4,863 matches
-
urmărit atacarea Episcopiei cumanilor, situată în regiunea de curbură a Carpaților (Vrancea). Comandantul armatei mongole care a acționat aici era Bochetor, cu o poziție înaltă în ierarhia militară a năvălitorilor. După ce au trecut Siretul în pământurile Episcopiei cumanilor, mongolii au înfrânt oastea ce apăra regiunea, iar episcopia a fost distrusă. Ajunse în teritoriile de la curbura Carpaților, oștile mongole s-au divizat, un corp s-a îndreptat spre Țara Bârsei, prin pasul Oituz, calea de legătură între Moldova și Transilvania. Straja pasurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
oștile mongole s-au divizat, un corp s-a îndreptat spre Țara Bârsei, prin pasul Oituz, calea de legătură între Moldova și Transilvania. Straja pasurilor de munte era asigurată aici de români și secui ("Ollaci et Siculi"), care au fost înfrânți de năvălitori. După ce au ajuns în Țara Bârsei, mongolii au reușit să înfrângă armata voievodului Transilvaniei, care a căzut pe câmpul de luptă, apoi au înaintat prin sudul regiunii spre vest, în direcția Panoniei. De la curbura Carpaților, un alt grup
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin pasul Oituz, calea de legătură între Moldova și Transilvania. Straja pasurilor de munte era asigurată aici de români și secui ("Ollaci et Siculi"), care au fost înfrânți de năvălitori. După ce au ajuns în Țara Bârsei, mongolii au reușit să înfrângă armata voievodului Transilvaniei, care a căzut pe câmpul de luptă, apoi au înaintat prin sudul regiunii spre vest, în direcția Panoniei. De la curbura Carpaților, un alt grup militar mongol s-a îndreptat spre sud-vest, de-a lungul Munteniei. Despre acțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ordinelor misionare ale bisericii, dominicanii (predicatorii) și franciscanii (minoriții). Înfruntarea între cele două lumi, în sud-estul Europei, are loc între statul latin de Constantinopol și blocul vlaho-bulgaro-cuman. Prima luptă s-a dat la Adrianopol, în aprilie 1205, unde latinii sunt înfrânți și împăratul Balduin luat prizonier. Asocierea celor trei forțe, vlahi, bulgari și cumani a dus la dezagregarea Imperiului bizantin, după 1185, iar ulterior a constituit o primejdie pentru cel latin, după 1204. Intervenția masivă și permanentă a cumanilor din nordul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dar atacurile împotriva latinilor au continuat.1 În anul următor, urmașul său, Asan Borilă, căsătorit cu văduva cumană a lui Ioniță, pentru perpetuarea alianței vlahi-cumani, și-a făcut apariția în Tracia, dar în iulie 1208, la Philipopol, aliații au fost înfrânți de latinii conduși de împăratul Henri de Valenciennes. Luptele au continuat în același mod până în 1212. Între timp, cumanii devenind tot mai mult o problemă pentru cruciată, împotriva lor se mobilizează latinii și papalitatea. Forțele cruciatei apusene au legat cucerirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
replică la strânsele legături între Bizanț și statul hulaghizilor din Persia, cu care Hoarda de Aur se afla în conflict pentru teritoriile caucaziene. Nogai s-a aliat cu țarul bulgar Constantin Tich, adversar îndârjit al împăratului Mihail, și i-a înfrânt pe bizantini. Relațiile Hoardei cu Bizanțul au rămas un timp încordate, dar împăratul, prin abile manevre politice, a reușit să-l atragă de partea sa, oferindu-i puternicului emir de soție o fiică naturală a sa. Apoi, Nogai, instigat de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mongolilor cu Bizanțul au încetat în 1282, la moartea împăratului Mihail VIII, încât sub Andronic II, urmașul său, are loc deja o expediție a "sciților paristrieni" (mongolii) stabiliți la sud de Dunăre, în Dobrogea, în teritoriile bizantine, unde au fost înfrânți lângă Mesembria-dar primejdia unor incursiuni mongole în Tracia și Macedonia s-a menținut. În 1285, emirul Nogai și prințul Tola Buga au organizat o mare invazie în Europa centrală, cea mai însemnată acțiune militară mongolă după 1241. Faptul că în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
hanul Toqtai, care au dus la conflicte armate directe între cei doi. Aceste ciocniri militare nu s-au desfășurat în nordul Dunării, ci mult spre răsărit, în stepele nord-pontice. Într-o primă luptă, pe râul Ias, hanul Toqtai a fost înfrânt și el s-a refugiat dincolo de Don, fără a fi urmărit, în a. H. 697 (oct. 1297-oct. 1298). Apoi, între cei doi s-a dat o nouă luptă decisivă, în a. H. 699 (sept. 1299-sept. 1300), la Kukanlâk, unde Nogai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-a refugiat dincolo de Don, fără a fi urmărit, în a. H. 697 (oct. 1297-oct. 1298). Apoi, între cei doi s-a dat o nouă luptă decisivă, în a. H. 699 (sept. 1299-sept. 1300), la Kukanlâk, unde Nogai a fost înfrânt și ucis. Asupra locului bătăliei sunt controverse: ea ar fi avut loc pe râul Kaganlâk, afluent aflat pe partea stângă a Niprului, în apropierea Odessei, sau lângă lacul Cogâlnic, în sudul Basarabiei (Bugeac) sau la nordul Terekului, în Crimeea. După
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de arhiepiscopul de Esztergom, erau doar vag cunoscute. Rogerius, descriind năvălirea tătarilor, scrie că în timp ce "regele Kadan" (căpetenia mongolă) a ajuns la Rodna, în Transilvania, "Bochetor, împreună cu alte căpetenii, au traversat Siretul și au ajuns în țara Episcopului cumanilor și, înfrângându-l, au ocupat țara". Deducem că hotarul răsăritean al episcopiei era Siretul, dar spre sud nu știm care era limita, iar spre apus, cf. Diplomei ioaniților, hotarul nu depășea pasul Bran-Câmpulung, de unde se întindea țara voievodului Seneslau, în timp ce la sud
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de peste Olt. Astfel, la începutul domniei tânărului rege Ladislau, prin 1273-1274, conform documentelor regești ungare din 1285 și 1288, Litovoi se revolta împreună cu frații săi. În această luptă, pentru stăpânirea Hațegului, se întrebuințau români contra românilor: Litovoi și Bărbat erau înfrânți de un magister Gheorghe, fiul lui Simon. S-ar putea ca Litovoi, crede Iorga, să fi pornit un atac împotriva regelui în înțelegere și cu acei cumani rebeli, urmăriți de rege până în Moldova. Lupta cu Litovoi avea loc la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
12 Dar să revenim la data și împrejurările închegării Țării Românești, după Neagu Djuvara. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, sub Ladislau IV Cumanul (1272-1290), intervin tulburări în regatul ungar: în 1282, cumanii retrași în interiorul țării se revoltă, dar sunt înfrânți, unii din ei fug spre Moldova, alții rămân pe loc și se supun regelui. În mijlocul acestor tulburări, în 1285, tătarii trec munții și pătrund în regat: Transilvania este pustiită, iar cumanii cooperează cu năvălitorii. Haosul din Ungaria culminează cu uciderea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a unificat țara și a ocupat Vidinul. Într-o "Istorie despre domnia Serbiei", se vorbește despre lupta lui Ștefan Uroș III, tatăl lui Ștefan Dușan, cu țarul bulgar Mihail, ajutat de tătari și de Basarab". În același timp, Ivan Alexandru înfrânge pe bizantini și ocupă porturile la Marea Neagră-el este ajutat de tătari care trec Dunărea, iar cronicile bizantine și bulgare susțin că și vlahii (români) lui Basarab au luptat alături de tătari. În lupta de la Messembria (1331), dintre bizantini și bulgari
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întâmpinată de Petru, în Țara Șipenițului, și atrasă într-o zonă cu păduri întinse și greu accesibile, numite "plonine" (codrii plonini), unde moldovenii a prăvălit asupra ei o mulțume de copaci (o Posadă moldovenească). Atacați prin surprindere, polonezii au fost înfrânți, mulți morți și numeroși prizonieri, dintre care o parte au fost răscumpărați apoi de regele Cazimir III. În legătură cu această luptă, s-a purtat o discuție acerbă în istoriografie, dar fără nici un rezultat. Cronicarii Grigore Ureche și Miron Costin, încercând să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Este de partea formelor fără fond (în sensul sincronismului lovinescian), preconizează occidentalizarea rapidă, saltul istoric, fanatizarea sufletului românesc, cultul forței, distrugerea infecundei democrații și impunerea dictaturii populare, indispensabilă în cadrul culturilor mici: „Ea este singurul mijloc prin care ei își pot înfrânge inerția [...]. Orice soluție am căuta pentru România, este imposibil să o vedem scuturată din orbecăiala ei seculară în afară de un regim dictatorial. Și prin aceasta înțeleg un regim care creează în România o febră unică și tinde să-i actualizeze ultimele
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
Tudor Vianu în marginea liricii lui Ion Barbu. C. începe prin a lămuri de ce Arghezi nu este un poet obscur și, pentru a dovedi, face o analiză logică și filologică a versului, traducând pe înțelesul tuturor subtilitățile limbajului. Pentru a înfrânge prejudecata cititorului leneș, el se decide să „scormonească [...] în măruntaiele” poemelor. Operație pe care o face cu pricepere și chiar, s-ar zice, cu plăcere, explicând în cuvinte simple ce înseamnă „suferința cerului” sau cum se traduce cuvântul turcesc „biulbiul
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
cât timp a avut dreptul să publice, fenomenul arghezian, scriind despre toate cărțile poetului. I s-a reproșat nota accentuat didactică și schema prea rigid raționalistă a viziunii critice. Reproș în bună parte îndreptățit, dar trebuie admis că pentru a înfrânge inerțiile, îngustimile și intoleranțele criticii tradiționaliste (în speță pe N. Iorga, și prin el un public larg, format la școala Coșbuc și Vlahuță), criticul a fost nevoit să folosească în demonstrație arme simple și convingătoare. A reușit. Dintre lovinescieni, C.
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
coautori. Perseverența lui Spiridon Biserică e văzută de ceilalți ca un fel de „turbare”, dar „mielul” (personajul e construit cu sugestii caracterologice din Mitică Popescu al lui Camil Petrescu și Alexandru Andronic al lui Mihail Sebastian), ajutat și de întâmplare, înfrânge birocrația. Ziaristul Chitlaru, de la „Făclia vie”, luptă cu demagogia redactorului-șef ori cu înscenări și acuzații nedrepte, instituindu-se într-un fel de exponent al „opiniei publice”. O „eroină”, directoarea de teatru Alexandra Dan, își face un examen de conștiință
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
într-o profesiune de credință ambiguă, realist-clasică și artificial-estetică: „Acum, când în întreaga lume se practică un antiteatru furios, nutresc ambiția să realizez un pro-teatru alcătuit din limpezimi, dintr-o geometrie exemplară a relațiilor omenești, scris în respectul tuturor canoanelor, înfrângând dificultăți, superiorul dispreț al unora, surâsul satisfăcut al altora. Ce înduri în viață nu poți îndura în teatru. Pe scenă, chiar și urâtul trebuie să fie agreabil, odiosul atrăgător, sordidul pitoresc. Altfel, fuge lumea din sală, cea mai aspră pedeapsă
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
1933; Ninge peste Ucraina, București, 1945; Bal în Făgădău, București, 1946; Marea furtună, București, 1946; Sufletu’ arendășoaiei, București, 1949; Vocea Americii, București, 1949; Viața învinge (în colaborare cu Dinu Negreanu), București, 1950; Voința de pace a popoarelor nu poate fi înfrântă, București, 1951; Pentru fericirea poporului (în colaborare cu Nicolae Moraru), București, 1951; Bulevardul împăcării, București, 1952; Iarbă rea, București, 1952; Pamflete, București, 1952; Cântecul libertății, București, 1953; Teatru, București, 1953; Mielul turbat, București, 1954; Arcul de triumf, București, 1955; Recolta
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
calul și și-a chemat oamenii să i se alăture și să apere drumul. Dar dușmanii ne-au atacat plini de furie. Însă saxonul, după ce s-a apărat cu un curaj deosebit, a fost ucis. Astfel întregul detașament a fost înfrânt și nu au scăpat întregi mai mult de cinci sute de oameni. Am suferit o pierdere specială în această înfrângere; nu aveam să îl mai văd niciodată pe regele Suediei. Cu toate ca maiestatea să a trimis chiar a doua zi un
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
II-lea a rămas cunoscut în istorie, alături de vărul sau Ludovic al XIV-lea, pentru numărul mare de amante. Copleșit de situație, a trebuit să accepte oferta de a deveni regele Scoției. După numai câteva luni, Oliver Cromwell l-a înfrânt în bătălia de la Dunbar. În cartea sa, Charles ÎI: King of England, Scotland, and Ireland, Ronald Hutton povestește cum tânărul a încercat timp de șase săptămâni să fugă din Anglia. A reușit să ajungă în Normandia pe șaisprezece octombrie, în ciuda
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
parlamentului, Ludovic a acuzat-o de les-majeste și a exilat-o la castelul Blois. Apoi a decis să se alieze cu ducele de Savoia împotriva armatei spaniole - să nu uităm că Ludovic era căsătorit cu infanta Spaniei - pe care a înfrânt-o. Incapabilă de a reacționa, regina-mamă privea uimită cum fragilul și labilul sau fiu, Ludovic, scoate la lumină o nouă ipostază a personalității sale, aceea de rege autoritar, lucru întărit de hotărârea regelui de a o căsători pe sora să
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
în 1652, au dat dovadă de o violență atât de mare, încât și-a pierdut toată credibilitatea și suportul francezilor. Între timp Mazarin a ajuns la o înțelegere cu unul dintre cei mai capabili generali, Tourenne, care a reușit să înfrângă revoltă, alungându-l pe Condé din țară și deschizându-i calea lui Ludovic al XIV lea, aflat la vârsta în care putea să-și revendice tronul. În 1653 l-a rechemat pe Mazarin și astfel absolutismul regal a fost reinstalat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
provocare a fost să-l convingă pe suspiciosul și răzbunătorul Ludovic al XIIIlea să accepte sarcina soției. Levi afirmă că a fost ideea lui Richelieu și că a s-a implicat în această conspirație, deoarece era singura modalitate de a înfrânge ambițiile lui Gaston și de a garanta supraviețuirea dinastiei." <footnote Richard Wilkinson, Louis XIV, Longman, Londra, 2001, p. 40: "is convinced that Cardinal Mazarin, Anne's lover, future chief minister and possible husband, was the father. Levi believes that Louis
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]