1,615 matches
-
că tot nu poți face nimic. Conspirația asta nu este la nivel pământean și nici măcar la scara sistemului solar. Noi suntem doar niște pioni într-o partidă pe care o joacă oamenii din stele. Gosseyn o privi aiurit. ― Ești nebună? ― îngână el. În clipa în care vorbi, se simți golit de orice senzație, cu impresia de a fi auzit cuvinte pline de înțelesuri. Deschise gura ca să zică ceva, dar renunță. Își aminti unul din cuvintele rostite de Hardie, și înainte: "galactic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
drumul, cu povestea ta cu tot. În realitate însă, noi nu suntem aici ca să ne jucăm de-a prinselea. Ne-am hotărât deci să ținem o consfătuire generală în prezența ta. Și peste o oră plecăm spre pământ. ― Spre Pământ, îngână Gosseyn. Își strânse buzele înciudat. De când era pe Venus nu apucase să aducă la cunoștință amenințarea ce pândea sistemul solar decât unei singure persoane. Și, în cel mai bun caz, această unică persoană ― Amelia Prescott ― transmisese respectiva informație confreeriei detectivilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și 14. Trecuseră deja 4 minute! Brusc, avu o senzație de gol, neplăcută, realizând pentru prima oară că doctorul Kair este într-adevăr în întârziere. Îl văzu pe Prescott devenind pământiu și reuși să-și stăpânească nervii. Prescott reuși să îngâne cu o voce lipsită de orice în-tonație: ― Distorsorul se află în apartamentul Patriciei Hardie. L-am dispus astfel încât să se integreze uneia dintre pereți. Omul era în pragul sincopei. Dar ce spusese, suna adevărat. Distorsorul ― chiar însuși numele aparatului, confirma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
aș fi fost în stare. Dar eu nu pot ucide decât ca să mă apăr. Acesta este unul din imperativele mele constructive. Gosseyn, care nu se gândise niciodată că Mașina ar fi putut constitui pentru el un pericol, abia putu să îngâne cu voce răgușită: ― Nu mai înțeleg nimic, ce se întâmplă aici? Vocea Mașinii îi răsuna în urechi ca venind de departe: ― Ce-ai avut de făcut, s-a terminat ― zise ea. Ți-ai îndeplinit sarcina. Acum e momentul să cedezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
-i să ia toate precauțiile necesare. Mașina adăugă: ― Întrucât nimeni nu-mi controlează vreodată expedierile mele către Venus, problema a fost foarte simplă. Gosseyn rrciti nota, simțindu-se absolut neputincios. ― Asta-i tot ce știți? reuși într-un târziu să îngâne. Mașina păru să ezite. ― Între timp am primit un alt mesaj prin care mi se anunță că trupul lui Gosseyn trei îmi va fi livrat curând. Gosseyn era îngrozitor de palid. ― Minți ― zise el cu brutalitate. Nu-mi spui toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și dacă aș vrea s-o termin urgent, aș da un comunicat în baza căruia oricine ar putea lua tot ce-și dorește, cu singura condiție s-o facă pe loc. Dan Lyttle îl privi uluit. Băiatul abia putu să îngâne sufocat: ― Păi... tocmai asta au și făcut. Au montat o mulțime de proiectoare ca să lumineze. Se pare că din Mașină s-a și dus vreo optime și că... Ce s-a întâmplat? Mintea lui Gosseyn era pur și simplu îngrozită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
că tot nu poți face nimic. Conspirația asta nu este la nivel pământean și nici măcar la scara sistemului solar. Noi suntem doar niște pioni într-o partidă pe care o joacă oamenii din stele. Gosseyn o privi aiurit. ― Ești nebună? ― îngână el. În clipa în care vorbi, se simți golit de orice senzație, cu impresia de a fi auzit cuvinte pline de înțelesuri. Deschise gura ca să zică ceva, dar renunță. Își aminti unul din cuvintele rostite de Hardie, și înainte: "galactic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
drumul, cu povestea ta cu tot. În realitate însă, noi nu suntem aici ca să ne jucăm de-a prinselea. Ne-am hotărât deci să ținem o consfătuire generală în prezența ta. Și peste o oră plecăm spre pământ. ― Spre Pământ, îngână Gosseyn. Își strânse buzele înciudat. De când era pe Venus nu apucase să aducă la cunoștință amenințarea ce pândea sistemul solar decât unei singure persoane. Și, în cel mai bun caz, această unică persoană ― Amelia Prescott ― transmisese respectiva informație confreeriei detectivilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și 14. Trecuseră deja 4 minute! Brusc, avu o senzație de gol, neplăcută, realizând pentru prima oară că doctorul Kair este într-adevăr în întârziere. Îl văzu pe Prescott devenind pământiu și reuși să-și stăpânească nervii. Prescott reuși să îngâne cu o voce lipsită de orice în-tonație: ― Distorsorul se află în apartamentul Patriciei Hardie. L-am dispus astfel încât să se integreze uneia dintre pereți. Omul era în pragul sincopei. Dar ce spusese, suna adevărat. Distorsorul ― chiar însuși numele aparatului, confirma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
aș fi fost în stare. Dar eu nu pot ucide decât ca să mă apăr. Acesta este unul din imperativele mele constructive. Gosseyn, care nu se gândise niciodată că Mașina ar fi putut constitui pentru el un pericol, abia putu să îngâne cu voce răgușită: ― Nu mai înțeleg nimic, ce se întâmplă aici? Vocea Mașinii îi răsuna în urechi ca venind de departe: ― Ce-ai avut de făcut, s-a terminat ― zise ea. Ți-ai îndeplinit sarcina. Acum e momentul să cedezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-i să ia toate precauțiile necesare. Mașina adăugă: ― Întrucât nimeni nu-mi controlează vreodată expedierile mele către Venus, problema a fost foarte simplă. Gosseyn rrciti nota, simțindu-se absolut neputincios. ― Asta-i tot ce știți? reuși într-un târziu să îngâne. Mașina păru să ezite. ― Între timp am primit un alt mesaj prin care mi se anunță că trupul lui Gosseyn trei îmi va fi livrat curând. Gosseyn era îngrozitor de palid. ― Minți ― zise el cu brutalitate. Nu-mi spui toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și dacă aș vrea s-o termin urgent, aș da un comunicat în baza căruia oricine ar putea lua tot ce-și dorește, cu singura condiție s-o facă pe loc. Dan Lyttle îl privi uluit. Băiatul abia putu să îngâne sufocat: ― Păi... tocmai asta au și făcut. Au montat o mulțime de proiectoare ca să lumineze. Se pare că din Mașină s-a și dus vreo optime și că... Ce s-a întâmplat? Mintea lui Gosseyn era pur și simplu îngrozită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
energizare necontrolată ar putea provoca moartea tuturor membrilor expediției. - Totuși, ai putea măcar să sporești cantitatea de energie a pereților, nu-i așa, domnule Pennons? stărui Morton. - Nu! Exclamă Pennons. Pereții n-ar rezista, s-ar topi! - Pereții n-ar rezista?! îngâna cineva. Îți dai seama, domnule, ce putere îi atribui acestui monstru? O expresie de consternare se zugrăvi pe fețele tuturor. Deodată, Grosvenor auzi vocea lui Korita: - Domnule director, vă urmăresc printr-un videocomunicator de pe puntea de comandă. În legătură cu afirmația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
aparatele dumitale indică vreo... Nu-și sfârși gândul, ci, scoțându-și haina, începu să se scotocească. Deodată, mișcările i se încetiniră. Palid la față, scoase la iveală un obiect cenușiu și subțire, lung de vreo două degete. - Ce-i asta? îngână el. - Un aliaj de plutoniu stabilizat. - Atomic?! - Nu, nu e radioactiv, sub această formă. Dar ar putea fi dizolvat într-un gaz radioactiv, cu ajutorul undelor unui emițător de înaltă frecvență, iar gazul ne-ar putea provoca arsuri amândurora. - Grove, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în aer. Era ea aproape un fluture, lenevind pe o vegetală, și Omar înțelese că, la prima mișcare, vietatea lui buimacă o să-și ia zborul. — Tu nu ai cum să fii altfel decât de sud, te-ai gândit? — Mhm... Abia îngânase, ca să nu rupă vraja. Erau în mansardă și locul lui de dormit era al unui om singur. Femeia îi ocupase tot patul, deși se gândi că va adormi cu plăcere în culcușul în care ea stătuse pe burtă, strivindu-și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
va străbate A noastră singurătate, iar când vântul va sufla Teiul se va legăna, Florile și-a scutura, Iarăși te va deștepta Sub plutirea norilor, În căderea florilor, Pe-a isvoarelor sunare, Pe de-apururi călătoare, La glas de privighitoare. Cum îngînă și visează, Genele-i se-ngreuiază; Adormind astfel cum șade, Fusul din mână îi cade; Doar prin somn mișcă piciorul Ca să-și legene ficiorul. Focu-n vatră se potoale, E-o căldur - așa de moale Și sub candela smerită Ea adoarme
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
O să căutăm o formulă, până la urmă găsim ceva. Femeia asta ori e escroacă, ori dementă! Dascălu rîse: ― E un înger! Știi, mi-a vorbit de o țară plină cu fluturi albaștri. Tu ce crezi, există așa ceva? Dincă îi ocoli privirea. Îngână moale: ― Cred că există. De ce să nu existe... ― Dă-mi o țigară și trusa. ― Ce vrei să faci? ― O plăcintă cu carne! Gluma i se părea grozavă, râdea cu lacrimi repetînd: O plăcintă cu carne, o plăcintă cu carne! Ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
peisajul începe să varieze. Continuară să sape un timp în tăcere. Inginerul se oprea din când în când și trăgea o țigară. O lăsa apoi pe treapta de ciment și fumul subțire se ridica singur, ca de pe un mosorel. Dascălu îngîna un cântec fără melodie, un lălăit întrerupt ici-colo de cuvinte fără sens: aripi, copaci de aur, pasărea cea crudă. ― Îți place? ― Ce? întrebă absent Ionescu. ― Poezia. ― N-ai treabă! ― Pot să compun și alta. Nu mă satur niciodată de poeziile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
directorul, un bărbat uscățiv, cu nas coroiat și părul adus peste chelie, îmbrăcat în cenușiu închis. Exclamă aiurit: ― Ce poveste, domnule! Au operat ca niște gangsteri. Parol, ca niște gangsteri! Cuvântul îi plăcea grozav și-l repetă încă o dată. ― Extraordinar, îngînă locotenentul de circumstanță. ― Nu-i așa? Cui i-ar fi trecut prin minte să folosească canalul colector?! Iar pierderile, ce să vă spun, sânt ireparabile! Mi-aduc aminte de-o istorie asemănătoare prin '35 sau '36... Alexandru lăsă receptorul. Avea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de orice expresie, astrahanul doamnei Miga ridicol aici, capul motanului ieșind din geantă nefiresc de viu, aproape ceva monstruos pentru că nu i se vedea trupul și deși decapitat continua să răsufle, să audă poate să și vorbească, toate îl indispuneau. Îngînă: ― Ca într-o mascaradă! ― Ce-ai spus? întrebă Nucu Scarlat. Raul Ionescu se scutură. ― Sinistru peisaj! Hai să ne cărăm! Cârnule, măștile! Dascălu trase cu o mișcare iute fermoarul sacului. În dreapta ținea automatul. Melania Lupu îl urmărea cu un zâmbet
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
șters strângând geanta sub braț. Mustățile motanului îi gâdilau bărbia. " Ce-i cu tine, draga mea? Ce-i alarma asta? E firesc ca Sandu să fie nervos..." Cârnul scoase un chiot lung, apoi își potrivi masca. ― Eu n-o pun, îngînă căruntul... Aș leșina. Inginerul îi examină chipul umflat și râse blând. ― Nici n-ai încăpea. De altfel, se brodește bine. I-o dăm pilotului. ― Hai, Mirciulică, suflă Melania la urechea cotoiului. Mi se pare că o să tragem un pui de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
eu. Un fals de un autentic. E clar! Grigore Popa clătină neîncrezător capul. ― Dumneata ești sculptor, remarcă Valerica Scurtu lividă, pe un ton care nu voia să conteste, ci cerșea asigurări. Panaitescu nu-și revenea. Măsura pânzele cu ochi lucioși, îngînînd stupefiat: ― Extraordinar! De 20 de ani... Cine știe cine... ― Sânt ale neamțului care a stat aici! decretă Matei. Pun pariu pe ce vreți! ― Cred că e o cacealma, mârâi Popa abia mișcând buzele umede. Melania Lupu interveni liniștită: ― Nimeni nu și-ar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aflau o Biblie legată în piele și discursurile lui Cicero. Popa îl invită să ia loc în balansoarul din mijlocul odăii. Cristescu refuză. Se apropie de fotografia agățată deasupra biroului. ― Am fost ofițer de carieră, explică bătrânul. Colonel... ― Da, da... Îngână maiorul apropiindu-se de fereastră. Locuiți de mult aici? ― Din '50. Sânt cel mai vechi locatar. Ceilalți au venit mai târziu. Ultimul s-a mutat tânărul. Cristescu ridică ușor perdeaua. Blocul de peste drum semăna cu un vapor. Câte două rânduri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
intuind deznodământul, încercă să depășească momentul. ― Sânt chestiuni care, credeți-mă, nu mă interesează. Nu interesează pe nimeni... ― Te înșeli, tanti! E o poveste plină de semnificație. Constatând infidelitatea doamnei, Grigore Popa găsește de cuviință să o sancționeze. ― Ce prostie! îngînă nesigur bătrânul. În viața mea n-am auzit ceva mai caraghios. Dar dincolo de cuvinte se simțea altceva. Altceva se citea și pe figură. ― Două zile mai târziu, continuă Matei, căpitanul Preda își găsește soția otrăvită. Cu cianură! ― Ce?! exclamă fără
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îi despică buzele. ― Al dracului de repede îți vin ideile! Ești sigură că nu te-au fulgerat mai de mult? ― Domnule Matei! repetă fericită. Ce-ai zice... de o statuie? ― O statuie?!? ― Sînteți sculptor, aveți totul la îndemînă. ― Nu înțeleg... Îngână buimac tânărul. ― Cea mai bună ascunzătoare pentru domnul Popa, gâfâi Melania Lupu. ― Spune naibii odată! ― Îl turnăm în ghips. CAPITOLUL XIV INOCENȚĂ Locotenentul Azimioară îl aștepta în birou. Maiorul își scoase paltonul apoi se așeză în fața mesei. Avea figura odihnită
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]