1,308 matches
-
spațiu sonor în care juxtapunerile de culori se produc în planul armoniei, dinamicii, timbrului sau registrelor, aspectul stabil al entității tematice, elementul invariabil al discursului, va îndeplini un rol definitoriu în echilibrarea ansamblului. Tema preludiului desfășoară o succesiune acordică ce înlănțuie trisonuri majore, minore și micșorate în stare directă. Acestea afirmă un do major iluzoriu permanent contrazis de bruiajul sonor produs prin suprapunerea evoluției arpegiate a acordurilor cu septimă mică plasate la interval de secundă mică față de motivul principal. Debussy explorează
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în primă audiție de Claude Debussy, la 12 martie 1913. Printr-o tehnică similară celei întâlnite în preludiile La sérénade interrompue sau Minstrels, care juxtapune imaginile în maniera secvențelor cinematografice, La Puerta del Vino surprinde prin naturalețea cu care se înlănțuie izbucnirile pasionale și exaltate ale dansului cu lirismul frazării vocale din cante jondo, originea străveche a stilului flamenco. Indicația de început mouvement de habanera - avec de brusques oppositions d’extrême violence et de passionnée douceur (mișcare de habanera cu bruște
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
parodic, un act de bufonerie desprins parcă din lumea spectacolului cu menestreli. Nuanța ironică va fi surprinsă cu o remarcabilă plasticitate prin combinația rezonanțelor de cvintă perfectă și mărită (sau intervalul enarmonic acesteia), prezente în succesiune (apogiaturile de început care înlănțuie cvintele la interval de semiton) sau suprapunere. De asemenea, aspectul burlesc al imaginii conceptuale îl va conține expresia elementului cromatic, cu profilul său descendent, întâlnit adesea la Debussy, ca simbol al comicului sau al sarcasmului. Asemănător numerelor dintr-un spectacol
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
imaginea într-o apariție timidă, plină de gingășia unei configurații melodice de (). În rezonanța unui acord inițial de si micșorat cu septimă mică în răsturnarea a III-a, imaginea feerică a personajului prinde viață din scriitura simetrică a trilurilor ce înlănțuie cvintele perfecte paralele ale registrului acut. Astfel, această structură armonică va fi receptată ca o veritabilă metaforă sonoră a ideii de transparență diafană. Motivul tematic, de dimensiuni extrem de reduse (două măsuri), va fi ulterior retimbralizat prin transpunerea sa la cvinta
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
configurație de scară pentatonică (si - re - fa - sol - la), căreia i se va adiționa ulterior sunetul do ca notă de pasaj (măsurile 30 - 31). Peste această mixtură de culori armonice se vor suprapune parafoniile de acorduri minore în stare directă, înlănțuite prin mers cromatic descendent. Pedala de rezonanță va trebui evitată pe parcursul acestei linii melodice interpretate în staccato, prelungirea pedalei armonice de fiind indicat să se realizeze exclusiv cu ajutorul digitației de substituire. Folosirea surdinei este solicitată prin dinamica extrem de redusă a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
două măsuri). În acest sens, caracterul sentimental al introducerii va fi ironizat la scurt timp de „hohotele de râs” ale comediantului care trece brusc de la o stare la alta, de la plâns la râs, trezind astfel amuzamentul publicului. Această izbucnire carismatică înlănțuie o cascadă de acorduri desfășurată pe parcursul unui ambitus extins (), risipindu-și apoi intervenția cu același spirit imprevizibil. Și cum orice reprezentație dramatică implică prezența unui punct culminant, tot astfel asistăm la o lovitură de teatru în care acordurile ample, cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
prin schimbarea de registru. Coda (Plus lent) readuce în prim-plan motivul acordic introductiv, proiectat pentru prima dată în tonalitatea de bază fa# major. Ulterior, ipostaza răsturnării I a articulației motivice apare reeditată într-o parafonie de acorduri perfecte ce înlănțuie armonii de și cu treapta a IV-a urcată. Plasat în registrul acut, sunetul do#, corespondent unei rezonanțe de clopot, va deveni o prezență constantă până la finalul preludiului, fapt ce determină investirea sa cu o funcție evocatoare la nivelul viziunii
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
timpi ai măsurii. De asemenea, pedala sonoră inițială a sunetului la va fi înlocuită cu „semnalul” sonor al terței mici , al cărei prim sunet este extras din contextul apogiaturii originare. De altfel, ultima reapariție tematică coincide cu debutul codei ce înlănțuie apoi văpăile strălucitoare ale spiritelor apei, semn al reîntoarcerii definitive a Ondinei în lumea sa acvatică. Arpegiul bitonal ce juxtapune culori armonice îndepărtate (re major și fa# major) suprapuse unei pedale a sunetului re plasat în registrul grav, nu mai
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
le regăsim în registrul grav al țesăturii. O nouă etapă în desfășurarea narativă ne propune un moment de divertisment, o relaxare evidentă a atmosferei anterioare (Peu à peu animé - pp léger), determinată de apariția surprinzătoare a unei linii melodice ce înlănțuie cu insistență formule ritmice punctate ( ), imprimând un caracter amuzant acestui material tematic. Animația planului median va fi atenuată de expresia stranie a două motive scurte expuse în sens contrar (pentru a echilibra evoluția de ansamblu a discursului), precum și de aceeași
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Hidrocarburile saturate pot fi nitrate direct în condiții de reacții homolitice, agentul de nitrare este hipoazotida, NO2, provenită din acidul azotic. Reacția este sensibilă la promotori (O2, Br2, Cl2) care inițiază reacția de formare de radicali liberi, mecanismul nu este înlănțuit, etapele pot fi formulate astfel: Se formează amestecuri de produși. Reacția de inserție a metilenului pe catena unui alcan La tratarea unui alcan cu diazometan, termic sau fotochimic se pune în libertate carbena [CH2 : ] și se formează un alcan superior
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
În unul din rarele momente de bucurie, topită de fericire, Irina “își povestea, ușurel, dragostea întreagă și definitivă, transformările ei prodigioase de când m-a cunoscut, vibrațiile care i-au cuprins ființa mai înainte uscată, deliciile și dezastrele fatale care se înlănțuie necontenit.” Ocupația eroului nu are deloc legătură cu ceea ce simte personajul feminine. “Eu mă jucam cu franjurile fularului. Pentru fiecare mărturisire a Irinei apucam câte un franj, numărându-le în același timp. Și cum tăcuse înainte de a fi terminat jocul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
prin "ordonare-întrețesere" a două componente, s-a înfăptuit un act de referință, s-a încheiat ceva, s-a constituit un ansamblu care ține de logos-discurs. Platon pune în gura Străinului următoarele: "[...] nu se denumește doar, ci se și determină ceva, înlănțuindu-se verbele cu numele. De aceea și spuneam că a vorbi nu înseamnă doar a denumi, drept care am și dat înlănțuirii acesteia numele de vorbire [logos]" (p. 376). Înainte de Saussure, această idee a fost radicalizată de teoria limbajului elaborată de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
T) a fiecărui nou enunț. Așa cum spune Daneš, orice enunțător se confruntă de fiecare dată cu problema alegerii temei ca bază a enunțului următor. Blinkenberg descrie și el acest fapt, rămînînd în cadrul înlănțuirilor frastice: Majoritatea frazelor nu sînt izolate, ci înlănțuite de altele; o frază aduce o alta, o declanșează; și punctul în care se sfîrșeste o frază este adesea noțiunea inițială a frazei următoare; predicatul celei dintîi devine subiectul celei de a doua, și așa mai departe; sau, în alte
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Povestirea tradițională încearcă să explice inexplicabilul; cum ea se ivește dintr-un fond veridic, are datoria să sfîrșeasă din nou în inexplicabil. Patru povestiri tradiționale vorbesc despre Prometeu. După cea dintîi, deoarece îi trădase pe zei pentru oameni, el fu înlănțuit de Caucaz, iar zeii trimiseră vulturi, care-i devorau ficatul mereu renăscînd. După cea de-a doua, Prometeu, sub efectul durerii pricinuite de ciocurile care-l ciuguleau, se afundă și mai adînc în stîncă pînă ce se făcu una cu
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ternară, nici una din cele trei acțiuni succesive (trîntirea la pămînt a afișorului, tîrîrea lui de-a lungul pasarelei, azvîrlirea lui) nu se deosebește de celelalte într-atît încît să poată fi considerată nod și/sau deznodămînt 7. Cele trei acțiuni se înlănțuie liniar și factualitatea anonimă este cu atît mai brutală. În schimb, în T11 și T13, un eveniment deosebit perturbă o situație inițială pe care textul are grijă s-o specifice, iar aceasta se încheie cu o situație finală, în ambele
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
schimb; schimburile se combină pentru a forma secvențele, care se combină pentru a forma interacțiunile, unități maximale de analiză." (1996: 36) Acest pasaj în discurs direct din Cenușăreasa de Perrault prezintă o structură canonică de tranzacție secvență dialogică elementară care înlănțuie trei replici ale personajelor (A și B) și care alternează pentru a forma un schimb complet: întrebarea lui A (Q), răspunsul lui B (R), apoi evaluarea (Eval) răspunsului de către cel care pune întrebarea (A), care închide astfel secvența-schimb: T76 [Q-A1
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Prin sânge-mi curge Glasul tău. Sărut fremătând Cerul dintre noi, Timpul dintre noi Și zbor ușor, Mă înalț, Apoi cobor Și sărut încet, Cu ochii înlăcrimați Privirea ta adâncă. Zâmbetul tău Îl sărut cu buze umede, Sărutul meu Te înlănțuie În pași de dans În cerul dintre noi, Pe timpul dintre noi. POT SĂ VĂD Pot să văd Dincolo de mine, În jurul meu. Dincolo de mine Plutesc ușor, Întind mâinile Spre tine Și-Ți simt mâinile, Petale ofilite. Privesc și aud Lacrimi surde
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
purtată de un val. SINE NOMINE IV Necioplite vorbele îmi par În stânca născocită în uitare Și-mi fac din dragoste altar Și mă cuprinde viața a mirare. Flăcări ce ard fără culoare Și vise ce mă-nvăluie în noapte, Mă-nlănțuie în dansul a zburare Strivesc durerile șoptit, în șoapte. Iubesc nemărginit, iubesc! Aripi răsar și apoi zbor Și știu trăiri să retrăiesc Mă definesc grăbit, ușor. DESPĂRȚIRE Îmi scot la licitație singurătatea Și las toată durerea azi să plece Nu
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
chemare adresată celor mari, pentru a le călăuzi pașii. Din zâmbet a rămas doar o grimasă... O stare pe care mulți nu o cunosc și bine ar fi ca aceasta să stea ascunsă pe veci! Ținându-se de mână, parcă înlănțuiți în durerea lor, bat la o ușă, o singură ușă pe care o cunoșteau... Veche, căptușită pe alocuri cu piei de oaie împotriva vântului, cu lemnul de acum mâncat de carii, cu un ivăr prins în câteva cuie ruginite și
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
influențele pentru că nu depinde exclusiv de vreuna, fără să ne dăm seama că el rezultă, în realitate, din ansamblul lor și că este în continuare dominat de legea cauzalității. La fel, fiindcă amintirea reapare ca efect al mai multor serii înlănțuite de gîndire colectivă și nu putem s-o atribuim exclusiv uneia dintre ele, ne închipuim că este independentă și opunem unitatea sa multiplicității seriilor. E ca și cum am presupune că un obiect greu, suspendat în aer prin mai multe fire subțiri
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
de la naștere la moarte. Uneori am vrea ca timpul să treacă mai repede, alteori să încetinească sau să se oprească în loc. Trebuie să ne resemnăm, în primul rînd pentru că succesiunea, rapiditatea și ritmul timpului constituie ordinea necesară după care se înlănțuiesc fenomenele naturii materiale și cele ale organismului. Dar, și poate mai important, pentru că diviziunile timpului și durata părților astfel fixate rezultă din convenții și cutume și exprimă ordinea, la fel de ineluctabilă, după care se succed diferitele faze ale vieții sociale. Durkheim
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
special, de textele la perfectul simplu, cu non-persoană, în care nu intervine naratorul (cf. infra, cap. 2: conceptul "povestirii non-ambreiate"); coincidența dintre nivelul narațiunii și nivelul povestirii. Este și cazul monologului interior. Acestea sunt procedee extreme. Cel mai adesea textul înlănțuie dispozitive de compromis. Să luăm în considerare, de exemplu, romanul lui Barbey d'Aurevilly, Un prêtre marié (1865). În Introducere, naratorul, care se exprimă la persoana întâi singular, face o primă povestire, cea a întâlnirii sale cu un anumit Rollon
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
chitară într-un colț al tavernei și două țigănci, în mijlocul scenei, dansează 110... Când cotextul o permite, în special dacă frazele sunt scurte, poate exista și un efect de accelerare, prezentul lăsând impresia unei succesiuni pure de procese, în loc să le înlănțuie, după cum face prezentul simplu. Ilustrativ în acest sens este următorul fragment din Diderot: Începu să se înflăcăreze și să cânte încetișor, să-și ridice glasul pe măsură ce se înflăcăra mai tare, să facă tot felul de gesturi, să-și schimonosească obrazul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în delimitarea fragmentelor ilustrative pentru punctul de vedere folosit. ▪ 2.1 Acest pasaj este un exemplu ilustrativ de narațiune clasică. Narațiunea este făcută pe modul "povestirii" la perfectul simplu și la imperfect, întreruptă în mod constant de fragmente de dialog înlănțuite teatral care țin de "discurs" (vom compara acest mod de narațiune cu cel din Marguerite Duras în 2.2). Primul paragraf aparține "povestirii". Al doilea începe cu o replică de "discurs", urmată de o întoarcere la "povestire" (și deodată [...] se
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
din ce în ce mai mult ca o mînă de lucru inutilă, văzută ca o povară socială în cazul în care rămîneau nefolositori pe terenurile lor. Ceea ce căutau noii antreprenori era un alt tip de lucrător, mai calificat, capabil de inițiativă individuală și nu înlănțuit în rutina comunitară, care să înțeleagă și un alt limbaj în afara graiului său și, dacă era posibil, să fie cît de cît inițiat în scris și citit. Gellner nu se preocupă deloc de aceste detalii pe care alți autori le-
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]