5,200 matches
-
șapcă roșie, de forma unui tobogan. Câinele său, Conte Del Monte, i-a mâncat șapca roșie, așa că unchiu-său i-a dăruit una gri, care putea fi trasă peste față. Necazul cu șapca asta era că respirai În ea și-ți Îngheța răsuflarea. Într-o zi, afurisitul de obiect a făcut să-i degere obrazul. Și-a frecat fața cu zăpadă, dar s-a ales oricum cu o pată vineție. Conte Del Monte a mâncat o dată o cutie de albăstreală, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Liniștea era moartă și zgomotul Încă nu se deșteptase... Viața pocnea ca gheața! ...O notă sclipitoare și iată-te În fața mea... țâșnise primăvara. (Țurțurii se scurtau pe streșini și orașul, populat acum de elfi, leșina.) Gândurile noastre erau o ceață Înghețată de-a lungul burlanelor. Cele două fantome ale noastre se sărutau sus, pe sârmele lungi și labirintice ... Lugubre ecouri de râs se aud Înfundat, lăsând doar un suspin iluzoriu pentru dorințele tinere. Regretul a urmat lucrurilor iubite de ea, ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
altul. În fiecare ochi de apă scânteia, parcă, o lumină transcendentă, căci răsărise luna, iar furtuna se refugiase În partea de vest a statului Maryland. Când brațul lui Eleanor l-a atins pe al său, Amory a simțit cum Îi Îngheață palmele de frica mortală că ar putea pierde penelul de umbră cu care imaginația sa o picta În ipostaze minunate. O privea cu coada ochiului, cum proceda Întotdeauna când se plimba cu ea - era un regal și o nebunie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sunt răi! Și peste toate, un acces violent de sughiț îl împiedica să spună rugăciunea pe care o învățase de la Mișu. * Contesa fu trezită din somnul ritualic de o bubuitură puternică. Fereastra deschisă lăsa să intre un frig care-i îngheța sufletul. Pe jos, heruvimul ei părea întors din Iad, după lupta cu mii de diavoli. Iar lângă el, Popa, sforăind cu nevinovăția păcătosului pe care nu-l luminase niciodată nimeni. Ce făcuse Horațiu? Ce grozăvii se întâmplaseră afară, dincolo de pacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în avans, pentru ca tatăl Sophiei să nu regrete că‑l are drept ginere. Va trebui să muncească din greu, dar după aceea va fi acceptat. Rezervele inițiale se vor risipi cel târziu la nașterea primului copil. Ideea nu e să îngheți sub pământ, laolaltă cu milioanele de exterminați, ci să te încălzești la focul entuziasmului sportiv și al muzicii be‑bop. Hans aruncă dezordonat hainele de pe el și‑i spune mamei, care ține discursuri despre război și despre finanțarea SS‑ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
va risipi pe toți în cele patru zări. Dar ei trebuie să‑și aducă mereu aminte de școală. Școala s‑a terminat, iar viața abia începe. Va fi cu totul altfel, totuși școala te pregătește pentru viață. Rainer și Anna îngheață de spaimă; cel mai mult se tem de schimbare. Mai târziu n‑o să mai fie așa de simplu ca aici să te erijezi în conducător, fiindcă mai târziu n‑o să te cunoască nimeni. Nici pe tine, nici realizările tale, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mă și enervasem. Și În momentul În care am izbucnit În râs am realizat că... Hei! Hei! Hei! Miyashita! Mă asculți? Personalitatea ei se schimbase din nou În câteva secunde, ca și cum trecea printr-o nouă criză. Am simțit cum Îmi Îngheață inima. Da, da. Vă ascult, am bâiguit eu. — Nu am ajuns Încă nici măcar la jumătatea poveștii. Mi-ar displăcea să nu mă ascultați. Keiko Kataoka Își reluă imediat tonul obișnuit, Însă nu reușeam să-mi stăpânesc bătăile inimii. Începând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
auzi ce am de spus? O să scrii un reportaj? — Keiko Kataoka m-a trimis aici. Sincer vorbind, sper să nu te superi, dar și eu voiam să aud povestea ta. — M-am Îmbogățit de tânăr, spuse bărbatul, râzând Încet. O să Înghețăm aici. Hai să mergem În altă parte. S-a ridicat și a plecat. L-am urmat. Bărbatul cu sticla de bourbon s-a ținut și el după noi, dar probabil că mergeam prea repede pentru el, fiindcă a obosit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
data trecută țineai În mână un reflector. Faci videoclipuri? — Da, dar de obicei mă ocup cu vânzarea de produse video, am Început eu să-i explic, dar m-a Întrerupt brutal, cu o voce tăioasă: — Ce-mi pasă mie? Am Înghețat. Când m-a văzut așa Încordat, mi-a zis: — Relaxează-te, nu-ți face griji! Apoi a dat pe gât ce-i mai rămăsese din paharul de Frank Sinatra. — Nu-ți place să ridic tonul? Nici mie. O voce puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mai devreme, mi-a lăsat impresia că voia să aflu mai multe despre relația dintre Reiko și vagabond. Asta voiam să-i spun lui Gan, dar nu-mi ieșeau cuvintele pe gură. Creierul refuza să funcționeze, aveam senzația că-mi Înghețase. Eram Încă sub efectul cocainei și al somniferelor Înghițite, iar În cel mai adânc colțișor al creierului simțeam o durere surdă, de parcă mii de gângănii tropăiau pe-acolo. Eram Încă excitat, pofta de sex nu se dădea dusă nicidecum. Secretara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
alții. — Păi taică-tu e de pe Terra? zise Felix S 23. — Da, răspunse Benga. — Și când a ajuns el în Alpha? — În 1943. — Măi băiete - zise comandantul Felix S 23 -, eu nu știu cine te-a învățat, dar văd că minți de îngheață carburatorul. Nu mint, răspunse copilul. Tata era marinar pe un vas cu care șefii lui făceau atunci niște experiențe. Poate ați auzit... Experimentul „Philadelphia”. — N-am auzit, zise Felix S 23. — Nici eu n-am auzit până nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Deșertul alb Elena Marin Alexe Deșertul se-ntinde ursuz și tăcut Difuz ca un spectru letargic și mut Cu lanțuri de ger omătul adună Flori înghețate pe-a iernii cunună În curtea din deal zăpada oftează Pașnică luna din nori o veghează Noaptea-i stăpâna tăcută si tristă Vântul se vaită în alb de batistă Nu se-aud câinii prin satele ninse Pe la ferestre zac lămpile
De?ertul alb by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83351_a_84676]
-
ape iarnă pe slovă, iarnă prin gânduri, scrisă în stele, sau printre rânduri. Iarnă pe dealuri, ori pe cărare, albul se-ntinde cu-nverșunare, tremură-n tindă, plânge pe suflet, temnița albă ferecă umblet. Iarnă în tine, iarnă în mine, îngheață totul printre suspine, doar rugăciunea în taină spusă, urcă spre stele clipa răpusă.
Temni?a alb? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83356_a_84681]
-
gândului de guri Și dalte scrâșnitoare în zimți mărunți e roasă. Iar harurile Celei Rîvinte-mi iată-le... Un vânt le răzlețește în zdrențe lungi de ceață, Și somnul suie-n creștet... căci numai Nephélé Mi-a dăruit sărutul temut, care îngheață. RĂSĂRIT Când cumpăna ridică-n zenit pironul clar Pe chipul nopții trece un gând pieziș de ură... Se scutură întreaga ei grea pieptănătură: O urnă sub risipa vârtejului fugar. Și dintr-al lunii rece, fierăstruit pătrar, Belșug de fire scapă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
caracterelor algebrice de pe tablă, încît totul s-a cufundat, până la urmă, într-un aburos mister. Adesea, în trenuri, un capabil reprezentant de comerț, cu indiscreția breslei, îl întreabă: - În ce branșă voiajați? - Eu voiajez în matematice, răspunde d. Blaschke. Conversația îngheață totdeauna aici. Câteva probe de țesături ideale, hamburgice, vor putea fi considerate astă-seară, luni, la Societatea română de matematice, unde d. Blaschke va vorbi din Textillehre. Prevenim însă că aceste produse sunt scumpe (altfel scumpe) și nu oricine le poate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
bătăi de inimă, abandonări în fața tristeții, în miile de cioburi sparte ale amintirilor, deveniri în amar, în dorința de a avea și neputința de a primi. în mireasma zilei de vară ce ne-a unit și viscolul iernii ce a înghețat zâmbetul, zâmbetul buzelor tale. Distanța este ea însăși o sumă de mici pași, milioanele de pași până la tine, milimetrul vidului dintre noi. Distanța este o sumă de la tine, până la mine, este o sumă de noi. Referință Bibliografică: Distanțe / Lăcrămioara Stoica
DISTANȚE de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364374_a_365703]
-
să moară s-au simțit de toți poeții - eu nu văd făptura Ta. plouă fals în lumea asta, plouă crunt în altă viață doctori mă extrag din înger, plouă pentru tot poporul nu-mi pot da ființa care între frontiere-ngheață rana mea de azi pe mâine - rana mea de ștefan doru. ,, Mă aflu în fața unei cărți contemporane al cărui autor - acest maramureșan, (pe care l-am cunoscut personal în anul 2011 în București - Biblioteca Metropolitană M. Sadoveanu, la o ședință
,,AVOCAŢII CERULUI ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364414_a_365743]
-
2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Foileton > MAGDALENA ALBU - PARALELA 45/13 - DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEȚATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... Autor: Magdalena Albu Publicat în: Ediția nr. 967 din 24 august 2013 Toate Articolele Autorului În memoria bunicului meu CREȚU GHEORGHE, decorat cu Ordinul „Coroana României” de către Regele Mihai Mai, 1945... Sub rafala de
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
și Cehoslovacia, el a fost decorat de însuși Regele Mihai cu Ordinul „Coroana României” cu spade și panglică de Virtute Militară în anul 1945. Magdalena ALBU 23 August 2013 București Referință Bibliografică: Magdalena ALBU - PARALELA 45/13 - DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEȚATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... / Magdalena Albu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 967, Anul III, 24 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Magdalena Albu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
și am pus în șorțuleț destul de multe căpșuni. Noi nu știam că ,,Mozoc,, atipse în iarbă din cauza soarelui si a bâzâitului de insecte care îi cântau la ureche, așa că am auzit glasul zmeului care se apropia de noi și am înghețat de frică. Eu am dat repede fuga să sar gardul și am trecut dincolo de el, dar prietena mea nu reușise, deoarece i se agățase rochița de unul dintre parii gardului și rămăsese atârnată cu capul în jos, ca o păpușa
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
înclinații spre frumos, Să ne mai surpe din obsesii Să-ți pună-aripile la loc Cum duce mirele miresii O floare albă de noroc Auzi-mă: te-aștept de-o viață Arată-te că e târziu Că vine frigul și-mi îngheață, Acest creion cu care scriu Și lui 'i-ofer aceste rânduri De-ndreptățită mulțumire Cu cele mai frumoase gânduri Născute din adânc de fire . Referință Bibliografică: Sponsorului necunoscut / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 231, Anul I, 19 august
SPONSORULUI NECUNOSCUT de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364460_a_365789]
-
am dat-o și am întrebat-o la ce lucrează, iar ea mea spus că la niște ,,cioareci,, I-am spus că nu știu ce înseamână, iar ea m-a lămurit că erau ciorapi de lână, deoarece se apropia iarna și îi înghețau picioarele de frig. M-am gândit în sinea mea că o să-i cumpăr eu o pereche de papuci îmblăniți și ciorapi, dar nu i-am spus nimic atunci și am intrat apoi în camera mea dorind să mă odihnesc. După
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
Zmeilor. Și de Muma Pădurii mi-e dor... Mi-e dor să chem ploaia. Mi-e dor să-mblânzesc vântul. Să încalec fluturi ca să fur cheile Raiului. Mi-e dor de mirosul de gutui. Mi-e dor de picioarele mele înghețate în opinci și ciorapi aspri de lână, din vremea când mergeam la colindat pentru un pumn de nuci și o straiță de mere. Mi-e dor de părinții mei tineri. Mi-e dor de mâinile bunicii mele frământând pâine. De
FLORICA BRADU. ÎN ALIPIRE AFECTIVĂ CU CERUL SUFLETULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364451_a_365780]
-
mai sunt la noi evrei, Dar tot scump se vinde cașul. Au trecut atâția ani!... Și e mult mai tristă viața. Nu mai sunt aici țigani, Dar tot scumpă este piața... Plumbul a intrat în oase, Sângele ni-i otrăvit, Înghețăm de frig în case, Iernile s-au nărăvit. În parc plânge o statuie, Pe un soclu de granit, Căci, de când suntem în UE, Tot mai rău ne-am cătrănit... În parc plânge o statuie, Mângâiată de un ram. Lângă ea
ÎN PARC PLÂNGE O STATUIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364508_a_365837]
-
plete lucitoare jucăușe în atâta albeața oceanica. Nu puteam să fug, doar admirăm pletele-ti în vânt sau mai bine zis în acel viscol ce mai și lua de jos zăpadă, căci în fapt nu cred că mai ningea. Eram înghețat la extremitățile picioarelor și ale mâinilor, însă nici nu mai băgăm de seamă. În suflet eram atâta de fierbinte, cu toate ca regretam că nu mă îmbrăcasem mai gros. Toate acestea le-am gândit rapid pentru a trece iar la ce ma
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]