4,562 matches
-
lui Radu cel Frumos, căsătorii în care s-au născut șapte copii. Începând cu 1497 l-a asociat la domnie pe fiul său Bogdan al III-lea, care-i va succede la tron. A murit la 2 iulie 1504 fiind înmormântat la Mănăstirea Putna. Conform tradiției, Ștefan cel Mare s-a născut la moșia tatălui său de la Borzești, ca fiu nelegitim al viitorului domn al Moldovei, Bogdan al II-lea și al Oltei. Bogdan era la rândul său fiu nelegitim al
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
în anul 1479, la câteva luni distanță, fiind îngropați împreună în același mormânt. Fata, Elena, avea să se mărite cu fiul țarului Ivan al III-lea al Rusiei. Evdochia moare și ea în 1467, posibil la nașterea lui Petru, fiind înmormântată în Biserica Mirăuți din Suceava. La 14 septembrie 1472 Ștefan se căsătorește din nou, cu Maria, din familia domnitoare din micul regat grecesc pontic Mangop-Theodoro, din Crimeea. Isaac, fratele noii doamne, poartă titlul de „domn de Theodoro și al întregii
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
desparte de odrasla Comnenilor și duce la altar pe cealaltă Marie sau Vochița, fata lui Radu Vodă.” Maria va mai trăi puțin după divorț, la 19 decembrie 1477, după cum nota Grigore Ureche "pristăvitu-s-au doamna Maria ce era de la Mangop", fiind înmormântată la Mănăstirea Putna. În anul 1475, după divorțul de Maria de Mangop, "Ștefan s-au încununat cu doamna Voichița, fata Radului Vodă".. Căsătoria avea să dureze până la moartea domnului, Maria Voichița supraviețuindu-i încă șapte ani. A murit în 1511
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
domnului, Maria Voichița supraviețuindu-i încă șapte ani. A murit în 1511 find înmormântată la Mănăstirea Putna. Din căsătoria lor au rezultat doi copii, un băiat, viitorul domn Bogdan al III-lea și o fată, "Maria", decedată în 1518 și înmormântată la Mănăstirea Putna. Ștefan a avut și un număr de concubine, cea mai cunoscută fiind Maria Rareș din Hârlău, mama viitorului domn Petru Rareș. Un alt posibil fiu nelegitim, a cărui mamă nu este cunoscută, a fost viitorul domn Ștefan
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
din Hârlău, mama viitorului domn Petru Rareș. Un alt posibil fiu nelegitim, a cărui mamă nu este cunoscută, a fost viitorul domn Ștefan Lăcustă. Ștefan cel Mare a murit la 2 iulie 1504 în urma infectării unei răni mai vechi, fiind înmormântat la Mănăstirea Putna. La începutul lunii aprilie 1457, Ștefan a intrat în Moldova, înaintând spre Suceava, de-a lungul văii Siretului. Era însoțit de o armată de circa șase mii de oameni, din care un corp de o mie de
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
hirotonind în timpul păstoriei sale cinci mitropoliți ai Ardealului și acordând numeroase ajutoare bisericilor de peste Carpați. Ajungând la varsta de aproape 90 de ani, evlaviosul mitropolit Teodosie și-a dat sufletul în mâinile Domnului, la 27 ianuarie 1708, și a fost înmormântat lângă altarul Catedralei mitropolitane din București.
Teodosie, Mitropolit al Ungrovlahiei () [Corola-website/Science/314926_a_316255]
-
din cărți de joc, Cliff trăgând Asul de pică și alegându-și patul lui Kirk. Multe surse confimă ipoteza cum că șoferul autocarului ar fi fost sub influența alcoolului. Accidentul s-a petrecut în Suedia. Trupul lui Burton a fost înmormântat în Sân Francisco. La ceremonie, s-a cântat piesă „Orion" de pe albumul Master of Puppets. Din această cauză, Metallica nu a mai cântat live „Orion" în varianta completă până în noiembrie 2006, când a fost folosită că o „punte” de legătură
Cliff Burton () [Corola-website/Science/302878_a_304207]
-
regatul său. În 1217, Inge s-a îmbolnăvit în Nidaros. În timpul bolii sale, el l-a numit pe fratele său vitreg mai mic, Skule Bårdsson, conte și conducător al armatei. Pe 23 aprilie 1217, Inge a murit. El a fost înmormântat în Catedrala Nidaros și a fost succedat ca rege de Haakon al IV-lea al Norvegiei la vârsta de 13 ani.
Inge al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331171_a_332500]
-
de dezbatere, datorită faptului că analiza de uzură a dințiilor scheletul plasează vârstă morții proprietarului la 40 de ani, mai tânăr decât Pakal . Epigrafiștii insist că inscripțiile de pe mormânt indică faptul că acesta este intr-adevar Pakal K'inich Janaab "înmormântat în cadrul, si ca el a murit la vârsta de 80 ani. Unii cred că simbolurile se referă la două persoane cu același nume sau că o metodă neobișnuită pentru înregistrarea timpului a fost folosit. Explicația cea mai frecvent acceptată pentru
K'inich Janaab' Pakal I () [Corola-website/Science/328789_a_330118]
-
din partea Moldovei de către logofătul Tăutu, Isac (pârcălabul de Roman) și boierii Ivancin și Petrică. Tratatul a fost ratificat în martie 1510 și de conducătorii celor două țări, Bogdan al III-lea și Sigismund. Logofătul a murit în anul 1511 , fiind înmormântat în pronaosul Bisericii "Sf. Nicolae" din Bălinești. În perioada 1494-1499, logofătul Ioan Tăutu a ctitorit Biserica "Sf. Nicolae" din Bălinești, care a avut rolul de biserică de curte boierească și necropolă a familiei logofătului Tăutu. Pisania bisericii s-a păstrat
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
pentru altarul capelei "Sfanțul Sacrament". Uccello execută celebra să predela, "Miracolul Ostiei", care va fi terminată în 1473 de pictorul Iustus di Gandava. Ultima să capodoperă, "Vânătoare (nocturnă ?)", a rămas mult timp neremarcată. moare la 10 decembrie 1475 și este înmormântat la Florența în cavoul familiei din biserică "Sânto Spirito". Paolo Uccello este un artist al carui rol în istoria picturii florentine este greu de definit. Unii au văzut în el artistul care a sacrificat bună parte a talentului sau pentru
Paolo Uccello () [Corola-website/Science/314908_a_316237]
-
Áron s-a retras oficial de la conducerea Episcopiei de Alba Iulia, devenind episcop emerit. El a cedat administrarea diecezei către episcopul-auxiliar dr. Jakab Antal. Áron Márton a decedat la 29 septembrie 1980 în reședința episcopală din Alba Iulia. A fost înmormântat în cripta Catedralei din Alba Iulia de cardinalul Laszlo Lékai.
Áron Márton () [Corola-website/Science/301028_a_302357]
-
Stanisław Leszczyński, duce de Lorraine de asemenea i-au supraviețuit. Fiul său mai mare, Ludovic-Auguste, duce de Berry a devenit noul Delfin iar mai târziu, la moartea lui Ludovic al XV-lea, a fost încoronat ca Franței. Ludovic a fost înmormântat la Catedrala St.Étienne în Sens. Inima sa a fost înmormântată la biserica Saint Denis.
Ludovic, Delfin al Franței (1729–1765) () [Corola-website/Science/315376_a_316705]
-
său mai mare, Ludovic-Auguste, duce de Berry a devenit noul Delfin iar mai târziu, la moartea lui Ludovic al XV-lea, a fost încoronat ca Franței. Ludovic a fost înmormântat la Catedrala St.Étienne în Sens. Inima sa a fost înmormântată la biserica Saint Denis.
Ludovic, Delfin al Franței (1729–1765) () [Corola-website/Science/315376_a_316705]
-
al Senatului Rusiei. Cezar Cui a orbit în 1916 dar a fost capabil să mai compună piese mici prin dictare. Cui a decedat pe 26 martie 1918 la vârsta de 83 de ani în urma unei apoplexii cerebrale și a fost înmormântat alături de soția sa (care decedase în 1889) la Cimitirul Lutheran Smolensk din Sankt Petersburg. În 1939 trupul său a fost reînhumat în Cimitirul Tihvin de la Mănăstirea Alexandr Nevski din Sankt Petersburg pentru a se odihni alături de ceilalți membri ai „Grupului
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
eliberat de trupele aliate ce avansau dintr-o închisoare Gestapo din Berlin. El a murit la Hanovra pe 30 noiembrie 1946 în urma unui accident vascular cerebral în timp ce se pregătea pentru un turneu de conferințe în Statele Unite ale Americii. A fost înmormântat în "Stadtfriedhof Engesohde" din Hanovra. Noske a fost numit „una dintre cele mai puternice și, în același timp, controversate personalități ale timpului său”. Pentru unii, Noske a avut curajul de a fi (după propriile sale cuvinte) „câinele sângeros” și a
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
medic preot”... Sănătatea lui șubredă și repetatele persecuții care-l deteriorează și mai mult fizic și psihic duc la moartea doctorului Benedict. Domnul l-a chemat la cele veșnice la 12 iulie 1986. În testamentul său a cerut să fie înmormântat în satul natal, Galbeni. Ca medic, s-a comportat cu toată lumea la fel, indiferent de clasa socială și politică, pentru el toți oamenii erau la fel. Viața lui a fost plină de rugăciune, dăruire, slujire față de bolnavi, săraci și nevoiași
Martin Benedict () [Corola-website/Science/306789_a_308118]
-
Corint era acum sub control turcesc. În noiembrie 1429, nu mult după victoria de la Patras, soția sa italiancă, Maddalena-Teodora, a murit la Stameron, în Elis. Fuseseră căsătoriți mai puțin de 18 luni; Constantin a fost zdrobit de durere. A fost înmormântată la Clarentza, dar rămășițele ei vor fi mutate, mai târziu, în biserica lui Hristos Dătătorul de Viață (Zoodotos) de la Mistra. Doi dintre erudiții oameni de litere de la Mistra, Ioan Eugenikos și Bessarion, mitropolitul de Niceea, au deplâns tristul eveniment în
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
trimiseseră opt galere de la Constantinopol să-l ajute în ceea ce ei au numit rezistența lui demnă de laudă. În mijlocul acestui dezastru, Caterina s-a îmbolnăvit. Boala i-a fost agravată de situație și, în august, avea să moară. A fost înmormântată la Palaiokastro, în Lemnos. Curând, turcii au plecat pe mare. Dar când Constantin, văduv pentru a doua oară, a ajuns la Constantinopol, era deja luna noiembrie. Între timp, lovitura lui Dimitrie eșuase. Împăratul se hotărâse să-i transfere lui Constantin
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
forțată în Siberia. A fost mutat la închisoarea de la Aiud, unde a fost reținut până în 1957. A murit la 30 aprilie 1979, la vârsta de 95 de ani, în București, în casa de pe strada Al. Donici nr. 32. A fost înmormântat în cavoul familiei din cimitirul Mănăstirii Cernica, de lângă București. A scris peste 280 poezii, articole, schițe, traduceri, memorii, reușind să editeze în timpul vieții doar un singur volum, "Flori de pârloagă" (1921, Iași), prefațat de Mihail Sadoveanu. A scris și câteva
Pantelimon Halippa () [Corola-website/Science/307231_a_308560]
-
publicând numeroase articole despre noțiunea de „ortodoxie“, sensul ei în Răsărit și în Apus și despre cinstirea icoanelor. Începând din 1950 a redactat o rubrică bibliografică în revista „Byzantinoslavica“. Profesorul Milan Pavel Șesan a decedat la 7 iunie 1981, fiind înmormântat în cimitirul din Sibiu. În decursul vieții sale, profesorul a publicat peste o mie de studii și articole cu caracter istoric în diferite periodice teologice, printre care „Candela“, „Mitropolia Ardealului“, „Mitropolia Moldovei și Sucevei“, „Mitropolia Banatului“, „Studii Teologice“ etc. Printre
Milan Șesan () [Corola-website/Science/326121_a_327450]
-
că este admirat din ce în ce mai puțin, continuă să picteze cu o enegie uriașă până în ultima clipă a vieții sale. Moare în februarie 1523 în Fontignano, lângă Perugia, probabil victimă aunei epidemii de ciumă bubonică. Nu se cunoaște locul unde a fost înmormântat.
Pietro Perugino () [Corola-website/Science/312224_a_313553]
-
au fost extrase aceste date, scrieri care au căpătat ulterior denumirea de ""Documentul Andreian"". Ioan Andreiu jr. s-a născut la 4 noiembrie 1858. În 1883 a fost hirotonit și așezat ca preot în localitare. A decedat în 1908, fiind înmormântat în partea de sud-est a bisericii de lemn. Mureșan Patriciu a rămas în memoria oamenilor ca “popa din Chilioara”. A pastorit între anii 1908-1919. Andrei Victor a păstorit între anii 1919-1924. A trăit după aceea în Zalău, unde are urmași
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
Pe 21 decembrie, pe când nava părăsea Portul Lyttelton în uralele mulțimii, un tânăr marinar, Charles Bonner, a căzut de pe catargul principal, catargul pe care se urcase pentru a mulțumi oamenilor pentru aplauze, murind în urma impactului cu puntea. El a fost înmormântat peste 2 zile la Portul Chalmers. Discovery a continuat călătoria spre sud, ajungând la Capul Adare pe 9 ianuarie 1902. După o mică debarcare și după o scurtă examinare a ceea ce a mai rămas din tabăra lui Borchgrevink , nava a
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
1807, tot ca vicar, iar, odată cu înființarea de către episcopul Ioan Bob a capitulului episcopal de la Blaj (1 iulie 1807), a fost numit canonic cantor, funcție pe care o va îndeplini până la sfârșitul vieții sale, la 3 decembrie 1809. A fost înmormântat la Blaj.
Ioan Para () [Corola-website/Science/307709_a_309038]