3,216 matches
-
eu, dar sunt prea plină. Nu-i nimic, mă asigură Jake, a început fluxul. Dacă mai aștepți o oră, vine marea la tine. Apa nu e deloc adâncă. Trebuie să merg o mulțime ca să ajung la o zonă potrivită pentru înot. Mă simt ca Mica Sirenă, pentru că la fiecare pas ceva te taie la tălpi; pietrișul coastei este amestecat cu scoici sparte și ascuțite; oricum, sub ele este un fel de mâl lipicios care mi se prinde de picioare, făcându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
expresie, membrele se Înțepeneau, mișcările li se făceau din ce În ce mai automate, dar nu haotice, pentru că dădeau la vedere natura entităților de care erau vizitați: unele erau molatice, cu mâini ce se mișcau În lături cu palmele Întoarse În jos, ca la Înot, altele curbe și cu mișcări lente, iar cambonos Îi acopereau cu o pânză albă de in, pentru a-i sustrage vederii mulțimii, pe cei atinși de câte un spirit ieșit din comun... Unii cavalos Își scuturau violent trupul, iar cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un lichid azuriu. În fiecare vas plutea o făptură Înaltă de vreo douăzeci de centimetri: recunoscurăm regele cu păr cenușiu, regina, maurul, războinicul și pe cei doi adolescenți Încununați cu lauri, băiatul azuriu și fata roz... Evoluau cu mișcări de Înot grațioase, ca și cum ar fi fost În elementul lor. Era greu de stabilit dacă era vorba de niște modele din plastic, din ceară sau de făpturi vii, asta și pentru că lichidul, fiind ușor tulbure, nu lăsa să se vadă dacă slaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la suflarea nasului, acestea au ieșit ca niște dopuri, antrenate de sânge lichid. Opalescența din ochiul stâng a devenit uniformă. Temperatura aerului exterior tinde spre plus 40 o Celsius, la umbră, ziua. Ducându-mă cu nepoțica mea la bazinul de înot, am observat că oamenii care fac baie, se cufundă total, în apă, astfel încât apa să le ude și capul. Copii care iau lecții de înot, încheie lecția cu sărituri în apă, cufundându-se și cu capul în apă. În comportamentul
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
plus 40 o Celsius, la umbră, ziua. Ducându-mă cu nepoțica mea la bazinul de înot, am observat că oamenii care fac baie, se cufundă total, în apă, astfel încât apa să le ude și capul. Copii care iau lecții de înot, încheie lecția cu sărituri în apă, cufundându-se și cu capul în apă. În comportamentul meu anterior îmbolnăvirii, cred că am făcut o greșeală: de mai mulți ani, la baia de curățenie, eu mă clăteam cu apă rece numai pe
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
-șefă. — Vrei să-ți aduc ceva, flori sau cărți? Nu, mulțumesc. — Mă simt îngrozitor de obosit. — Din pricina șocului. — Da, asta trebuie să fie, așa cred. — Mai bine du-te acasă și culcă-te. Nu, cred că o să fac o partidă de înot; întotdeauna mă simt bine după ce înot. Atunci du-te și înoată, o să-ți facă bine. „Îmi aruncă mingea îndărăt, gândi George, aceeași minge, ca la tenis. Sau așa, sau ceartă! Stella nu-i în stare să discute cu mine, ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
flori sau cărți? Nu, mulțumesc. — Mă simt îngrozitor de obosit. — Din pricina șocului. — Da, asta trebuie să fie, așa cred. — Mai bine du-te acasă și culcă-te. Nu, cred că o să fac o partidă de înot; întotdeauna mă simt bine după ce înot. Atunci du-te și înoată, o să-ți facă bine. „Îmi aruncă mingea îndărăt, gândi George, aceeași minge, ca la tenis. Sau așa, sau ceartă! Stella nu-i în stare să discute cu mine, ăsta-i necazul. Nu-i în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și se desfac mariaje, la marginea bazinelor aburinde. Se aseamănă cu ceeea ce era pe vremuri mersul la biserică, numai că se întâmplă în fiecare zi. Acest aspect al vieții noastre este definit de „cetățenii de răspundere“ în termeni științifici. Înotul constituie cel mai sănătos exercițiu atât pentru vârstnici cât și pentru tineri și, fără îndoială, este și un întăritor psihic. Înalta concepție a utilității spirituale pe care o are înotul vine mereu în contradicție cu teoria (la fel de recurentă) a altor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
noastre este definit de „cetățenii de răspundere“ în termeni științifici. Înotul constituie cel mai sănătos exercițiu atât pentru vârstnici cât și pentru tineri și, fără îndoială, este și un întăritor psihic. Înalta concepție a utilității spirituale pe care o are înotul vine mereu în contradicție cu teoria (la fel de recurentă) a altor numeroși cetățeni, și anume că Băile constituie un templu al hedonismului. Vechile thés dansants (cu orchestre alcătuite din trei instrumente) care aveau loc pe promenadă, au încetat de mult. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apa caldă, peste care planează un nor de abur atât de dens, încât vizibilitatea e redusă doar până la doi-trei metri, și înotăm, fiecare izolat în strania lui găoace de ceață. Majoritatea înotătorilor preferă Baia Exterioară, care-i mai potrivită pentru înotul de performanță, una dintre mândriile orașului nostru. Baia Interioară e frecventată în mod obișnuit de un anumit gen de femei - nu vreau să spun prostituate - ci femei timide, retrase, care se feresc de atmosfera mai gălăgioasă de afară. Și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Adam, care încă nu-l citise pe Wittgenstein, îl considera pe Zet capabil de ipocrizie. Nu-și urmă părinții pe ușa care ducea afară. Spre deosebire de mama lui, nu se grăbea deloc să înoate. Dimpotrivă, îi plăcea acea specială tensiune înainte de înot care face ca totul să-ți apară viu și straniu și, oarecum, încetinit. Se reîntoarse pe promenadă, vag conștient că erau câteva persoane pe care le cunoștea (sau care, mai curând, îl cunoșteau pe el - doamna Osmore, de pildă), așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
redacta „Pagina femeii“ la Gazette, fusese recent recrutată în sfera „ideilor juste“. În momentul intrării lui Adam era mare plescăială și vânzoleală în bazinul pe care el l-ar fi vrut atât de liniștit, pentru că Valerie organizase o întrecere de înot cu Peter Blackett. Peter era fiul lui Jeremy Blackett, nu mult mai în vârstă decât Adam, dar înalt cât Jeremy. Tatăl lui Valerie, Howard Cossom, era un dentist care locuia în Leafy Ridge și căruia-i mersese vestea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
muiate de undele bulbucate ale apei, se găsea un grup de fete în costume de baie foarte decoltate, părul lung și ud atârnându-le împletit în cozi pe ceafă și pe umeri. Trupurile lor suple, catifelate, erau ușor bronzate de înotul zilnic, afară, pe vreme de iarnă. Erau înalte și zvelte și satisfăcute de ele însele ca niște tinere spartane. Deasupra, pe platforma alunecoasă de marmură udă, stătea Hector Gaines, cu pantofii stropiți și ochelarii aburiți. Discutau cu toții despre Triumful Afroditei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mecanică pe care i-ar fi stârnit-o lui Brian. Îi plăcea doar locul și mirosul. Se opri și adulmecă. Anthea Eastcote, care-l cunoștea pe George, îi strigă: „Hello!“. Valerie Cossom, îndrăgostită în taină de el, se opri din înot și se ridică în picioare în partea cu apă scăzută a bazinului, oferind la vedere trupul ei frumos. George zâmbi vag, fără să se uite la Anthea, își întoarse capul, își miji ochii și era cât pe aci să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
castaniu i se ridicase vârtej în creștet, întocmai ca părul lui Brian. Respira neauzit, misterios, în adâncul apei, de parcă într-adevăr se prefăcuse într-un pește și fluxul binefăcător i se strecura în branhii. Gabriel, care-și terminase partida de înot și era acum complet îmbrăcată, stând la capătul bazinului, îl zări pe George care se apropia, urmându-și traiectoria dreaptă. Se mișcă astfel încât să se afle chiar deasupra lui în momentul când, fără să-și înalțe capul, se răsucea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca și cum în acest interimat nu putea păcătui. Își spălă ceașca și farfuria și o porni spre Băi, pe un drum ocolit. Ajuns acolo, se duse întâi, așa cum am văzut, la Baia Interioară. Mai târziu, când ieși din cabină, gata de înot, observă o coincidență tulburătoare. Numărul căsuței în care-și lăsase cheia era 44, ca și numărul locuinței lui, ca și ultimele două cifre de la numărul mașinii lui. Era, de asemeni, și vârsta lui. Mărunțișurile astea aveau un tâlc. Erau semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se miște. Avea senzația că e în văzul public, legată la stâlpul infamiei, privită, batjocorită, clevetită. Trebuia să-și adune tot curajul ca să se ducă la Băi, la prăvălii, la biserică, singurele ei contacte cu viața, ultimele ei ocupații nevinovate: înotul, cumpărăturile și rugăciunile. Cu o zi în urmă, când se aflase la Bowcock toate luminile se stinseseră subit din cauza unei pene de curent. Sălile interioare ale magazinului, în care abia de răzbea lumina după-amiezii, deveniseră dintr-odată încețoșate de parcă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
strălucea peste Baia exterioară, mult mai puțin aburită azi, când temperatura era mai ridicată. Cerul era albastru, hainele și trupurile se decupau în contururi nete, luminoase și clare, iar strigătele pe care le scot întotdeauna oamenii într-un bazin de înot, răsunau în dimineața însorită. În Grădina Dianei, Ruby, Diane și Pearl stăteau împreună, o conjuncție rară, care trecea însă neobservată întrucât prea puțină lume din Ennistone o cunoștea pe Pearl din vedere. Pearl fusese să-și viziteze mama adoptivă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
instalat pe un scaun, îi însoțise de astă-dată. Câinii erau admiși doar pe promenadă, cu condiția de a fi ținuți în lesă. Gabriel care-l luase cu ea la cumpărături, îl adusese și aici și, din pricina lui, renunțase azi la înot și rămăsese la o măsuță, așteptându-i pe Brian și pe Adam. Brian își făcuse apariția, dar Adam înota încă pe sub pătura groasă de abur. Gabriel își alungă din minte imaginile fugitive ale unui Adam înecat, cu trupșorul inert pescuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să se avânte în sus. Probabil, însă, că unii fulgi cădeau totuși pe jos, pentru că marginea bazinului se albise, iar pe dalele de piatră apăreau pete și încrucișări de urme de tălpi. În timp ce preotul privea, Tom McCaffrey, dezbrăcat, gata de înot, trecu prin fața lui, aproape razant, de cealaltă parte a geamului. Tom rămase o clipă nemișcat la marginea bazinului, încordat, drept, bucurându-se de răceala de sub tălpi, de atingerea înțepătoare a aerului friguros, de mângâierea diafană a pufului de nea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
norul de abur, rotund, dolofan, și se făcu nevăzut. Părintele Bernard, care în tot acest timp își ținuse răsuflarea, lăsă acum să-i scape un suspin. Dans l’onde toi devenue ta jubilation nue. Preotul, care-și făcuse partida de înot, se simțea într-o excepțional de bună stare spirituală. În aceeași dimineață, după slujbă, compusese o scrisoare pompoasă adresată lui John Robert, prin care-l informa că o examinase pe domnișoara Meynell și ajunsese la concluzia că, deși încă lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pășească în mare pe nisip moale, catifelat, în loc să simtă pietre, și muchii ascuțite sub tălpi. Era în chiloți de baie și când înainta până la adâncimea potrivită, se așeză pe fundul apei, apoi se răsuci și făcu o mișcare, două de înot. Apa îl înțepă cu ace ca de gheață, dar Adam era obișnuit. Și îi plăcea gustul sărat al apei. Zet se așezase pe țărm, la o bună distanță de undele înspumate. Nu-i plăcea marea. Îi era frică de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și dădu să-l strângă la piept, dar copilul i se împotrivi, fluturându-și brațele și țipând cu sfâșietoare deznădejde. Timpul trecea și înotătorii se întorceau unul câte unul la țărm. Alex reveni prima. Era obișnuită cu lungi partide de înot în bazinul cald, dar nu în marea rece. Soarele era acum complet acoperit de nori și vântul devenise biciuitor. Ruby se orientase și cărase la mal toate păturile și prosoapele din diferite locuri de campare. Alex, clănțănind din dinți, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
i se păru la început a fi o pungă de plastic plutind. Pe urmă avu impresia că e un pește mort, dar când văzu creatura mișcând gândi că e un soi de crab sau o meduză uriașă. Se opri din înot ca să se uite la hidoasa apariție și descoperi că era un mic mamifer patruped, cățelul Zet. George scoase un strigăt de surpriză și milă. Acum vedea clar botișorul ținut cu disperare în sus, ochii înspăimântați, labele care abia mai mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Sanctum Sanctorum 1). Cetățenii ascultau asigurările pe care le oferea el, după care comentau cu și mai mare înfrigurare ipotezele lor sinistre și ridicole. După ce priviră un timp jocul capricios al uriașului jet aburind, membrii familiei McCaffrey se echipară pentru înot și plonjară în bazinul în care temperatura era aceeași ca în fiecare zi, între 26 și 28 de centigrade. După o cursă tur-retur în bazin, Tom ieși din apă și începu să-și frece cu degetele părul lung, ud, înfoindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]