KorAP: Find »[drukola/base=înghiți & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...408 >

10,200 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

opus nu se iveau din ceața deasă decât în ultima clipă. A reuși să țin drumul drept de-a lungul culoarului îngust din mijloc, să văd luminile semafoarelor la timp și să nu încep să cotesc brusc nebunește când ne înghițea complet întunericul era o încercare care-mi solicita maximum de concentrare. M-am aplecat mult peste volan aproape atingând cu fruntea parbrizul pe care ștergătoarele împingeau încolo și încoace o mâzgă mizerabilă. Simțeam cu un soi de satisfacție că, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
a lungul străzii, chiar am alergat puțin, apoi m-am oprit să ascult. În spatele meu, pe pavajul umed, pașii mei lăsaseră o urmă șerpuită. Cu un oftat ce semăna mai mult a tuse, mai profund decât tăcerea însăși, ceața mă înghiți. Am deschis gura cu intenția să o strig, dar am constatat că i-am uitat numele. 17 Iubito, îmi pare rău că am fost atât de beat ieri - și sper din tot sufletul că n-am pătat covorul chiar iremediabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

care considera că explicațiile sunt de prisos, m-a bătut pe obraz și mi-a spus cu privirea În pământ și pe un ton echivoc: Fii fată cuminte și nu ieși până nu te chem. Am dat din cap, am Înghițit În sec și zăvorul s-a Închis cu un clic docil. Preț de câteva clipe confuze, chiar am crezut că o aud cum se privește În oglinda de pe șifonier. Mai Întâi și-a trecut degetele de-a lungul genelor de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
lumină, Întunericul umed m-a cuprins din nou. M-am ridicat Înc-o dată, am apăsat pedalele până la un punct În care nu se mai simțea decât un gol elastic și am ajuns până la următorul felinar pâlpâind. Întunericul pătrunzător m-a Înghițit iar. Lucrurile au continuat astfel o bună bucată de vreme, destul de previzibil, aș putea spune, În timp ce transpirația mi se prelingea pe frunte și gura mi se umplea cu gustul de fier - până când claxonul Începu să sune. În sfârșit, o stradă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
că te-ai dus după țigări? Și când te-ai Întors, ușa era deschisă și doamna cu degete alunecoase și gura aceea, ah, atât de moale, zăcea moartă pe pat? Nțțț... Anton dădu paharul peste cap. Poate Else Oloaga să Înghită o poveste ca asta. Dar ea nu prea e genul care să vândă iubire, ce zici? Toată lumea te va mirosi că minți, Sascha. Ai face bine să inventezi un alibi care să țină. Crede-mă: știu totul despre păcat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
să mă furișez În biroul lui Stegemann și să sun autoritățile. — Mi-a răspuns un ofițer de poliție cu gura plină. I-am zis cu cea mai suavă voce posibilă că se Întâmplase ceva groaznic și am Închis Înainte să Înghită dumicatul din gură. — N-ai găsit nimic care să explice cele Întâmplate? În afară de... Cadavrul din dormitor? M-am gândit la ce văzusem. Cineva Îl cărase În dormitor și Îl așezase În pat - probabil ca să pară că Dora murise din cauze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
spatula aceea absurdă. Un fetiș, bănuiesc? — Nu fi naív, Anton. Felix e bolnav. Dora mă luă din nou de braț. Suferă de epilepsie, să știi, și e ceva cu care trebuie să trăiască toată viața. În caz contrar, Își poate Înghiți limba În timpul unei crize. N-ai observat ce palid era? Am expirat fumul. — Nu, sincer să fiu, habar n-am avut. Acum că zici tu, poate că mi-l pot imagina ca femeie. Când am ajuns și vă roteați prim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
s-a hotărât să rămână Într-o seară peste program, când Apollo era Închis pentru una din sesiunile private ale lui Stegemann. Când Hauptstein a intrat În foaier, l-a și Încolțit cu scaunul cu rotile. Țeapăn de parcă ar fi Înghițit un băț, acesta susținuse că filmul În care jucase și fiul ei a fost proiectat doar În cinematografe selecte. În plus, se vedea nevoit s-o Înștiințeze că toate scenele În care apărea fiul ei, „au avut de suferit În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
nu aveam lucruri mai importante de discutat? Împăturind ziarul, Dora mă privi distant. — Cum ar fi...? — Păi, nu vezi? Mi-am dat seama că sunt dezamăgit. — Nu știu să citesc gânduri. Dându-mi seama că acum era momentul, mi-am Înghițit și ultimele rămășițe de mândrie. — Prima oară când am ieșit, an Început, căutând cuvinte potrivite, ai zis că nu-ți plac oamenii care nu-și asumă personalitatea. Dacă am Înțeles eu corect, te refereai la oamenii care se deghizează Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
tot felul de umbre. La puțin timp după aceasta, Brigada de la Năravuri a percheziționat și pensiunea În care stătea prietenul dvs. Materialele incriminatoare au fost confiscate, dar Lakritz a reușit să scape. De atunci a dispărut, de parcă l-ar fi Înghițit pământul. Am tușit. — Un loc numit... Am tușit din nou. Un loc numit Pensiunea Landau, poate acesta l-a Înghițit. Începeam să Înțeleg că evenimentele, aparent disparate, se influențaseră reciproc. Nu e departe de aici. Dar folosea un nume fals

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
dvs. Materialele incriminatoare au fost confiscate, dar Lakritz a reușit să scape. De atunci a dispărut, de parcă l-ar fi Înghițit pământul. Am tușit. — Un loc numit... Am tușit din nou. Un loc numit Pensiunea Landau, poate acesta l-a Înghițit. Începeam să Înțeleg că evenimentele, aparent disparate, se influențaseră reciproc. Nu e departe de aici. Dar folosea un nume fals. Și i-am dezvăluit lui Manetti, care era numele respectiv. — Da, asta sună credibil. Conform portarului de la Hotel Kreuzer, camera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

Și amintiri ca asta mai am destule, doctore. Berechet. Doar îți vorbesc despre mama și tatăl meu. Da’... da’... da’... stai puțin, să m-adun - îmi vine-n minte și imaginea lui ieșind din baie, masându-și sălbatic ceafa și înghițindu-și cu o mutră acră un râgâit. — Bine, hai, zi, ce-aveai să-mi spui așa de urgent de n-ai mai putut s-aștepți până ies? — Nimic, răspunde mama. S-a rezolvat. Mă privește dezamăgit la culme. Eu sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
greață? Păi ai mâncat ca și cum ți-ar fi fost greață. Să nu cumva să mai bei apă de la țâșnitoarea de pe terenul de joacă. Dacă ți-e sete, așteaptă până ajungi acasă. Te doare gâtul, nu-i așa? Se vede după cum înghiți. Cred, domnule Joe DiMaggio, că ar trebui să lași frumușel mănușa aia în pace și-o să te bagi în pat. N-o să-ți dau voie să ieși pe arșița asta și să-mi alergi ca hăbăucul cu gâtul ăsta răcit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
vine vorba de religie și n-o să mă fac că sunt ceva ce nu sunt! Nu-mi pasă de singurătatea și dorințele lui taică-meu, adevărul despre mine rămâne adevărul despre mine și regret, dar n-are decât să-mi înghită apostazia întreagă! Și nu-mi pasă nici de faptul c-am fost la un pas de-a sta șiva1 pentru maică-mea - de fapt, acum stau și mă-ntreb dacă în toată povestea asta cu histerotomia nu s-a bătut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
probabil scoțând fum pe nări și cu siguranță chinuit de-o migrenă teribilă, ca taică-meu în culmea constipației) și începe să taie numele din cartea aia. Când datoria, disciplina și supunerea slăbesc - ei, da, iată mesajul pe care-l înghit de fiecare dată de Paști o dată cu mațo-breiul1 maică-mii - consecințele sunt absolut imprevizibile. Renunțarea e totul, strigă în gura mare friptura kușer stoarsă de ultima picătură de sânge pe care, împreună cu familia mea, mă așez s-o mănânc la cină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Eu îi iau șarlota de ciocolată, iar ea îmi ia olița cu căcat fără să crâcnească vreodată. Mă sărută seara înainte de culcare și mă trece drumul cu grijă, când merg la școală, iar apoi se retrage în umbră, se lasă înghițită de perete (îmi închipui că intră-n el) atunci când dau recital în fața părinților mei radioși, imitând toate vocile din emisiunea de radio Aleea lui Allen sau atunci când se dă sfoară-n țară printre rubedeniile noastre din New Jersey cum că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
zică altceva decât tâmpenia aia cumplită, cu banii cheltuiți pentru cineva care acum e cadavru. Ce sunt, la urma urmei, aceste evreice care ne-au crescut din copilărie? În Calabria își au corespondentul în muierile încremenite pe băncile bisericilor, unde înghit tot rahatul ăla catolic, scârbos; în Calcutta, le vezi cerșind pe străzi sau, dacă-s norocoase, le găsești înhămate la un plug pe un ogor colburos. Numai în America, Rabbi Golden, își platinează aceste țărănci, mamele noastre, părul la vârsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
constipat ca să tragă la jug douăsprezece ore. — Șapte și jumătate? De ce nu mi-ai zis! Se-mbracă în doi timpi și trei mișcări, își pune pălăria și paltonul și, cu registrul lui negru, voluminos, de încasări într-o mână, își înghite, stând în picioare, tărâțele și prunele puse peste noapte la muiat și, la urmă, își umple buzunarul cu un pumn de fructe uscate care unui om normal i-ar provoca o stare vecină cu dezinteria. Dacă vrei să știi adevărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
lucru ce-aș putea fi eu în viață ar fi să fiu ascultător? Un mic gentleman? Din toate aspirațiile mele spre pofte și dorințe! „Alex“, îmi zici tu în timp ce ieșim din restaurantul Weequahic - și nu mă-nțelege greșit, asta o înghit: lauda e laudă, și o accept sub orice formă - „Alex“, îmi zici tu mie, care-s îmbrăcat cu sacoul meu „șmecher“, în două tonuri, cu ac la cravată, „ce frumos ți-ai tăiat friptura! ce frumos ai mâncat cartofii, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
trei și jumătate - iar apoi, încă o dată, în dinții furculiței, la cinci și jumătate, laolaltă cu ceilalți membri ai nevinovatei mele familii. Bun. Acum știi care-i lucrul cel mai urât pe care l-am făcut vreodată. Am futut prânzul înghițit de-ai mei. Doar dacă nu împărtășești și tu pretenția Maimuței, cum că cea mai mârșavă crimă din câte am comis vreodată a fost faptul că am abandonat-o în Grecia. Iar a doua, ce mârșăvie, triumviratul în care am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
adânc! - dar trebuie să ne fie clar, măcar ție și mie, dacă nu și ei, că nevropata asta incurabilă, pizda asta țicnită, de țărancă penibilă, cu greu s-ar putea numi victima mea. Pur și simplu nu-s dispus să-nghit căcatul ăsta cu victima! Are treizeci de ani, vrea să se mărite și să devină mamă, vrea să fie respectabilă și să-mpartă locuința cu un soț (mai ales că anii de maxim succes ai strălucitei ei cariere par să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Arthur Miller în rolul de mântuitor de șikse, Alex o să vă placă și mai mult! Vezi tu, mediul din care proveneam eu era, în toate privințele care prezentau interes pentru Maimuța, exact opusul celui pe care a trebuit să-l înghită ea la optsprezece mile sud de Wheeling, într-un orășel minier numit Moundsville - în timp ce eu, în New Jersey, mă înecam în sirop (lăfăindu-mă în „căldura“ evreiască, după cum zicea Maimuța), ea, efectiv, îngheța de moarte acasă, în Virginia de Vest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
această necunoscută, doctore, unde nu mi-a luat-o la supt cu o gură ce-ai fi zis că a trecut pe la colegiu ca să-nvețe toate minunățiile alea pe care le știa. Ce descoperire, mi-am zis: ete că o înghite până-n rădăcină. În ce gură am căzut! Și mai vorbim de șanse egale! Și, în același timp: Haida! Dă-i bice! Cine și ce-o mai fi și persoana asta! Mai târziu am avut o discuție lungă, serioasă și foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
chiar în genunchi? Și povestește-mi despre dinți, care-i treaba cu ei? Și o suge sau suflă-n ea sau, cumva, face și una, și alta? O, Doamne, ai terminat în gura ei, Ba-ba-lu? Doamne, Dumnezeule! Și ți-a înghițit frișca sau a scuipat-o sau s-a înfuriat - povestește-mi! Ce-a făcut cu frișca ta fierbinte? Ai prevenit-o că ești pe terminate sau, pur și simplu, ai terminat și ți-ai zis las’ să-și bată ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
știu. Nicicum. N-a fost nicicum. Ei bine, tu ce crezi? Ea susține că i s-a întâmplat o singură dată, acum zece ani și, chiar și atunci, a fost rezultatul „accidental“ al neînțelegerii lui și al miștoului ei. Chiar înghiți povestea asta? S-o iau și eu de bună? E chiar cu neputință să acceptăm că fătuca asta și-o fi dedicat oarece timp ocupației de cocotă de lux? Of, Iisuse! Ia-o de nevastă, îmi zic în sinea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]