KorAP: Find »[drukola/base=îngrozitor & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...73 >

1,814 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

Dă-mi-o mie. Takamori, din ce în ce mai curios, își storcea creierii să priceapă ceva. A, înțeleg. — Ce anume? — Ideograma asta nu înseamnă „burtă“, ci „timp“... „Am reușit în cele din urmă să-mi fac timp...“ Ce încurcătura naibii! — Da, ai dreptate. Îngrozitor! Takamori stătea turcește și studia scrisoarea. Era o dimineață liniștită de duminică. Casa lor se afla în zona Kyōdō din cartierul Setagaya, destul de departe de centrul orașului. În fiecare primăvară se întorceau păsărelele în grădina lor și acum se auzeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
bineînțeles. Gaston întinse mâna stângaci și strânse cu putere mâna fetei. Strângerea de mână o făcu să se gândească iar la un cal. Abia a reușit să-și înăbușe zâmbetul amar. Își dădea foarte bine seama că s-au înșelat îngrozitor. „Ce ne-a mai dus...“, gândi ea. Deziluzie. Dezamăgire. Mâhnire. Visurile trandafirii pe care le nutrise timp de trei săptămâni, în secret, se spulberară cu totul. „Ce comedie! Ha, ha, ha!“, râse ea amar în sinea ei. Zvâcnirile din obraji

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
ca el. — Să ne tragem sufletul undeva. Încă nu m-am liniștit. S-au oprit în fața cafenelei Couillon. Se auzeau dinăuntru acordurile unei melodii franțuzești duioase. Cafeneaua era cunoscută pentru atmosfera pariziană. — Sunt sigură c-o să-ți placă, Gaston. — E îngrozitor locul ăsta, protestă Takamori nemulțumit. E adevărat că vin oameni de cultură și studenți, dar pe mine mă trec fiorii când îi văd. Pentru că nu era altceva mai bun pe aproape, au intrat. Înăuntru era întuneric ca într-un acvariu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
nici o scăpare și că nu le rămânea decât să-i înfrunte pe cei de la ușă. — Vă place Tokyo, domnule Gaston? E un oraș tare murdar, nu? Parisul este un oraș minunat... centrul artistic al întregii lumi... castanii, Sena... Tokyo e îngrozitor. Nu se poate compara cu Parisul, nu? Adresându-i-se lui Gaston și Tomoe, Ōkuma nu mai contenea cu critica la adresa orașului Tokyo și a Japoniei. Disprețul pentru țara în care s-au născut și pentru orașul în care trăiau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
peste umerii lui Gaston. Nu se mai vedea nimeni. Bărbații se ascunseseră, probabil. — Tomoe, o clipă. Takamori, îngrijorat, a strigat-o pe sora lui chiar când era pe punctul de-a o lua înaintea celorlalți spre ușă. Ar fi fost îngrozitor să fie ea cea atacată la ieșire. — S-a întâmplat ceva? Poate chiar din pricina lui Ōkuma, părea puțin cam afectată. — Trebuie să-ți spun ceva foarte important. Tomoe l-a privit bănuitoare, lăsând-i pe Ōkuma și pe Gaston să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
mică idee de ceea ce se punea la cale și în ce încurcătură se aflau frații și Gaston. Pe stradă, înainte, urma un șir de baruri dubioase cunoscute a fi bârlogurile huliganilor. Era un colț întunecat, în spatele gării Shinjuku, care mirosea îngrozitor a urină și unde orice zgomot era înăbușit de trenurile care treceau fără încetare. Takamori și-a dat seama că într-acolo vor să-i atragă. Tomoe s-a oprit brusc și a strigat spre doi studenți care treceau pe-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
și în genunchi cu mâinile și cu picioarele. Uriașul Gaston se chirci, gemând. — Oh, non, non... Tu m’a fait mal. — Ticălosule! Din cauza durerii cumplite, Gaston părea să fi uitat toată japoneza pe care o știa. Stătea chircit și suferea îngrozitor. Nishino l-a atacat și a doua, și a treia oară. Trecătorii priveau scena, încercând sentimente diferite: o milă teribilă pentru Gaston, dar și o plăcere amestecată cu dorința arzătoare de a vedea ce se întâmplă în final - acel soi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
lăsat pe vine și l-a mângâiat pe cap. Privind în ochii triști ai câinelui, părea că înțelege ce vor să-i spună. Câinele nu avea nici un stăpân care să-i poarte de grijă; era urât și bătrân și tușea îngrozitor. Era foarte singur pe lume, ca și el. El însă era încă tânăr, viguros și sănătos... dar era laș și prost. Avea parte numai de eșecuri. Bătrânul câine fusese, fără îndoială, atacat cu pietre și izgonit de toți. Și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
tot ce se mai simțea în stare să facă. A acoperit cu palma lui uriașă mâna lui Endō și, în timp ce încerca să-și găsească cuvintele, pentru a-și explica gândurile, l-a apucat tremuratul. — Nu, Endō-san, nu trebuie. Știu ce îngrozitor e să fii bolnav. Înțeleg ce trebuie să simțiți din cauza execuției fratelui dumneavoastră, dar chiar așa, nu trebuie. Să urăști oameni... să urăști... Sunteți într-un mare impas... Nu se poate... nu trebuie. Ce nu reușea să transmită cu japoneza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
a strigat din ușă: E cineva pe-aici? Cănd a venit camerista în fugă la ușă, el a întrebat-o în șoaptă: — Aveți aici vreun turist pe nume Endō? Camerista l-a privit speriată. Și-n împrejurări normale Gaston arăta îngrozitor, dar acum, ud până la piele, părea un câine abandonat. Domnul Endō? Camerista s-a întors spre funcționarul de la recepție și l-a întrebat dacă aveau vreun oaspete cu numele de Endō. Bărbatul, cu creionul după ureche, l-a privit și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

ușa se deschise și cele două femei intrară iarăși. Doamna Packer era acum la fel de serioasă ca doamna Dickinson și chiar fără să le privesc, am știut că mă vor striga pe mine și mai știam că aveam să aud ceva Îngrozitor. — Ellie? spuse doamna Parker cu blîndețe. Doamna Dickinson trebuie să-ți vorbească. I-am simțit ochii ațintiți asupra mea În timp ce-mi strîngeam cărțile și mă Îndreptam către locul În care stătea doamna Dickinson și am Încercat să ignor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Ellie! Începu el să se scuze. E doar din cauză că arăți exact ca mama. În mod normal, tu nu te Îmbraci așa, asta-i tot. Nu sînt obișnuit să te văd În haine de genul ăsta. — O, Doamne, am gemut. E Îngrozitor. Trebuie să mă schimb. Nu! zise el, acum pe un ton ferm. Nu mai avem timp. În plus, ar trebui să iei asta drept un compliment, pentru că mama e cea mai elegantă femeie din cîte cunosc, iar tu arăți fantastic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
și m-am Îndreptat spre ea. — Mi-am dorit Întotdeauna o familie numeroasă, dar mama a murit cînd eram adolescentă, iar tata s-a recăsătorit. Linda se opri din ce făcea, iar pe chip i se așternu Îngrijorarea. — O, ce Îngrozitor, spuse. Cum a murit? — Într-un accident de mașină cînd aveam treisprezece ani. Am omis, desigur, să-i menționez că fusese beată. Tatăl lui Dan părea foarte șocat. — Oribil, murmură el. Să i se Întîmple un lucru atît Îngrozitor cuiva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
ce Îngrozitor, spuse. Cum a murit? — Într-un accident de mașină cînd aveam treisprezece ani. Am omis, desigur, să-i menționez că fusese beată. Tatăl lui Dan părea foarte șocat. — Oribil, murmură el. Să i se Întîmple un lucru atît Îngrozitor cuiva atît de tînăr. — Biata de tine, se auzi ca un ecou vocea Lindei. Erai atît de mică. Tu și tatăl tău sînteți Încă apropiați? Am clătinat din cap. — S-a recăsătorit și locuiește În Potters Bar, așa că nu ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
și pe el. Unul era Simon, cavalerul de onoare din oficiu, ales În cazul În care Dan se decidea vreodată să se Însoare. Hmm, amuzant, arătos și fermecător. Nu știam de ce nu avea Încă prietenă, dar Dan spunea că e Îngrozitor cînd vine vorba de femei și că voi descoperi singură asta În cele din urmă. Ceilalți erau Tom, Rob și Cheech, al cărui nume real era, se pare, Nicholas, dar Îi spuneau Cheech de atîta vreme Încît, atunci cînd l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
e cel mai rău lucru pe care-l pot face, trîntesc receptorul, iar preț de o secundă, mă simt răcorită. Ne Întîlnim la apartament cu cîteva minute Înainte de șase și jumătate. Eu, desigur, mi-am petrecut restul după-amiezii simțindu-mă Îngrozitor, urîndu-mă că am fost așa de rea, convinsă că e vorba mai ales de stresul de dinainte de nuntă, dar asta nu mi se pare cine știe ce scuză. Mă simt chiar și mai prost cînd văd clar cît de supărat e Dan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
să se scuze și el, dar Dan nu scoate o vorbă. Se așază pe canapeaua din fața mea și privește În podea, și pentru prima dată, mă cuprinde un sentiment oribil de neliniște. Vai, Doamne, nu-l lăsa să spună ceva Îngrozitor sau să Înceapă să se răzgîndească. — Dan, am spus că-mi pare rău, șoptesc eu; teama Îmi strînge inima Împiedicînd-mă să vorbesc mai tare. Dan, te rog, spune ceva. Trec cîteva minute, după care Dan Își ridică priviria spre mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Îi răspunde bărbatu-său. — Da, dar... totuși, zice Fran clătinînd din cap. Noi știm mai multe despre psihologia copilului decît părinții noștri și puțini sînt aceia care vor să repete greșelile din trecut. — Tom și Jerry e chiar atît de Îngrozitor? PÎnă acum, m-am simțit Întodeauna cam depășită de discuțiile despre copii sau de orice are legătură cu ei, dar acum, că sînt pe cale să mă mărit și, În secret, Îmi cresc propriul copil, mă simt perfect Îndreptățită să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
urmează să mi-l iau, dar acum, spun eu ridicînd din sprîncene, cînd soacră-mea se ocupă de toate pregătirile, nu mă mai pot gîndi la altceva. Mă uit la ușă și-mi cobor tonul. — Sinceră să fiu, mă sperie Îngrozitor perspectiva. Anna ni se alătură și rîdem toate trei ca să mai Îndulcim efectul cuvintelor mele. Serios vorbind, continui eu, nu am nici cea mai vagă urmă de Îndoială că fac alegerea potrivită, că Dan este, hotărît, soțul perfect pentru mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
pînă aici a fost: gata cu alți bărbați, gata cu aventurile. O să am parte de același om pentru... cît timp oare? Patruzeci, cincizeci de ani? — Of, Doamne, geme Lily. Nu pune problema În felul ăsta, pentru că totul sună atît de Îngrozitor. Și iarăși izbucnim În rîs. — Crezi că și ei gîndesc la fel? Întreabă Anna. Sau că se gîndesc măcar la aspectul ăsta? — Probabil, răspunde Lily. Cea mai mare Îngrijorare a mea era să scap de toți foștii mei iubiți. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
el la prînzul ăla, la care m-am dus săptămîna trecută și-l cunoaște foarte bine pe vorbitor. Un tip grozav de interesant. Și mi-a plăcut și de Trish. — Ce zici de Andy? Nu-i așa că s-a purtat Îngrozitor? — Abia dacă am schimbat două vorbe cu el, dar am auzit conversația voastră. Dan Îmi rînjește cu gura pînă la urechi, iar eu, inocența Întruchipată, Îi zîmbesc la rîndul meu. — Era așa de disperat să Îl bagi În seamă, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
mînie tăcută, rugîndu-mă să ne lase odată În pace. — Tu cel mai mult o iubești pe bunica, nu? Îi gîngurește ea lui Tom, iar mie Îmi vine s-o strîng de gît. CÎnd mami și tati or să se poarte Îngrozitor, o să vii și-o să stai la bunica. Această ultimă afirmație m-a făcut să tremur de furie. SÎnt clipe În care Îmi doresc s-o pot Înfrunta, să dau cărțile odată pe față, dar asta nu mi-a stat niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
unde să tragă linie. Pentru că, hai să recunoaștem, a fost foarte bună cu tine. — Ai Înnebunit? Doar pentru că Încearcă să-mi acapareze complet viața, spun eu cu vehemență, ridicînd tonul pe măsură ce mă uit la Fran cu o mirare crescîndă. — Sună Îngrozitor, dar ea n-o să dispară, vine răspunsul prietenei mele. Ascultă, Dumnezeu mi-e martor că știu prin ce treci, dar Linda e soacra ta și atîta vreme cît ești măritată cu Dan, nu ai Încotro. Trag adînc aer În piept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
doi. — Rahat! șuier eu, așezîndu-mă pe pat, În timp ce Dan pare Îngrijorat. — Îmi pare rău, oftează el, cuprinzîndu-mă cu un braț. Știu că erai nerăbdătoare să stai În camera asta, dar o să fie bine, o să ne distrăm . Știu, știu, mă port Îngrozitor. Mai ales că asta e vacanța lor și ei plătesc. Dar voiam așa de mult să stau aici. — Păi, hai să ne uităm și la celelalte și să ne adjudecăm cea mai frumoasă cameră care a mai rămas, Înainte ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
asupra lui. — Ce? oftează Dan. Ce-a mai făcut acum? — A venit și l-a trezit pe Tom din somn. S-a tot jucat cu el și știi cum e cînd nu s-a odihnit destul. Mai Încolo, o să fie Îngrozitor. Nu pot să cred. Pur și simplu nu-mi vine să cred. — OK, liniștește-te. SÎnt sigur că nu a fost cu intenție. Nici măcar n-am știut că au ajuns. Unde sînt? — Pe undeva, prin casă. Nici eu n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]