2,071 matches
-
și-ncercam să o depășim, mașina s-a Înecat, a tușit și s-a oprit. Bine-nțeles, i-am auzit pe cei din trăsură rîzÎnd, iar unul ne-a strigat ceva În legătură cu iepurele și broasca țestoasă. Iar eu m-am Înfuriat atît de tare și m-am simțit așa de umilită și mi-a fost atît de milă de șofer, că tata a zis: „Nu te necăji, poate că nu totdeauna cîștigă cei iuți cursa, dar o să vină și vremea iepurelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și a ridicat pînzele bucuros. Avea doar un singur ochi și nu găsise aur. Cei din Catawba sînt neîntrecuți În arta discuțiilor și dezbaterilor bine argumentate. În timp ce locuitorul din Carolina de Sud sau de pe Mississippi, mai iute din fire, se Înfurie și e gata să-l ia la bătaie pe cel care-i pune la Îndoială cuvîntul sau Îi contrazice părerile, În ochii locuitorilor din Catawba se aprinde o altă lumină - plăcerea de a demonstra dragostea scoțianului pentru discuția În contradictoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și Rufus Porter a-ncercat din nou același vicleșug, a avut neobrăzarea să intre-n biroul tatălui tău, țanțoș ca un cocoș, și să-i ceară să-i semneze o poliță de cinci sute de dolari. Taică-tu s-a Înfuriat așa de tare că l-a luat de guler și l-a azvîrlit În mijlocul pieții și i-a zis: „Dacă te mai prind pe-aici, maimuțoi nenorocit“ - chiar așa i-a zis, că doar știi cum vorbea, nu se-ncurca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mi-am zis atunci, am suferit destul, nu mai pot să suport, așa că am pornit-o de una singură ca să lămuresc odată lucrurile. Mi-am dat seama că Ambrose spune adevărul... atunci mi-a povestit cum bate cîmpii și se-nfurie pe chinezi tatăl tău și ce multă bătaie de cap le dă... ceea ce era cît se poate de adevărat... O fi fost el cîrciumar, dar cu mine a fost cinstit și cred că mi-a spus adevărul. „Am făcut tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
duble, pe care o deschisese Breemeg, și pășiră în grădină, omul zise: - Ei bine, domnule Gosseyn, acum știi care e problema adulților aflați la bordul flotei Dzan. Trebuie să ne petrecem orele de veghe într-o servitute umilitoare, care ne înfurie și ne îmbolnăvește, față de un copil nebun care dispune de un control special asupra energiei brute. Neașteptate vorbe. Dar, pe de altă parte, nu foarte neașteptate. Predecesorii Gosseyn întâlniseră și-i observaseră pe veterani. Așa că, acum, tăcut, când auzi cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
argintăria e lustruită, pentru că clubul poate continua să existe cu ușurință fără noi, chiar pe timpul iernii, chiar atunci cînd clădirea a dispărut; clubul poate redeveni de îndată cel de odinioară, cu oameni noi. Nu știu dacă ar trebui să mă înfurii sau să mă împac cu gîndul acesta. Clubul este asemenea rîului, mă gîndesc pentru o clipă, pentru că și el merge mai departe mereu și, ca și rîul, va fi mereu același, chiar dacă mereu e vorba despre alt volum de apă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
dacă nu lucrezi împotriva lui fără condiții, te voi ucide. Jurig îl privea, neîncrezător. Îi era greu să creadă că un codeținut îi putea da cu adevărat un ordin. Râse stingherit. Apoi, enormitatea insultei păru să-l fi atins. Se înfurie teribil, jignit la culme. - Îți arăt eu ție ce aleg eu, urlă. Se năpusti. Înaintarea era rapidă, dar greoaie. Desfăcu brațele, hotărât, parcă, să strivească și fu năucit văzându-l pe Gosseyn lăsându-se drept în colacul labelor lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
De ce nu? — Să te cuplezi cu cineva nu înseamnă doar s-o vîri și s-o agiți. Trebuie s-o chitești astfel încît atunci cînd tu o-mpingi mai tare, să fie pregătită. Dacă nu faci asta bine, e se-nfurie și-o dezamăgești. Trebuie să exersezi mult ca să-ți iasă ca lumea. — Examene! strigă Thaw. Tot timpul numai examene! Oare tot ce facem trebuie să satisfacă pe altcineva ca să merite făcut? Oare tot ce facem e pentru că ne place la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui Thaw. — Cum? — M-am dus cu Judy la o petrecere. M-am cam îmbătat și am început s-o sărut pe fata gazdei pe podea, în spatele canapelei. Era și ea beată. Apoi ne-a găsit Judy și s-a înfuriat. Chestia deranjantă e că mă distram, așa că n-am putut să mă prefac că-mi pare rău. A fost urît, nu-i așa? zise el încruntat. — Dacă Judy te iubește, da, bineînțeles c-a fost urît. McAlpin se uită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe la șapte, se poate? Ea se încruntă vag. — Așa... cred, Duncan. Da. Seara următoare, după ceai, își scoase din garderob un costum albastru în dungi fine, dăruit de un vecin al cărui fiu crescuse și-i rămăsese mic. Thaw își înfuriase mama spunînd că n-o să-l poarte niciodată pentru că era genul de costum purtat de afaceriști sau de gansterii americani. în seara asta îl îmbrăcă, vîrî o batistă albă și curată în buzunarul de la piept și o porni spre casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
repetate de ameliorare și decădere. Domnul Clark are șaptezeci și patru de ani, are o scuză. Tu nu ai nici una, Duncan. De ce o faci? — Nu știu, răspunse Duncan. — Atunci o să-ți zic eu, spuse profesorul vesel. Și să nu te înfurii. Ești suficient de inteligent și de puternic ca să mă-nțelegi, așa că de-aia nu șușotesc pe la spate. Acest pacient, domnilor, suferă din cauza adaptării. Să vă dau un exemplu de adaptare. Un om muncitor de treizeci de ani își pierde slujba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fac cîte un miracol, dar guvernarea e pe mîna unor oameni ca Monboddo și Sludden. — De ce? Regele închise ochii, zîmbi și zise: — Te-am adus aici să-mi pui această întrebare. Și vreți să-mi răspundeți? Nu încă. Lanark se înfurie. Se ridică în picioare și zise: — Atunci îmi pierd vremea dacă vorbesc cu dumneavoastră. — îți pierzi vremea! zise regele deschizînd ochii. Evident că nu-ți dai seama cine sînt. Mi-am spus rege - dar numele e pur simbolic; eu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din Unthank cum le-a venit mai bine. Nu ești foarte inteligent, Lanark. — Am început să remarc asta de curînd, spuse Lanark după un moment de tăcere. — îmi pare rău, bătrînelule, nu-i vina ta. Oricum, acum încerc să te înfurii. — De ce? — Vreau să asmuți tot iadul la banchet. — De ce? N-o s-o fac, dar de ce? — Pentru că a fost cea mai blîndă, cea mai politicoasă, cea mai docilă adunare din toată istoria. Delegații s-au comportat unii cu alții de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că nu pot suporta ce pictezi,clăile alea de fân, și așa mai departe; acum doi ani, când te vizitam la atelier, pe strada Xenopol, erai pregătită, întorceai mai întâi tablourile cu fața la perete ca să nu le văd, să nu mă înfurii“. „Le pot întoarce și acum“, mi-a răspuns ea, oftând, „trebuie doar să aștepți câteva minute la ușă, până le întorc“. Ne-am dus cu ea pe strada Sălciilor nr. 12, în fundul curții, unde își avea noul atelier, o încăpere
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
albaștri. Zâmbea, timidă. Avea peste doi metri... Mă uitam la ea. În prima clipă mi-am dorit să mă ia în brațe, să mă legene, să mă plimbe prin parcuri, așa, cu mutra ei de copil uriaș. Apoi m-am înfuriat : îmi era greu să suport întoarcerea la care mă silea fără voie, aruncarea înapoi, într-o copilărie fizică din care abia scăpasem. „Așteaptă-mă nițel !“, i-am spus, „mă duc să iau scara ca să mă urc pe ea și să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dacă nu lucrezi împotriva lui fără condiții, te voi ucide. Jurig îl privea, neîncrezător. Îi era greu să creadă că un codeținut îi putea da cu adevărat un ordin. Râse stingherit. Apoi, enormitatea insultei păru să-l fi atins. Se înfurie teribil, jignit la culme. - Îți arăt eu ție ce aleg eu, urlă. Se năpusti. Înaintarea era rapidă, dar greoaie. Desfăcu brațele, hotărât, parcă, să strivească și fu năucit văzându-l pe Gosseyn lăsându-se drept în colacul labelor lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Se clătina pe picioare, luptându-se să-și adapteze ochii la lumina slabă. Prima sa emoție fu disprețul pentru simplitatea acestei înșelătorii. Un film. Dar cât de gogoman îl socoteau ei ca să înghită o minciună atât de vizibilă? - Nemernicilor, se înfurie el. Va să zică ați pus pe cineva să joace rolul împărătesei, încercând să mă faceți să cred că... Păi, voi... - Ajunge, strigă Rad. Fara începu să tremure când, în câmpul lui vizual, intră un tânăr. Îl năpădi gândul înfricoșător că oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
colonelul Medlon și să-l întrebi ce s-a întâmplat cu ofițerul pe care urma să-l angajeze tocmai când i-am vorbit eu deunăzi prin teleecran? Nu mi se întâmplă des să stabilesc contacte personale cu rangurile inferioare. Se înfurie brusc. - Sunt prizoniera unei grupări de bătrâni care nu sunt în stare să mobilizeze o armată. Stăpânindu-și puțin furia, adăugă: - Dar să lăsăm asta. Ce e cu el? Generalul Doocar rosti vorbe foarte tăioase: - Colonelul Medlon mă informează că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pictat... — De acord cu tine, numai că, atunci, în urmă cu treizeci de ani, nu spuneau o vorbă că Darius își lăsase regina și fiicele, și pe Sisygambis, pe maică-sa, pe câmpul de luptă! — Bun, și acum ce te-nfurii? Și istoriile au, ca noi toți, soartă diferită... Dacă s-ar fi spus, nu ieșeați să luptați cu arabii ori ce crezi? Uneori, ca bărbat, uiți că știi cine e mai important pentru tine... Uită-te în ochii mei, dacă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a fost cinstit din partea voastră să mă păcăliți. Credeam că am plecat la drum cu oameni normali. ― Ca tine... ― Ei lasă acum, interveni Ionescu. A glumit și el. Fii atent la fluture! Ai grijă să nu-ți scape. Dascălu se înfurie. ― Nu gândești deloc, deloc? Crezi că e așa prost ca să se lase prins? Scarlat clătină din cap. Șopti: ― E 8. Încărcă arma și începu să urce scările. Nu prea ești în mână, observă Miga. Ștrengarule! Mi se pare mie... Îl
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
știai dinainte de intențiile mele. Ești spion, așa că nu mai riscăm nici o clipă cu tine. ― Ei haide, haide, Innelda, spuse unul dintre bărbați. Doar n-ai de gînd să dai un asemenea spectacol ieftin. Bagă de seamă ce spui, băiete, se înfurie Împărăteasa, căci altfel ai să-i împărtășești soarta pe eșafod. Bărbații de la masă schimbară între ei priviri cu subînțeles. Unii dintre ei dădură dezaprobator din cap, dar apoi cu toții începură să vorbească între ei, ignorînd-o pe Împărăteasă. Hedrock așteptă. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de la lumânări ceva bani de buzunar și am fost sincer revoltat că nici după ce-am plâns țârcovnicul nu s-a îndurat să mă ierte. Din pricina asta, de câte ori îl vedeam mă luam după el și spuneam porcării numai ca să-l înfurii; își făcea cruce și sfârșea prin a azvârli cu pietre după mine, în timp ce femeile bătrâne și cuvioase care mă auzeau se speriau de mine: Pe copilul ăsta o să-l bată Dumnezeu", vorbe care, în loc să mă intimideze, m-au făcut să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a adus o pisică în cameră și a deschis ușa coliviei. Bineînțeles, pisica mi-a mâncat canarul. Eu de abia ațipisem. Când m-am trezit, Tuberculosul se prefăcea că doarme, cu fața la perete, iar pisica se lingea pe buze. M-am înfuriat, bineînțeles. Și m-am înfuriat atât de tare încît eu, care n-am omorât o muscă în viața mea, am omorât pisica. De-atunci mi se întîmplă să visez ba canarul meu mort, ba pisica și mă trezesc, bineînțeles. Ca să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cameră și a deschis ușa coliviei. Bineînțeles, pisica mi-a mâncat canarul. Eu de abia ațipisem. Când m-am trezit, Tuberculosul se prefăcea că doarme, cu fața la perete, iar pisica se lingea pe buze. M-am înfuriat, bineînțeles. Și m-am înfuriat atât de tare încît eu, care n-am omorât o muscă în viața mea, am omorât pisica. De-atunci mi se întîmplă să visez ba canarul meu mort, ba pisica și mă trezesc, bineînțeles. Ca să-l ascult pe Tuberculosul tușind
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
l-a auzit murmurînd: " Domnule, nu pot se mă mișc din cauza furtunii și nu mă mai pot ține. Nu vrei dumneata să fii atât de bun să mă deschizi la pantaloni?" În prima clipă, n-a înțeles. Apoi s-a înfuriat. A crezut că domnul distins și cherchelit își bătea joc de el și n-a gustat gluma. A scos un briceag, apropiindu-se să-i taie nasturii pantalonilor ca să-l învețe minte, ceea ce l-a speriat, firește, pe domnul distins
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]