1,838 matches
-
nemulțumiți că trăiesc sunt aproape la fel de neînduplecați ca inchizitorii care m-au amenințat cu moartea. Nu-i ușor să înduri asta. ― Nu mă pot stăpâni să-ți spun că te afli, încă, între clipa în care pădurarul s-a trezit îngrozit, cu viperele dormind lângă el și cea în care viperele vor coborî din pat, atrase de mirosul laptelui cald. În acest interval, te temi să accepți adevărul ― Nu crezi că, la vârsta mea, am dreptul, în sfârșit, la un adevăr
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cu spadele ascuțite. Le-am surâs, încercând să fac pe prostul, și le-am spus: - Sănătate vouă, pe-aici e drumul spre Ravenna? După care m-am prefăcut că abia atunci îi vedeam pe leproși, mimând că eram oripilat și îngrozit. Bandiții, după un schimb de priviri, și-au zis că eram niște imbecili de pelerini străini și au început să râdă ca niște mojici. Căpetenia a descălecat și s-a apropiat de noi. S-a uitat bănuitor la giganticul Gundo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
atunci nu știam cine era cu adevărat acel medic, și încâlceala vorbelor sale era complet descoperită în fața faptelor sau cel puțin a unor probe concrete. XIII După câteva săptămâni, pe nepusă masă, s-au înfățișat la porțile orașului Cividale fugari îngroziți de pe câmpiile din Gemona, Osoppo și Artegna. Aduceau cu ei vești înspăimântătoare. Asediul Bizanțului se soldase cu o înfrângere, și avarii, care pierduseră mulți oameni și irosiseră mult aur, se rușinau să se întoarcă în țara lor ca învinși. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu a reușit să se mai stăpânească. Mânia lui se revărsa peste mine și Rodoald printr-o volbură de înjurături și insulte. A distrus o mare pare din mobilier, după care și-a gonit fiul, care-l privea rătăcit și îngrozit. Mânia lui a durat ceva timp, ca apoi, în fine, să se prefacă în deznădejde și durere. De-abia atunci am putut sta de vorbă. S-a așezat ținându-și capul între mâini, deznădăjduit. Unul lângă altul, împresurați de lămpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să fiu îngropat! Ceea ce s-a întâmplat la anul 647. La anul 653 au fost zărite nave arăbești în largul mării din dreptul portului Siponto. Fiindcă de multă vreme arabii prădau și omorau în Sicilia și în alte locuri, oamenii îngroziți au început să murmure că ei ar fi fost o pedeapsă de la Dumnezeu pentru fapta lui Grimoald de a fi acordat azil evreilor și arienilor. Așa că arhanghelul i-a apărut și urmașului episcopului Lorenzo, Martino, dându-i de veste că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fi trăit viața. Se născuse în marginea Comoștenilor, pe când se numea Coteni, crescuse din mila spătarului, muncise din greu, iubise puțin și primise cu uluire intrarea lui Zogru în sângele lui. În timp ce Zogru fâlfâia deasupra cadavrului, Ghighina privea și ea îngrozită vălul uriaș ca o frunză plutitoare, cu fața lui Pampu mișcându-se ca și când ar fi fost prinsă într-o picătură uriașă de ulei verzui. Nu mai văzuse pe nimeni murind și nu știa dacă să se apropie de corpul căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
intuit adevărata lui existență, iar gândul acesta l-a emoționat până la lacrimi. S-a ridicat de la masa de cărți, lăsând din mână ciubucul cu diamant, s-a scuzat vag și aproape insultător și a luat-o drept spre Zoe, din ce în ce mai îngrozită de ce urma să se întâmple. Și pentru că vedea în privirea lui Ianache mai mult chiar decât el ar fi avut de gând să-i spună, a făcut câțiva pași spre el. Părea mai înaltă acum, în rochia ei verde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că ea știe, în sfârșit, de existența lui. - Ei, acum că i-ai spus, mă duci acasă? - Bineînțeles, doar ți-am promis, i-a răspuns Zogru, prin gura surâzătoare a Zoei. Apoi a urcat în trăsură, fără să privească fețele îngrozite ale arnăuților. Când a ajuns pe la casa lui Brâncoveanu, Zogru simțea o cumplită nevoie s-o întrebe, să stea cu ea de vorbă, iar când l-a văzut pe Ianache ieșind din conacul lui Dudescu, n-a mai stat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
el nu va fi acasă. Dar el o aștepta cu pistolul încărcat: Dacă nu-mi spui unde-ai fost, ești moartă. Și ea nu-i spusese. Locotenentul, de cuvânt, o împușcase, apoi își trăsese un glonte-n cap, sub privirile îngrozite ale servitoarei. Pentru Achile a fost o lovitură teribilă, bănuia că el este amantul ascuns al Elvirei și suferea și pentru că murise, și pentru bănuielile care pluteau deasupra morții ei. Două luni s-a dus la cimitir, noaptea, că să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-mi dacă vezi ce văd eu. Zogru știa prea bine că Vencica nu-l vede, așa că se repezise imediat spre gâtul ei. Nu știa exact ce să facă, dar acum era și mai aproape de Achile și era de-a dreptul îngrozit. - Nu văd nimic, conașule... - Acum nu mai văd nici eu... Poate mi s-o fi părut. - Nu ți s-a părut. În cameră se lăsase o liniște mare. Zogru încerca să se adune și se depărtase câțiva pași. Apoi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
apele limpezi de munte Va curge-un sânge roșu-azuriu, Atunci îmi voi aduce chiar și eu aminte De trecutul cel aspru, dar real și viu Pe care luna-l clădește seară de seară, Pe raiul albastru și-ntunecat de vară, Îngrozită amintindu-ne de lupta amară, Printre războinicii cruzi, și zeii coboară. O, suflet... Suflet căzut, uitat, confuz și singur Ce te ascunzi după un chip tăcut, O, tu, biet suflet gol, melodic vergur, În ce, oare, tu te-ai prefăcut
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fi vrut să-l supere în nici un fel. Se temea că zeul tatălui său Isaac și al bunicului său Avraam l-ar fi pedepsit dacă ar fi ascultat vorbele mamei lui. Era bântuit de un vis din care se trezea îngrozit, un vis în care el era pur și simplu distrus. Rahela îl mângâia pe obraji și-i spunea că visul ăsta n-avea nici un temei. - Îi spuneam că dacă n-ar fi ascultat vorbele mamei lui, nu m-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de mână. Zilpa murmura rugăciuni pentru Anath. - Nu erau de nici un folos, își amintea Rahela. Mă foiam când afară, când în cort, sfâșiată de gelozie. Dar cum orele treceau una mai grea decât alta, invidia mi se topea și eram îngrozită de durerile Leei, Lea cea puternică, iapa asta de neînvins, care acum se zvârcolea pe jos cu ochii ieșiți din orbite. Eram îngrozită că aș fi putut fi eu în locul ei, că aș fi putut să urmez eu. Și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de gelozie. Dar cum orele treceau una mai grea decât alta, invidia mi se topea și eram îngrozită de durerile Leei, Lea cea puternică, iapa asta de neînvins, care acum se zvârcolea pe jos cu ochii ieșiți din orbite. Eram îngrozită că aș fi putut fi eu în locul ei, că aș fi putut să urmez eu. Și sunt sigură că la asta se gândeau și Zilpa și Bilha, pentru că tremurau și stăteau tăcute în timp ce sora noastră se chinuia. Până la urmă Bilha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dus de acolo. - Nu mai e mult de-acum, fata mea, a zis ea, cu o căutătură nerușinată. Îți vine și ție rândul. Eram moartă de frică că Inna îi va spune mamei unde mă găsise. Dar chiar și așa îngrozită cum eram, nu mă gândeam decât la taina care se petrece între bărbați și femei. Într-una din nopțile în care eu stăteam chinuită de curiozitate și dorință, tata și frații mei erau într-o discuție serioasă. Turmele aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la pământ și a început să-și bocească copilul ucis, iar corturile s-au golit ca să afle de ce se văita Lea. Dar Bilha m-a dezvelit și m-a ajutat să stau în picioare, în timp ce Lea se holba - la început îngrozită, apoi ușurată și până la urmă ca lovită de trăsnet. Și-a întins mâinile către mine, dar expresia feței mele a oprit-o. M-am întors, cu gândul să mă duc înapoi la Salem. Însă mamele mele m-au luat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
platforme. Deodată, cablul macaralei scîrțîi, se rupse brusc, platforma se răsturnă și toate lăzile căzură În apă Într-o jerbă de stropi. Se scufundară pe loc. Fersen nu-și putu opri uun șuvoi de Înjurături. Morineau Își luă un aer Îngrozit: - Tot materialul de supraveghere video! E o nebunie, vă pricepeți cumva la deochi sau ce se Întîmplă? Luca Îl fulgeră cu privirea. - Mișcă-te, ce dracu’! Încearcă să recuperezi tot ce mai poate fi recuperat! - Luați-vă nădejdea, aparatele electronice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Învolburate, simțea că se sufocă. Izbitura valurilor, urlete omenești sfîșietoare, o mînă care se Întinde și caută cu disperare s-o prindă, imagini și zgomote terifiante amestecate o luară pe sus, ducînd-o către un hău negru În care se prăbuși. Îngrozit, Lucas simți ca Marie, inertă, ghemuită peste pietre, nu mai auzea că o strigă. O ridică pentru a o duce de acolo și a o lăsa pe iarbă. Pietrele se desprinseră atunci de pe mormînt, rostogolindu-se. Ca să Împiedice să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de barcă. Dispăru o clipă sub apă. CÎnd ieși la suprafață, abia avu timp să vadă vedeta care, la vreo zece metri depărtare, Înainta cu viteză scăzută. Cu o detonație surdă, o minge de foc ieși din cockpit odată cu Ryan. Îngrozită, Îl văzu luînd foc, agitîndu-se cu disperare, apoi prăbușindu-se pe punte, dispărînd din cîmpul ei vizual. Urlă, Încercă să Înoate spre el, dar o a doua explozie, și mai violentă Încă, dezintegră pur și simplu vasul, proiectînd bucăți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
păturii pe care Marie i-o pusese pe umeri. TÎnăra polițistă, ținînd legătura prin radio cu Morineau, află că Lucas plecase spre Argoz, În urma unui apel de ajutor lansat de Gwen Le Bihan, cam cu douăzeci de minute mai Înainte. Îngrozită, Marie Întoarse capul spre pasagera ei, care nu se clintise. - E cu neputință, Gwen era cu mine! exclamă Marie. Vino aici după mine, Stéphane! - Păi... Comandantul mi-a ordonat să merg la fabrica de faianță și... - Imediat! CÎteva minute mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Închidă. Umbra se Îndreptă spre pat, dădu la parte perdelele de voal și se aplecă peste Marie. O mînă se ivi, Îndreptîndu-se spre chipul ei și se lipi ferm de gura și de nasul ei. Marie deschise pe dată ochi Îngroziți și Începu să se zbată, dar rămase nemișcată recunoscîndu-și agresorul. Lucas Îi făcu semn cu mîna liberă să nu scoată nici un zgomot. Îi eliberă gura și scoase Încet ceva din buzunar, un mic obiect pe care i-l puse sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe care ea o contemplă lacomă. Păru uluită. - Seamănă cu... Nu, nu se poate! Privi din nou În detaliu trăsăturile desenate, sprîncenele, modul În care creșteau firele de păr, totul confirma neverosimila senzație de ansamblu... Ridică spre Lucas o privire Îngrozită. - Este... - Inimaginabil, da, de aia ne-am lăsat trași pe sfoară de tîmpitul ăla de Morineau. - Stéphane, șopti ea, Încă În stare de șoc. - M-a sunat iarăși Franck, avea descrierea celui care a scos dosarul necunoscutei din Molène. Leit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să strige: - Sări, Marie! Sări! Alertată de strigăte, Marie se Întoarse, Îl văzu pe Lucas, apoi digul spre care el făcea semn, voi să reia comanda vedetei, dar Stéphane profită ca să-i dea o lovitură violentă, recuperîndu-și arma. Sub privirea Îngrozită a lui Fersen, vedeta jandarmeriei se apropia cu toată viteza de digul Înalt din piatră, În timp ce Morineau Își ațintea arma asupra Mariei. Împușcătura se auzi. Stéphane căzu În genunchi, Încercă s-o ochească pe Marie, dar ea sărise deja peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înrămată sprijinită de cana cu apă pentru noapte. Pupilele i se măriseră, mîinile descărnate apucaseră poza și se crispaseră violent peste rama de lemn. În fotografie, Ryan, cu o mînă așezată pe umărul lui Arthus, zîmbea larg spre obiectiv. Bătrînul Îngrozit se prăbușise, cu mîinile Încleștate pe fotografie, cu privirea fixă, halucinată. Fersen tocmai ieșea din jandarmerie cînd dădu nas În nas cu Marie. Nu se aștepta s-o revadă atît de devreme. Rămase descumpănit și se simți din cauza asta Înciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de gleznă, făcîndu-l să urle de groază. Pierric văzu atunci o tînără femeie Încercînd să se aburce afară din deschizătură, fără să-i dea drumul lui PM, care era Înspăimîntat de moarte. În mod vizibil ea Îl implora, dar Pierre-Marie, Îngrozit, nu căuta decît să se elibereze din strînsoare cu lovituri puternice de picior. Copilul Îl văzu ridicînd o piatră grea și izbind, izbind În capul tinerei femei pînă ce ea Îi dădu drumul, iar el putu s-o ia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]