2,464 matches
-
de nenumărate ori în el. Îi venea să-l desfrunzească, iar din frunzișul lui să-i facă un covor pentru noaptea ce se lăsase cu suspine triste și reci. Parcurse din nou toate împrejurimile cu toate ungherele întunecate și era îngrozită de senzațiile pe care i le trezea acest impuls. Mâinile îi tremurau, dar nu îi erau de nici un folos. La naiba, zise Carlina. Ce pot să mai fac acum? Cred că ar trebui să telefonez acasă, spuse ea fără entuziasm
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se speriase atât de tare încât își pierdu echilibrul. O cuprinse cu repeziciune de mijloc redându-i stabilitatea și-i simți corpul cald și moale prin țesătura subțire de pânză topită. Mâinile lui stăteau încă ferme pe talia ei. Era îngrozită de senzația pe care i-o trezea acest bărbat cu atingerea lui. Ridicând privirea spre el, descoperi că fața lui era prea aproape de a ei și-o trecu un fior rece gândindu-se că are de gând s-o sărute
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
moartea pusese stăpânire pe oraș. Iată războiul!... După trei zile și trei nopți de groază, "Magnificul Mahomed" și-a făcut intrarea triumfală într-un oraș mort, numai ruine fumegânde, orașul ce era altădată "A opta minune a Lumii". S-a îngrozit și el... Dar își văzuse visul cu ochii: intra călare în Sfânta Sofia, spurcată, ajunsă lupanar de orgie turcească. Constantinopolul a murit! Trăiască Stambulul! A fost cumplit, unchiule! sughite ea printre lacrimi. Ai noștri, toți, cu mic cu mare, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fuseseră mâncați în lungul asediu. Înveșmântați în zdrențe ca cerșetorii, ne-am furișat în noapte, pe străduțe dosnice, fugeam, căutam să ne strecurăm printr-o spărtură a zidului, fugeam cât mai departe de coșmarul ce se chema acum "Stambul". Călcam îngroziți peste cadavre, nu vedeam pământul de stârvuri. Îmi stăruie și acum, în nări, duhoarea aceea pestilențială de hoit putrezit, miasmă puturoasă a Iadului: Apocalipsa pe Pământ. Maria! Te rog! Ajunge! Mi-ai povestit! Nu vreau mai departe! Știu ce urmează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
biruința lui Ștefan de la Podul Înalt), atât de plăcută și norocoasă pentru regatul său și pentru întreaga Creștinătate... îi făgădui lui Ștefan că-l va ajuta din toate puterile în planurile sale... pentru că văzu puternicul dușman turc de care se îngrozea întreg pământul că a fost stropșit de puterea nebăgată în seamă până acum al lui Ștefan Voievod." Ian Dlugosz, Cronica Polonorum * "...Te sfătuim, ca așa cum ai început, să mergi până la capăt, căci noi nu vom înceta ca împreună cu ceilalți principi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ale fraților lor creștini din această parte a lumii. Plătiseră și ei, ce-i drept, un tribut sângeros. Istrul oglindise În apele lui atâtea fărădelegi la Semlin, lângă Belgrad, și cărase la vale atâtea leșuri, Încât până și soarele se Îngrozise. Așa povestea Hermann. „Cei care au fost hoți să devină soldați. Cei care au fost soldați cu simbrie să fie iertați de păcate.“ Așa proclamase papa Urban În fața unei mari mulțimi de oameni, la Clermont. „Nu cred că o să mi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o minte atât de ageră, nu știai că ținta iubirii tale e de neatins ca și soarele de pe cer? Vai, vai, de câte nebunii e În stare tinerețea!“ Părintele Bernhard le povesti ce vorbise cu ducele cel tânăr. Conrad fusese Îngrozit. Își Îndrăgea mult atât ne poata, cât și prietenul. După părerea lui, amândoi se găseau Într-o situație fără ieșire. — Părinte Bernhard, sunt peste măsură de Întristat, spusese el. Ce să zic? Oricum ar fi, pentru cei doi tot rău
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prințese. Fără să-și dea seama, se aplecă și sărută ușor buclele Întunecate aplecate asupra mâinii ei. Apoi, cu o voce pe care nu și-o recunoștea, adăugă: — Pentru domnia ta nu sunt un ideal Îndepărtat și de neatins, domnule Bodo. Îngrozită de Îndrăzneala ei, Își smulse mâna din cea a bărbatului și cu toată durerea din gleznă, fugi cu repeziciune, lăsându-l pe Bodo pradă unei fericiri nesperate. Această scenă și-o amintea acum Adelheid, simțind pe buze atingerea buclelor parfumate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fără Întrerupere clopotul cel mare și, Împreună cu eremitul, așteptau pe părintele Bernhard pentru a hotărî amănuntele Înmormântării. Meșterii zidari Începuseră deja să pregătească În biserică gropnița. Vestea se răspândise ca flăcările unui incendiu În toată mânăstirea și călugării se strânseră Îngroziți În biblioteca cea mare. Ducele fusese foarte iubit, un stăpân bun și generos, care copleșise mânăstirea cu daruri și privilegii. Mai mult, chiar În acele timpuri când viața unui om nu avea Însemnătate, asasinarea mișelească a unui cap Încoronat era
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
foc de sus, ca să ne pârjolească pe toți, de-a valma. Căci nici unul nu e mai bun decât altul! Până și pruncii cresc și făptuiesc fărădelegi...“ * * * Sus pe ziduri se auzeau zăngănit de arme și blesteme cumplite. Oamenii Îi priveau Îngroziți pe cei doi cavaleri care-și trăseseră săbiile, Încrucișându-le. Toți se Întrebau uluiți cum de prietenia lor sfârșea Într-o ură atât de cumplită. Vrei să ne spânzure pe amândoi? țipă Adalbrecht, după ce tocmai parase o lovitură furioasă a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mama stă pre mult în apă, fără a mai sta pe gânduri, am venit în baltă, s-o ajut. Chiar am reușit să scot multă cânepă la mal. Deodată însă, fără voia mea, am scos un țipăt care le-a îngrozit și pe femeile ce erau și ele la baltă. Mama s-a speriat, m-a luat de mână și m-a condus pe prund. S-a uitat atentă la mine și-a văzut că, pe piciorul stâng, erau vreo trei
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
băieți mici, s-au jucat cu chibriturile și neștiind cum să procedeze, flăcările la început binefăcătoare și cuminți, au devenit uriașe și distrugătoare. Focul dezlănțuit a devenit incendiu care a ars casa până la temelie. La întoarcere, sătenii mei au fost îngroziți. Bucuria lor a fost însă fără margini, când au văzut băieții sănătoși, în viață. Cei care i-au salvat au fost: Iftemie Ciotău, Nicolaescu Vasile (Mocica), Grigoraș Toader (Chiron). Aceștia au pătruns printre căpriorii în flăcări înăuntru și învelindu-i
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pe trupul ei viclean, căreia „îi făceam curte“ (mă remarcase ea pe coridoarele Universității), între încercările mele stângace de a o săruta, fără alt rezultat decât contactul buzelor cu pielea proaspătă, răcoros catifelată a obrajilor ei înfrăgeziți de frig, am îngrozit-o aprobând din tot sufletul uciderea marelui istoric. Vizitând-o acasă - desigur nu în cămașă verde, cum nici la Blaga n-aș fi cutezat să mă înfățișez în „uniformă“ -, l-am cunoscut în sfârșit pe venerabilul ei părinte, refugiat și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pe zi ce trece cu exemple din contemporaneitatea românească. Era nevoie de un alt gen de explicații și eforturi de a pricepe fenomenul. Dictatura fusese într-un fel uniformă și, dincolo de liste de observații sistematice, nu puteai decât să te îngrozești în fața răului sau să te minunezi în fața anumitor comportamente umane. În anumite privințe, cum ar fi relațiile de putere, situația generală era destul de limpede, nu cerea un mare efort de înțelegere. După decembrie 1989, posibilitățile și opțiunile deveniseră mult mai
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
teatru, la matineu, unde se juca Vlaicu-Vodă. Și acolo există o scenă, în actul întâi, când e prins ăla, Pala, cum îl cheamă, pe care îl găsesc boierii că era iscoadă și vin cu pumnalele strigând „Moarte ! Moarte !”. M-a îngrozit chestia asta, am plâns, am zbierat, am fost scos din sală spre rușinea familiei. Comentariul acasă a fost : „Bineînțeles, dacă duci copilul la asemenea piesă, la o dramă. Uite, mâine e Bărbierul din Sevilla. Îl trimitem acolo”. Și am fost
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
În Evanghelia gnostică a lui Toma cu o Întrebare: „Cu ce se aseamănă ucenicii Tăi?” (logion 21). Dar cele mai bogate și interesante mărturii sunt Evanghelia Mariei și Evanghelia lui Filip. În cea dintâi, Maria Magdalena Îi Încurajează pe apostolii Îngroziți de perspectiva evanghelizării păgânilor, care nu-i vor cruța: dacă Isus Însuși n-a scăpat viu, cum vor scăpa ei? La rugămintea lui Petru, ea le destăinuie convorbirile secrete cu Isus. Din păcate numai primul răspuns ni s-a păstrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
ar fi retras. Ipoteza lui Klauck suferă de un antipsihologism idilic și aseptic, specific, aș spune, castei savanților istoricizanți. Personal cred (aici nu putem emite decât ipoteze, mai mult sau mai puțin plauzibile) că Iuda și-a pus capăt zilelor Îngrozit de condamnarea lui Isus și scârbit de faptul că fusese, la rându-i, trădat. Cât privește „țarina” dobândită cu cei treizeci de arginți, cred că avem de-a face cu o explicație etiologică retroactivă. Matei spune că arhiereii au cumpărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
texte? Un bun prieten, cercetător la Institutul Sources chrétiennes, Îmi mărturisea la un moment dat că el nu citește absolut nimic În afara preocupărilor „de specialitate”: patristică, ecdotică, istoria creștinismului antic și atât. Restul e distracție inutilă pentru dânsul. M-am Îngrozit, dar, În fața unei asemenea decizii radicale și ferme, orice argument devenea din capul locului inoperant. Ce pierdem așadar ignorând scrierile apocrife creștine ale Antichității? Pe plan teologic, poate, „nu mare lucru”. Cam ce s-ar fi pierdut dacă vremurile ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
și toți se uitau cu fețele îngrijorate într-acolo. Cîțiva foloseau și binocluri. Dănuț voise să se ducă și el, dar mama îi interzisese. Unii oameni care veneau de acolo spuneau că era umflat de apă și vînăt. Dănuț era îngrozit că bietul om avea să sufere același tratament ca și delfinul și ura din tot sufletul lumea aceea care se îngrămădea în jurul îne catului. Dănuț se distra foarte bine la mare. Construia castele, cu gărdulețe din bețe de chibrit sau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
-mi smulg bandajul și să mă spăl îndelung cu zăpadă, speriat că acea teribilă otravă, tutunul, ar fi putut să-mi facă foarte mult rău, dacă nu chiar să mă omoare. Cu toate că la etajul unu era astfel, acesta nu mă îngrozea așa de tare ca etajul doi. Acolo, la aparta mentul doisprezece, imediat pe stînga după ce urcai scara, stătea o fată cu vreun an mai mică decît mine care era nebună. Tatăl nebunei, un om tăcut, era îmbrăcat tot timpul cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
din alte vremi, de care nici nu-mi vine să cred că au putut exista. Și tu, iubita mea, nu ești aici. Seara [...] La ora 5, azi, am fost convocată la Sanatoriu pentru sărbătorirea zilei de 23 august. M’am îngrozit de atâta mizerie și monstruozități. Iubita mea, mi-e gândul mereu la tine și la ultimul și cel mai greu sacrificiu spre care mergem pentru un timp nedeterminat: despărțirea și ruperea ta definitivă de pământul românesc, de mine. Îți mărturisesc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
15) Această idee a ta de a merge la Mirona mă înspăimântă; o asemenea distanță în plus între noi două? Și pentru că ideea „Mirona“ e legată de teza ta de doctorat, îți spun că ai un contracandidat foarte puternic. Asist îngrozită la tot ceea ce întreprinde și mor de frică pentru Christiane ca și pentru noi. Niciodată n-a fost mai valabil versul: „Și lupta a luat sfârșit din lipsă de combatanți“. Aici toată lu mea e în oraș, pentru te miri
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
spui că ai rămas fiindcă iubești pe cineva și pentru studiile tale, dar că nu ai intenția de a nu te mai întoarce. Draga mea, e o scrisoare pe care n-aș fi vrut să ți-o scriu, dar mă îngrozește gândul că ai fi putut afla întâmplător despre catastrofa asta. Așa ai să poți ști adevărul grav, gol și dureros. Dar Dumnezeu îi pedepsește pe cei pe care îi iubește, și a făcut destul pentru noi dăruindu-ne una alteia
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
acasă la 1½. [...] Zi de post. Am avut la prânz supă de roșii, cartofi fierți și cafea. La 4 și un sfert am plecat în vizită la Marioara, mama Măriucăi. La Marioara era Rafael, întors de la vie, slab de te îngrozea, filiform, cu o față de fan tomă; a pierdut 40 de kilograme. Era și Speranța, sora ei, toți trei unii peste ceilalți, în aceeași cameră, fostă sală pentru luat masa, aceea cu lambriuri și bufet, cu o masă enormă și, printre
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Sper, firește, cum mi s-a ghicit cînd eram copil, să ating vîrsta de 65 de ani, dar știu totodată că, după patruzeci (acum am patruzeci și trei), vorba poetului Octavian Voicu, poți fi chemat oricînd la ceruri. Ceea ce mă îngrozește cel mai mult (spaimă recurentă) într-o asemenea eventualitate e transformarea în obiect. Aș fi mulțumit să ajung la anii de care aminteam, atît pentru a-mi împlini (fie și în parte) proiectele, cît și pentru a mi aranja o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]