicitate. Peisaj normand Ani în picaj păsări plonjînd în mare pliscurile lor se înfig adînc între omoplați stol la orizont inexprimabilul se deschide doar pentru sine vîntul ghemuit în spatele dunei pîndește valurile. Briză consolatoare cînd fruntea ademenește ultimul snop de raze de după nori ca pe o recompensă pescărușii manevrează refluxul sub imobilitatea aparentă a
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
nu adulmecase nici vântul poeziei ortodoxe, și Ilarie îi suflase biserica și resursele ei. Tinerii vedeau azi îngeri; stolul lor se înmulțise descinzând din văzduh în diferite capitole bugetare. El de abia acum se dezmeticise. - "Prea târziu", îi spusese Ilarie, înfigându-i un pumnal în inimă. îmbătrânise, constată învins, trăgând după sine servieta-i plină de manuscrise morale și culturale. Dacă ar fi ascultat cel puțin de sfaturile nevesti-sii, doamna Simina Burdea născută Pomană, directoarea Școalei de menaj Despina Doamna, care
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
pe această rută, ca și cum ea n-ar face parte din traficul complicat al orașului, ci ar fi o recreație reatebistă, unde orice e posibil și totul e permis. Ultimul bloc de pe vergului are 17 etaje și mai multe antene GSM înfipte în creștetul lui. De la balcoanele celor mai înalte etaje, oamenii văd pînă dincolo de complexul Lebăba, iar uneori, cînd cerul e limpede și aerul transparent, se poate zări, ca o pată verzuie, chiar și pădurea din dreptul mănăstirii Cernica. Dedesubt, rondul
Reportaj din balcon by Cornel George Popa () [Corola-journal/Imaginative/15426_a_16751]
-
vină în grabă să închidă ochii să-și frigă degetele mașină de tocat zic nimeni nu vede dincolo de fotografie caruselul oaselor lenea în pasta uscată la gura tubului nu mai e cald colțul mesei nici litera nici cuiul care se înfige în perete într-o totală anestezie nu mai zic pasăre mașină de tocat zic și amestec cărțile mama avea o talie de viespe i-am tăiat-o cu foarfeca eu și tu și balotul vesele clopote la biserica neagră eu
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15625_a_16950]
-
orașul năpădit de ceață artificială = prilej de răfuieli stătute, confuzii îndelung gândite = docilii orbi (cum scheunau 1) se rătăciseră de vechi stăpâni, gemând după cei noi = cât despre ultimii poeți, știm c-au murit prin sufocare, cu țăndările unei fraze înfipte-n gât eu dormitam de-a lungul orelor de isntrucție = seara își aduna pe creștet broboadele negre c-un gest istovit de țărancă vădană - mai venea cineva să ne smulgă tresele de pe umăr = pocneau oribil = le azvârlea în canal = holbați
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
și-așa mă voi mărita și divorța și la nesfîrșit voi halucina încercînd să-mi amintesc și să uit să-mi amintesc... nu mă iubea nimeni pe-atunci cum să iubești o mogîldeață care ca o căpușă ți s-a înfipt în pîntec lustruindu-l pe dinăuntru sfîșiindu-l de durerea striatei lumini? cum să iubești o închegare de carne un amestec de limfă și piei străvezii care, iată, își usucă saliva pe sînul obosit îți molfăie între gingii disperarea lacrimile cu
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]