1,892 matches
-
bază în așa fel încât să maximizeze interesul studenților, îi spuse el profesorului universitar Baxendale, liderul comitetului. Dar profesorul nu se lăsă distras. Interesul lui era maximizat de ceea ce era destructurat de la bazele noii clădiri a administrației. — îngrozitor, teribil de îngrozitor! murmură el atunci când Judy se ivi din puț. în ciuda speranțelor și așteptărilor lui Wilt, păpușa nu plesnise. Betonul lichid o sigilase prea bine ca să pocnească și dacă atunci când era vie semăna în multe privințe cu o femeie vie veritabilă, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ea crescură și speranțele inspectorului Flint. Știa el foarte bine când atingea punctul slab. Și acum era pe calea cea bună. 18 — Doamne Dumnezeule! exclamă sergentul Yates. Dar ieri la prânz am mâncat plăcintă cu carne de porc! E prea îngrozitor! Inspectorul Flint își clăti gura cu cafea neagră și scuipă în chiuvetă. Vomitase deja de două ori și simțea că-i mai venea să vomite o dată. — Știam că trebuie să fie ceva de genul ăsta, zise el, cutremurându-se. Pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
acelea vicioase, plutind deasupra apei cu mesajele lor fără sens. Extrase din dulap o sticlă neîncepută de whisky Teachers și se duse cu ea înapoi în birou. Fusese martor la ceva atât de grotesc, atât de neîndoielnic diavolesc, atât de îngrozitor și atât de premonitoriu infernal, că nici el nu mai știa ce să creadă: fusese ceva real sau pur și simplu un coșmar cu ochii deschiși? Un om fără față, ale cărui mâini erau legate la spate, o femeie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
acasă. Se duse până lângă birou și era gata să ridice receptorul, când văzu iedera. O, Doamne! Uitase cu totul de iedera asta și o lăsase într-un loc în care preotul nu avea cum să n-o vadă. Era îngrozitor, îngrozitor de rușinos! Eva formă numărul de pe Parkview Avenue, nr. 34, și așteptă. La celălalt capăt al firului nu-i răspunse nimeni. Puse telefonul în furcă și formă numărul de la Tehnic. în tot acest timp Eva fixa cu privirea poarta ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cumva și nu găsi nimic mai bun decât un bust de gips al poetului Dante și - la alegere - sticla de alcool polonez, așa că prinse în mână gâtul celei din urmă. Din reflex, Eva îi întinse paharul și zise: — Of, sunteți îngrozitor! Mă faceți să mă pilesc. Așa-i, zise părintele și puse grăbit sticla înapoi, pe podea. Era destul de grav că era singur în casă cu o femeie masivă, beată și pe jumătate dezbrăcată, ce-și închipuia că soțul ei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dacă-ți amintești netrebnica mea semianaliză la Cei morți, concluzia era că ceea ce ne desparte nu face altceva decât să ne dea întâlnire, după o lungă și aventuroasă călătorie circulară (da, este chiar cercul hermetic), într-un punct comun. „- Vai, îngrozitor! În ultimele ore, nu minute, n-a încetat o clipă să țipe. A strigat trei zile și trei nopți în șir. A fost ceva de nesuportat. Nu pot să înțeleg cum de-am îndurat toate acestea; se auzea și prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Orice tertip, orice întorsătură sau automatism stilistic care aduce cât de cât a proză mă deprimă, mă îngrețoșează. Să mai spun că, după ce a ieșit din închisoare, s-a apucat de băut si în cel mult un an a decăzut îngrozitor. Nu avea slujbă, iar singurele locuri pe unde îl puteai găsi în mod sigur erau câteva cârciumi de duzină, unde de altfel cred că și dormea. Îl vedeai umblând de la o masă la alta, îmbrăcat în acel mod inconfundabil al
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un dușman tocmai potrivit. Așa că, într-o dimineață, l-am învăluit grijuliu, asemenea senatorilor pe Cezar, l-am înșfăcat și l-am târât înspre rețeaua de canalizare. Voiam să-l facem vrăjitroacă. Băiatul se proptise în călcâie și se zbătea îngrozitor. Privită de aproape, fața lui era cu totul diferită de a oricărui copil pe care îl văzusem până acum. Părul îi era castaniu, ușor buclat. La îndoitura fiecărei bucle, reflexe aurii țâșneau în toate părțile. Firele de păr de deasupra
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
doar ANTE. Dedesubt am scris noi cu carioca neagră, verde și mov: ȘI TRAIAN. Seara, după ce am mâncat, am mers în spatele cantinei, unde era marginea pădurii, și am bătut în cuie, de șase copaci, cartoanele de bomboane. Rezultatul a fost îngrozitor, instructorii taberei s-au scandalizat, au făcut careu, au scos câțiva copii în mijloc, dar fără să nimerească pe cei din grupul meu, ci, la întîmplare, pe capii răutăților care se petreceau în tabără. Livia era să fie trimisă acasă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încercat să-ți spună ceva cu delicatețe, dar tu nu ascultai nimic, părea că tot ce conta pentru tine era să te umilești cât mai mult în fața ei, la un moment dat îți frecai obrajii de genunchiul ei..." "Dragă, erai îngrozitor, n-aveam ce să-ți fac, dacă ai fi fost treaz aș fi încercat să-ți explic, dar așa n-avea nici un sens." "După ce a plecat Gina (tu nici n-ai observat când a plecat, te uitai nedumerit după ea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de cânepă. Peste drum era magazinul de jucării "Scufița roșie", pe care îl visam și noaptea. Era pentru mine un loc feeric. Cum ajungeam la Obor, o și mânam pe mama înăuntru. Intram într-o încăpere lungă și scundă, mirosind îngrozitor a petrosin. Podelele erau cafenii-stacojii și lumina care se strecura prin vitrine era cu totul insuficientă. Abia când înaintai adânc în spațiul acela gol, dădeai de tejghea și de rafturile cu jucării. Mă uitam pierdută la păpușile de toate mărimile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de nu prea ne mai duseserăm pe-acolo în ultimul timp. De fapt, ultima oară fusesem toamna trecută, înainte să înceapă școala. Aveam acum aproape doisprezece ani și când am ieșit în curte, de mână cu Marcelino, care mă chinuia îngrozitor povestindu-mi a zecea oară filmul Mongolii, lucrurile mi s-au părut schimbate. Altă lumină, altă substanță părea că le învelește. Cu Gigi după gât, ca o vulpe vie, am apăsat din nou clanța ca de ușă obișnuită a camionului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Garoafa s-a așezat pe o bancă, iar noi i-am pus coronița aurie și-am împodobit-o cu panglici și alte nimicuri pe care le aduseserăm de acasă. Așa cum își lumina fața de jos în sus cu lanterna, arăta îngrozitor. I-am dat și păpușica pe care trebuia s-o folosească la joc. Garoafa o înhață și mârâind, se prefăcu că o înghite. Apoi o azvârli cât colo, spre luna uriașă care bătea prin spărtură. Nu era bine. Se lăsase
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înecîndu-se. Nu se mai simțea în stare de nimic. Lumea i se părea un infern de cenușă, cu neputință de suportat. Tânjea din răsputeri după acele câteva acorduri pe care le ascultase noaptea trecută. Timp de vreo opt ore suferi îngrozitor, îi era rău, fizic și sufletește în același timp. Un delir paranoid i se dezvolta sub țeastă, și în cele din urmă profesorul înșfacă iar satârul și se repezi spre arhitect, decis să-l omoare cu adevărat de data asta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în toată lumea -: „Oameni, opriți-vă, oameni, nu mai ucideți!“ Iată, iată care-i datoria dumneavoastră! Uitându-mă cum Burkeviț trece pe lângă noi și iese pe ușa care dă spre scară, agitându-și mâinile în mod straniu, cu capul prăbușit, tremurând îngrozitor și clătinându-se, am avut doar un gând: „Ești pierdut, vai, ești pierdut, bietule Vaska!“ După o clipă, privind în direcția opusă, am văzut doar cum, atingând ușorul ușii, într-o frumoasă curbă, rasa violetă dispare pe cealaltă ușă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cum îmi paralizează brusc întreaga ființă: Sonia era și ea în magazin. Aveam pe cap chipiul vechi de licean cu cozorocul decolorat și plesnit. Și eram îmbrăcat cu niște pantaloni vechi, roși în genunchi. Am simțit cum picioarele îmi tremură îngrozitor și cum mă fac lac de sudoare, ca-ntr-un incendiu. Acum nu mai puteam da înapoi; vânzătoarea din fața mea mă întreba deja ce doresc - un buchet sau un coș cu flori? - arătându-mi rapid zeci de soiuri de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ți-am spus, n-am putut să-ți spun adevărul pe care îl pun acum pe hârtie: am fost jignită. Când un om îl jignește pe celălalt, jignirea e de două feluri: intenționată și neintenționată. Primul fel de jignire este îngrozitor: la acest fel de jignire se răspunde prin ceartă, prin injurie, prin lovituri sau prin foc de armă și, oricât ar fi de dur un astfel de răspuns, el te ajută. Așadar, jignirea care ți s-a făcut cu bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cameră, doar buzele se mișcă. - Șșșt - șșttșșș, - șuieră Nelly, într-o șoaptă rapidă. - Vine cineva, - șoptește Zander, cineva vine aici, strigă el în șoaptă, și capul îi tremură continuu. M-am molipsit și eu. Nu-mi pot imagina ceva mai îngrozitor decât că aici, în această cameră liniștită și întunecată, ar putea veni un om treaz și zgomotos ca ziua, că acesta ne-ar vedea ochii și pe noi toți, în starea în care suntem. Acum simt și eu ca ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îmi spune că trebuie să mă liniștesc, că nu trebuie să mă gândesc la cocaină, că, gândindu-mă la ea și, îndeosebi, la putința de a o avea aici, în cameră, mă zgândăr și mai mult, mă chinui și mai îngrozitor. Închid ochii, cuprins de o tristețe înfricoșătoare, nemaiâncercată. Camera începe să se întoarcă și să se prăvălească pe un colț, încet și lin. Colțul cade tot mai jos, alunecă sub mine, se așează sub mine, se strecoară în spatele meu, apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cealaltă. Rămân în această stare mult timp. Apoi, smulgându-mi o mână din cealaltă (le strânsesem atât de tare una de cealaltă că mi se lipiseră degetele), încep să mă încalț. E greu; șosetele mi-au putrezit, picioarele îmi miros îngrozitor, șnururile sunt rupte, numai noduri. Dezgustat de murdăria și de mirosul propriului trup, mă ridic în picioare, îmi îmbrac paltonul, îmi pun șapca și galoșii, îmi ridic gulerul; apoi mă apropii de masă ca să sting lampa. Simt nevoia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fost pentru mine o lecție de viață. De atunci, tot ce mi s-a întâmplat am gândit ca "înainte de Clody" și "după Clody"! Deci acum, din nefericire, intrasem în faza "după Clody" și nu știam ce să fac. Am suferit îngrozitor. Începusem să citesc Biblia, să-mi caut refugiul în religie. Mergeam la biserică, mă rugam la toate icoanele. Și au venit evenimentele din Decembrie '89. Aveam și eu, ca atâția mulți alții, informații despre ce se întâmplă în țară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu următoarele declarații o duduie pe care a invitat-o la el acasă: „Ah! Vai!... Ce mâini!... Ce nas!... Ah!“, „Ah!“-ul fiind repetat din două în două minute, sau chiar mai des, dinamitând orice formă de comunicare pașnică. E îngrozitor cum se apucă unele cuvinte să se țină scai de noi, iar nouă nici nu ne trece prin minte că suntem urmăriți. De mine s-au legat, de exemplu, tembelul „și mai nu știu ce“, greșit, obez și pisălog, care apare atunci când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
un rol și că-și permite chiar să facă exclamări sau gesturi ridicole ca să impresioneze (...) Apoi un popă pițigăiat a început <<Isaia dănțuiește>> și au început cu toții să se învârtească după vocea lui. Tot mai repede și mai dizgrațios.(...) Sufeream îngrozitor, dar preferam să nu fiu ridicol.” Reiterarea cuvântului „dizgrațios” la masculin și la feminin cu valori de adjectiv si adverb de mod, rezumă calificarea meschină pe care o face Sandu nunții din vis. Personajul principal joacă toată această comedie a
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de iad. De ce mi-ai făcut asta? am întrebat-o. — Pentru că te iubesc, a zis ea. — Cum ai putea să mă iubești? Te-am iubit dintotdeauna... de cânt eram mică de tot, mărturisi ea. Mi-am pus capul în mâini. — Îngrozitor! am exclamat. — Eu... eu credeam că e ceva frumos, spuse ea. — Și-acuma ce facem? am întrebat-o. — Nu putem continua? zise ea. — Of, Iisuse Cristoase!... Ce încurcătură! am oftat eu. — Deci am găsit cuvintele care să ucidă dragostea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
se amestece, ori, în sfârșit, este prea preocupată de boala lui Simion." Într-adevăr, bătrânul, trecând cu iuțeală hipocondrică de la o ipoteză la alta, părea totuși bolnav cu adevărat. Ochii îi erau injectați și ficși, și pântecele îi era balonat îngrozitor, încît părea o minge învelită cu broboadă. Se văieta de bătăi de inimă după masă și declara că inima lui bate din ce în ce mai tare, fără să se mai poată opri. - Ești nebun, strigă Aglae, cu hipocondriile tale! Unde vezică-ți bate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]