3,183 matches
-
fața casei străjuiește un măr împovărat de ani. În fiecare an omizile își încleștează trupul spiralat și verzui pe crengile perene. Primăvară , devreme, cleiul transparent , ca niște plasturi aplicați ad-hoc, sclipește în lumina caldă a diminetii.Acum merele aurii se înghesuiesc printre frunzele protectoare și râd că o grămadă de smaralde la sânul suav al tinerei prințese. Mai departe de casă, pe aleea ce duce spre porțile din scânduri îmbinate artizanal, un zarzăr își îndoaie crengile pline de roade. Zarzarile, de
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
explică fiecăreia ce și cum sa facă. Aranjă semnele de punctuație cum crezu dânsul de cuviință, coloră ce coloră, mai făcu puțină curățenie, când se auzi un ciocănit. -Intră! Dar nu o singura parte de vorbire intră, ci toate deodată, înghesuindu-se și chiuind. Mai intâi Adjectivul îl abordă pe Substantiv, fiindu-i vechi prieten. Îl complimentă și-l critică, îmbrățișându-l tare. -De ce n-ai venit la BAC? îl întrebă Adjectivul. -Nu m-au chemat profesorii. Cum a fost
PETRECERE MORFOLOGICĂ de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353949_a_355278]
-
fost. Toată lumea numai: "BAC, BAC!". Chiar așa de nostim a fost? -Nu nostim, ci greu! izbucni Interjecția , ținând un pahar cu șampanie în mână, tot ținută de Prepoziție și Conjuncție. -OK...Dar unde e Articolul? întreba Substantivul. -Aici! strigă Articolul, înghesuindu-se printre toată lumea. Hai să petrecem! Și toată lumea petrecu, ascultară propoziții, povestiseră despre BAC și dansară și se jucaseră, poate și acum neopriți de școală. Referință Bibliografică: Petrecere morfologică / Emanuel Enache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1752, Anul V
PETRECERE MORFOLOGICĂ de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353949_a_355278]
-
pentru că poezia sa nu este construită nici ca refugiu, nici ca sălaș de unde poate releva poetic, poezia sa este visul trăit ca ideal de binețe și frumusețe. ”gândurile mele peste un petec de hârtie se despletesc în cuvinte ca umbrele înghesuite pe chipuri brodate de timp” (În dimineața eshatonului) Mama pierdută revine în cântecul lui Amfion pentru ca zidurile crescute să apere în permanență visul său de frumos. Sorin Micuțiu, un Amfion în reverie, la al cărui cântec zidurile despărțitoare de realitate
VISUL CONTINUĂ... de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354006_a_355335]
-
băncii tăcerii, acum drept amintire până voi fi la capătul unui nou început. Într-un alt dincolo, tristețile se băteau una cu alta, împărțind banii lumești. O față a unei lumi înflorată, zdrețuită, sprijinea cu colțurile sale uzate o masă înghesuită într-o încăpere mică, de oameni mici făcută. Un abur se zbeguia încet spre o fereastră mică și decojită. Vopseaua bătută de prea lumină, părăsise demult lemnul vechi și bătrân. Ochii ei goi privesc fereastra ca un obiect care nu
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
LA TELEVIZOR Autor: Liviu Florian Jianu Publicat în: Ediția nr. 1364 din 25 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Acum 10 ani, autobuze, autocare, veneau grămezi, stive, din țară, odată cu revoluția protocalie. Mulțimi de organizatori, trâmbițași, gonaci, hăitași, și vânat... se înghesuia să aclame alesul zeilor, care sfârșea în triumf, sugând din sticlă. Acum câteva zile, alt Malstrom de autobuze, autocare, alți hăitași, alți gonaci, alt vânat euforic, năvălea să își sărbătorească idolul, care sugea și Domnia sa, la tata maternă a aceluiași
PUR ŞI SIMPLU NU ÎMI VINE SĂ CRED CE VĂD LA TELEVIZOR de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353123_a_354452]
-
venim cu o solie/ca vestitori ai Primăverii/v-aducem bucurie. Și dacă te uitai în urma acestui marș al bucuriei și veseliei, rămâneai vrăjit: după ei, zăpezile se topeau, firele de iarbă scoteau grăbite căpșorul din semințe, își lungeau gâtul, înghesuindu-se să-și scalde frunțile în razele gingașe care le sărutau. Și era o aglomerație la sărutul razelor, ca la vedetele care dau autografe!.. Mugurii, firele de iarbă, gâzele, iepurașii, păsărelele, iezii, mieii, toți și toate se înghesuiau să fie
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
lungeau gâtul, înghesuindu-se să-și scalde frunțile în razele gingașe care le sărutau. Și era o aglomerație la sărutul razelor, ca la vedetele care dau autografe!.. Mugurii, firele de iarbă, gâzele, iepurașii, păsărelele, iezii, mieii, toți și toate se înghesuiau să fie sărutați de raze: -Sărută-mă pe mine! Hai, pe mine! Și pe mine! Bucuroase și jucăușe, razele sărutau în dreapta și-n stânga: -Hai, și tu! Bine, pe tine! Și pe tine! În acest fel, pe lunci și pe câmpuri
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
mult pe dreapta. Dar asta era o dublă comandă. Direcționa hora spre stânga și în același timp o lărgea, o făcea mai mare. Strigătorul, fin observator, văzuse că-n horă se prinseseră mai multe persoane și că toți jucătorii se-nghesuiseră. Făcuse această strigare ca să readucă hora la forma ei normală cu distanțe egale și lejere între jucători. Iar jucătorii...toți știau ce pași să execute, adică, pasul înapoi mai mare decât cel înainte. Cât de mare? E, aici era tot
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
balurile sale nocturne. La baluri, rareori se mai jucau hore și sârbe. Și, din ce în ce mai prost. Acolo, tinerii „dansau” tangouri cu pași leșinați de horă și rumbe în pași țopăiți de sârbe. Zeul Fotbal a lovit și el hora din Piață, înghesuind-o în trunchiurile duzilor. A mai venit și o lege stupidă care obliga lăutarii să plătească „taxa de compozitor”. Parcă horele și sârbele lor erau operele unor compozitori. Până la urmă perceptorul o fi dat la pace cu lăutarii, dar hora
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
deoarece „se ignora voit” moartea vreunui votant (numai copii mai mureau prin țară), iar mulți, foarte mulți își luau lumea-n cap spre a căuta aiurea puținul necesar vieții pe care nu-l putea găsi aici. Dar populația nu se înghesuia să voteze. Practic se înghesuiau la vot numai fanii uneia sau a mai multor bisericuțe oarecare, și nu de voia lor ci veneau încolonați la vot cântând internaționala sau alt cântec patriotic după care puteai recunoaște de departe pentru cine
MILIOANE ŞI MILIOANE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352702_a_354031]
-
vreunui votant (numai copii mai mureau prin țară), iar mulți, foarte mulți își luau lumea-n cap spre a căuta aiurea puținul necesar vieții pe care nu-l putea găsi aici. Dar populația nu se înghesuia să voteze. Practic se înghesuiau la vot numai fanii uneia sau a mai multor bisericuțe oarecare, și nu de voia lor ci veneau încolonați la vot cântând internaționala sau alt cântec patriotic după care puteai recunoaște de departe pentru cine vor da votul ultra secret
MILIOANE ŞI MILIOANE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352702_a_354031]
-
ai de-a face! Oricine poate fi victimă în povestea asta ,cu excepția lui. Întotdeauna iese la suprafață, curat ca lacrima. - Adică, e un ecscroc? - Aiurea! Ce vorbești! E un gentleman desăvârșit dar unul cu mintea brici. - Ihmm ... un gentleman care înghesuie guvernanatele și le sărută cu forța, mormăi fără să vrea. - Ceeee? Te-a sărutat? mustea de curiozitate - Șșșș ... taci din gură! Am auzit, povestindu-se. - Hai, lasă,nu mă duce cu vorba! Și cum a fost? Mor de curiozitate. - Lasă
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]
-
a împărtășit secrete din inițierea lor... Restul călușarilor erau din Cotorani și Baciu. Vătaf era un fierar din Cotorani. Trei personaje ieșeau în evidență: Mutul, Stegarul, și Vătaful care coordona jocul călușarilor. Personajul cel mai ciudat după care ne țineam, înghesuindu-ne să-l atingem, ca să ne meargă bine, era Mutul. Un personaj misterios a cărei față n-o puteai nicicum vedea. Mutul avea un „falus” din lemn cu care amenința pe toată lumea și era astfel îmbrăcat, încât stârnea râsul asistenței
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII-CĂLUŞARII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354091_a_355420]
-
amonte și, mai jos Dâmbovicioara, V.Cheii, V. Ghimbavului, Roghina și Râușorul, afluentul principal care străbate Rucărul de la nord la sud.. De la Sătic (prima așezare în amonte și care este sat aparținător Rucărului) urmează Cheile Mari ale Dâmboviței, care curge „înghesuit” între pereții de stâncă cale de 2-3 km, pentru a se elibera din nou preț de tot atâția km și a pătrunde într-un „tunel” străjuit de vegetația înaltă și bogată de la poalele Leaotei, Ghimbavului și Cuculețului, ieșind apoi la
CHEILE DÂMBOVIŢEI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354082_a_355411]
-
Mai rar se-ntâmplă să vezi bărbat intrând în magazin ori zgâindu-se prin vitrină pentru a admira dantelele expuse. Nici chiar atunci când sunt aplicate la fustițe și rochițe ori, mai ales, la lenjerie de pat sau intimă, nu se înghesuie bărbații! Doar în preajma sărbătorilor, cu obligații și cu mintea încrâncenată pe o mie de calcule, după ce au făcut comparații de prețuri prin vreo zece magazine... Mie mi-au plăcut dantelele de când eram micuț. Îmi amintesc cum le admiram, în jurul meu
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354666_a_355995]
-
așteptările. Ceea ce m-a țintuit mai mult locului a fost sipetul de zestre al Julietei, care semăna izbitor cu oricare altul de prin gospodăriile cu fete de măritat de pe la noi. Apoi, în spațiul exterior al acestei case nobiliare, umbrit și înghesuit de zidul unui palat medieval uriaș, am putut vedea, în postura de turiști, exponenți ai celor trei rase umane de pe Pământ. Dovadă că Shakespeare e cel mai cunoscut poet și dramaturg universal. Dar înainte de a ajunge aici, parcurgând rețeaua de
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347047_a_348376]
-
râd și pășesc mai adânc printre ele nu nu mă simt regină sau prințesă sau alte figurine ale iluziilor lumii mă resimt regândesc readun între punctele neaccentuate ale destinului omului cu tălpile mereu goale pe iarba nenăscută cărți hărți artă înghesuită într-un suflet cu ramurile deschise mereu spre răsăritul unei zile fără brațele timpului încolăcite pe cadranul ceasului de platină la brâul tatălui îl privesc și îi ascult ticăitul metronom în arșița gândului redeschide pleoapa metalică și îmi zâmbește blând
METRONOM ÎN ARŞIŢA GÂNDULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347206_a_348535]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PĂȘESC PRIN TIMP Autor: Valerică Nițu Publicat în: Ediția nr. 320 din 16 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului în parcul de la Chindie călcam pe vreme cu frica să nu se răzbune prea crunt iarba înghesuită sub talpa toamnei dădeam cu presupusul privirii despre ultima sinucidere în care a fost implicat un ecologist în costum verde de camuflaj sub turn pe lacul de la Chindie buzele secate își astâmpărau setea de iubire târzie mi-am mutat pasul
PĂŞESC PRIN TIMP de VALERICĂ NIŢU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357061_a_358390]
-
dar oricum era oglindă mare în casă, în fața căreia, în ascuns, câmd găseam ușa deschisă, încercam să o imit pe mamaie sau cel mai adesea pe tataie. Nu am înțeles niciodată rostul camerelor “din față”, nu le locuia nimeni. Ne înghesuiam toți în camera cu soba, fie că era iarna, fie că era vara. Cele mai frumoase, în afara ștergarelor de pe pereți erau mușcatele din ferestre, înflorite și vara și iarna, dând o nuanță de veselie și sărbătoare continuă. Tataie își construise
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
vezicii urinare devenisem galbenă. -Cine are nevoie să intre! ne-a spus instructoarea cu o voce indiferentă în fața necazului meu. Nici nu și-a terminat bine fraza, că un stol de fete sau abătut spre cele câteva uși. M-am înghesuit și eu printre ele și cum una mă împinge mai mult decât se cuvenea, m-am trezit că o împingeam și eu pe cea din fața mea cu aceeași agresivitate. Când ușa s-a deschis, m-am furișat înăuntru lăsându-le
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
sub scaun! -Dacă în cinci minute nu mă scoți, să știi că ies singură! i-am spus speriată. -Dacă ieși, să știi că mama o să vină la școală. Te vor trata de hoață și vei fi dată afară. M-am înghesuit și mai mult între sobă și șifonier și nu m-am îndoit că nu ar putea să se întâmple așa. Primul strop de pipi mi se strecura în pantaloni, când am bănuit că ușa de la intrare se închidea. Cu și
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
uitam la el și nu mai îndrăzneam să-i pun nicio întrebare. -Unii s-au aruncat de la ferestrele podului; pe scară numai țipete, haine și picioare rupte. Ce țipau femeile, dar ce urlau bărbații! Și-au uitat nevestele, toți se înghesuiau să iasă, că nu reușeau decât ăia care săreau. Dacă țăranii din pod urlau, ăia căzuți în curte răgeau cu oasele rupte, mai rău decât vacile. Care cum scăpa, fugea de nebun spre poartă, cât îl țineau picioarele. Urlete și
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
și noii lui patroni cunoșteau trucul și i-au acoperit pe toți cu o folie protectoare de staniol care absoarbe undele acestea prea curiose, astfel că aparatul tot gol a raportat pe monitor, în timp ce ei au stat câtva timp cam înghesuiți în portbagajul cu pricina, fără să fie însă descoperiți. Un caz fericit, cum nu se înregistrează prea multe în această lume ciudată a culegătorilor de informații, din sferele politico-militare cele mai înalte, ale marilor puteri. Arme camufalte în cele mai
ARME NOI de ION UNTARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358216_a_359545]
-
lipsa de personal nu există altă alternativă decât, măcar, respectarea schemei de personal, dacă nu chiar suplimentarea acesteia. Închipuiți-vă la ora 8.00 o mare de oameni, citați în 200 de dosare, martori sau părți în procese, care se înghesuie pe scările Judecătoriei până la etajul doi. Toți acești cetățeni care speră într-un act de justiție corect, nu apucă de multe ori nici măcar să își audă strigate numele de pe lista de ședințe și nici măcar să intre în sală. La procesele
JUSTIŢIE OARBĂ ORI NEAJUTORATĂ? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358309_a_359638]