1,889 matches
-
viața. Așa e în firea lucrurilor - să nu participi la el, dar el să curgă prin tine fără ca tu să bagi de seamă. Până în acea după-amiază. Cu o zi înainte mă despărțisem de Dodo. Acum zăceam în pat cu ochii înfundați în orbite și cu inima grea a călăului. Aveam febră mare și mă topeam încet, îmi reveneam ușor-ușor din starea de om de zăpadă, regăsindu-mi inima caldă și mirându-mă de inutilitatea ei în lumea mea minerală. Aș fi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
zi de dimineață, când ai tăi trag de tine și abia reușesc să te urnească din loc. Pentru ce să te miști ? Trăiești cu inima grea a călăului. Ceva amenințător s-a insinuat în viața ta de când coridorul s-a înfundat sau poate de când ai rupt și deșirat coconul iubirii. Noaptea stai întins în pat și asculți liniștea, pipăind cu gândul un vechi coridor înfundat. Nu se mai simte nici o spărtură, ești prins aici, inima bate repede. Înaintând pe culoarul cel
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mi-a plăcut. Apoi mi-au spus că tocmai mâncasem carnea fratelui meu și au început să râdă. Am fost legată de mâini și de picioare și dusă în cortul șefului de trib. Era un bărbat mătăhălos, cu ochii mici, înfundați în grăsime și plini de cruzime, care mi-a spus că dacă tatăl meu nu îi va da toată averea lui, mă va omorî și pe mine. Apoi, așa cum eram, cu mâinile și picioarele legate, m-a întors cu fața
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de ce trebuie întotdeauna să trăiesc în acest echilibru fragil, gata să cad în prăpastie, în loc să am viața ușoară, liniștită și plină de satisfacții pe care mi-o proorocise Janet în cazul în care aveam să-l ascult și să mă înfund într-un birou prăfuit și plin de cucoane care se pudrează pe nas și visează la o mașină japoneză în rate, am zărit pe jos ceva care a făcut să-mi sară inima din piept. Era FOTOGRAFIA angalok-ului din visul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vadă urmașii. Întîlnindu-i, s-ar fi putut să gîndească altfel. Mai mult, să ceară drepturi; s ar fi găsit juriști care să-l sprijine; cum, tot așa, s-ar fi aflat alții care ar fi făcut orice pentru a-l Înfunda; s-ar fi creat, oricum, un precedent, nimic nu ar mai fost ca Înainte. S-ar fi putut, de pildă, ca tații-donatori să fie obligați să Își asume și Îndatoriri aparte; Încasaseră, cîndva, niște bani, puțini, la urma urmei, față de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
gura care Îi sorbea respirația, aproape sufocîndu-l, În aburul din cabină, dar și-a revenit; o simțea pe Ann fierbinte, lipită strîns, a apropiat-o și mai mult, o căutase atîta vreme, nu pentru asta, Doamne ferește, Însă drumurile lor se Înfundaseră acolo, Într-un spațiu de doi pași, nici să se Întindă nu aveau loc, se amestecaseră stînd În picioare, nu era loc de fugă. Simțea tot; unghiile Annei zgîrÎindu-l, zvîrcolirea acesteia, de parcă ar fi vrut să scape, dar era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să și moară În clipele acelea, pățiseră asta atîția. Da, Thomas - după cum simțea el că stăteau lucrurile - nu avea de ce să fie acuzat de incest, pedofilie, abuz; de viol, nici atît; ce ușor puteau unii, după judecata lor, să-l Înfunde! Nu omorîse, nu tîlhărise, nu lua În deșert numele Domnului, Îi Învăța pe cei tineri ce este etic, Își iubea bunica, ce-i era tată și mamă; Thomas, față de alții, era un Înger. Unul căruia Antonia i-ar fi dat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
date. Merită să citești primele pagini, nu e rău, rămîne de văzut ce forță de înaintare va avea... Personal nu cred că se poate merge prea departe pe acest drum, la un moment dat riscă să devină plictisitor, să se înfunde sau să se lase strivit de un munte de detalii. Și totuși, detaliile sunt farmecul unei astfel de povești. Vom vedea. Îți urez zile frumoase la Veneția. Al tău, Bernard 32. Ken frînă brusc și se aplecă deasupra volanului pentru
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mei. Voiam să revăd întîi casa bunicilor. am regăsit strada care ducea la ei și care șerpuia în paralel cu un rîu. nu mai recunoșteam totul, iar la un moment dat una dintre potecile pe care o luasem s-a înfundat într-un fel de teren viran năpădit de o vegetație sălbatică, mărăcini și tufe pline de țepi. Un gard de sîrmă ghimpată bloca trecerea, iar undeva, pe o tăbliță, scria teren mILItar. am rămas uluit că acel drum pe care
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
-i cunoască familia, însă Titi nu-l invită deloc, obișnuit cum era de Aglae să nu primească pe nimeni acasă. Atunci colegul se mulțumi să-l cheme el acasă la el, și astfel, a doua zi de Crăciun, Titi se înfunda într-o stradă din dosul Gării de Nord. Casa la care se opri, după număr, era scundă și părea să fi fost înainte o prăvălie, ale cărei vitrine fuseseră astupate. Titi n-avea nici o idee de stiluri arhitectonice și valori sociale G.
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Lucra, cu o frenezie casnică tăcută, la fel de fel de mărunțișuri. Făcu abajururi de tul pe care le zugrăvi cu acuarelă, vopsi masa și scaunele, inventă passe-partout-uri de felurite forme și mărimi pentru fotografii. Ana îl lăsa in pace și se înfunda la părinții ei sau pleca în oraș. Începuse de la o vreme să vină tot mai des și mai dezinvolt în purtări Stănică. - Haide, frate, în oraș să mai luam aer, îndemna el. - Titi, nu vrei să mergem? făcea Ana numaidecât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nouă, și nici Pascalopol, care unea galanteria cu paternitatea, nu o reținea la ore înaintate. Se gândi apoi că Otilia e supărată și s-a urcat în odaie. - Dar domnișoara Otilia? întrebă el, fiind de față și Marina. Moș Costache, înfundat în țigările lui, n-auzi bine, iar Marina, care tocmai ieșea pe ușă, răspunse enigmatic: - Apoi, Otilia, cum e Otilia! Lui Felix îi veni gust să bată cu pumnul în masă, înciudat de a nu putea afla neted un lucru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de o favoare disputată. Dar și generalul, și el erau încurcați de întîlnire, de unde rezultă că pentru amândoi era compromițătoare. Felix își exageră situația, socotind-o ca o decădere morală, și își făgădui o cură de ascetism. Avea să se înfunde în cărți, să dea examene strălucite, să-i arate Otiliei cum știe el să se țină de cuvânt. Examină din nou și cazul Otiliei. Plecase, e adevărat, dar n-avea nici o dovadă că-l trădase. Fata scrisese, avea să se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dânsul. Felix simți nevoia de a rămâne singur, își lua rămas bun de la cei doi, care-l părăsiră cu cele mai atente gingășii. Apoi o luă înainte cu o necesitate neînfrîntă de a merge; străbătu toată Calea Victoriei, pustie, și se înfundă în Șosea, până la G. Călinescu Hipodrom. Pe măsură ce mergea și obosea, sufletul i se calma și începea să aibă o viziune mai obiectivă a lucrurilor. Adunarea la restaurantul lui Iorgu îi apăru de o hibriditate caricaturală. Moș Costache, avarul care vânduse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
unchiule! Dar dumneata n-ai mai venit pe la noi. - Nu pot, dragă, se posomorî Stănică, viața mea trece prinmomente decisive. Ori, ori... - Tu totdeauna treci prin momente decisive. Așa ești tu, cu gura mare. De când te-ai însurat, te-ai înfundat nu știu pe unde, la soacră-ta. Vino să-ți facă Costică un loc la fabrică. - Nu mă fac eu, dragă, slugă, la vârsta asta. Poate dăDumnezeu și dău o lovitură. Persoana căreia îi vorbea Stănică era o cucoană mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
șoaptă dacă se simte mai bine. - Na, afurisită carte, exclamă Stănică, trântind o figurăoarecare, e tot ce am. Așa mi se-ntîmplă când joc cu Olimpia. Nevasta e piază-rea. Vasiliad, foarte atent, mușcând cu dinții dintr-un țigaret de os, ședea înfundat în evantaiul lui de cărți și arunca hoțește numai privirile la ceilalți. - Lucrezi muțește, hoțomanule, îl mustră Stănică, amical,ești vulpe bătrână, las' că te știu eu. Câștigi mereu, de un ceas. Ai luat banii lui moș Costache degeaba, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
D-aia i se și spunea lui Bruță "Împăratul" sau "Fulgerul Negru". Când îl însoțea, deșiratului i se zicea, prin consecință, "Fulgerul Alb". Luîndu-se după tovarășul în raglan putrezit, Bruță își eliberă zurgălăii din cele două ace de siguranță, le înfundă limbile cu două călușe de câlți și îi adăposti prin buzunar. Mișcîndu-se ca felina. Precaut. Peste zece secunde, Bruță și prietenul său escaladau, cu bricegele mulate la carâmb, fațada Casei de Cultură a Studenților. Tîrîndu-se pe netezimea și în înălțimea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întîi el, deșiratul, pe acel brâu și inspectă, printre gene, întunericul din interior, grețos și ostil. (Noi, între timp, avîndu-l în frunte pe terchea-berchea și protejîndu-le la mijloc pe fete - mărturisi cu modestie gestul lor bărbătesc Gabi cel Norocos - ne înfundam tot mai adânc în străfundurile etajului întîi, semănând tot mai descurajant cu o grotă...) Depășisem rămășițele cabinetelor de limbi străine, foto, materialism-dialectic, istoria mișcării muncitorești, mărșăluind printre ruinele sediului, parcă dinamitat, al revistei studențești "Convingeri Comuniste", conduse, pe atunci, de către
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
primilor-secretari, îmbulzind pe stadioane pogoane de băștinași, înaintea cărora zăngănea mai întîi unghia, desfăcea apoi, fără somație, și bocceluța cu fecale, și, asigurîndu-se de imposibilitatea evacuării incintelor, mizerabilul recita apoi ore întregi, mulțimilor îngrozite, din versurile sale descălțate. I se înfundase târziu, după ani de distracție, pe un anonim și nocturn stadion din Ploiești, când o ceată de adolescenți buboși și fără vocație se pretaseră la a se lăsa zdrobiți în picioare de către mulțimile înfuriate, alergând vioaie, ca la hipodrom, dintr-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
al apartamentului, din care, cu atâta ușurință mă lăsasem alungat. Așa că, întîi, la dispecerat, într-un container, am încinerat trei sferturi din fișele de protecția muncii ale brigăzilor ce meștereau la combinat. Eram, cred acum, în plin efect hipnotic. Am înfundat apoi cinci șesimi din cartelele de pontaj într-un closet. Am forfecat, am răzuit și-am răsturnat substanțe volatile peste hălci din documentația de execuție, în proporții asigurătoare că nu voi fi nici iertat, nici întemnițat la pofticioșii de mozambicani
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
amor și lingușitor după fuste, s-a uneltit cu șeful de post... Ea să-i presare, în tutun, cooperatorului, magiun drăcesc și să-i subție din energia Kundalini. ...Șeful de post să-i dreseze cooperatorului proces verbal și să-l înfunde în pușcărie, pe motiv că și-ar fi ciopârțit singur vaca, fără aprobarea Sfatului Popular... Și așa, să se înstăpînească și peste casa și peste ibovnica cooperatorului... ...Țârâiala de acuși - explică, de bună credință, fătoaca - îmi poruncește să zdrobesc, în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Canada erau nițel încordate. - Îți dai seama, continuă cu oarecare nepăsare băiatul, că o chestie atât de grozavă nu puteam s-o las chiar așa... Mă făcusem trist, sufeream, mi se părea foarte ciudat de la un timp să mănânc. Îmi înfundam gura cu cât mai multă gumă de mestecat, iar pe ciorba pe care mă obligau s-o dau peste cap ai 145 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Nu-l împinsese tată-su, popa prin scrisori cu mustrătura profundă, cărturărească
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
turuia fata. Te-ai încumeta să ghicești și cum o cheamă pe șuvița mea? Dar băiatul nu mai percuta. N-o auzea și zâmbea obosit. 151 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI iar pe dobitoc, adică pe frunte, îi fusese înfundată o scufie. Nu avu timp nici să înjure cumsecade, fiindcă bufni de dușumea. Azvârli tichia, pentru că se împletici și în tichie. Vărsă o porție dublă de înjurături și, c-un efort supraomenesc, suflecîndu-și poalele cămășoaiei de noapte în față, se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nopți, perpelindu-se că nu ascultase de-un ordin. Domnul Volgoride nu-i arunca, câteodată, când se abătea pe la el, escaladând două etaje, că-l găsește prea palid, că este un amploaiat prea cu ochii beliți sau, dimpotrivă, prea înfundați în orbite și se mira, așa zeflemitor și subțirel că, din pricina plăcerilor solitare, cum de nu-i tremură mîna? Cu atât nu se pricopsise, atâta tot îi mai lipsea, să-și și mânie superiorii! Un coleg îi destăinuise că tocmai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
arăți!... "Privește savant. Cu inima beată. De iubire." Și-l remorcă după ea. Dincolo însemna camera de baie. În baie, uriașei nu-i trebuiră mai mult de zece mișcări principale pentru a demonta robinetele, pentru a expulza garniturile, pentru a înfunda cu prosoape scurgerile chiuvetei și ale căzii. Pe urmă a fost impresionant. Apa tropăia deja pe ciment. Treizeci de secunde și puhoiul trecuse deja de nivelul celor patru glezne liorpăind, cu nădejde, prin în camera de baie. - Să ne salvăm
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]