1,931 matches
-
femeie în genul cu BB. Brigitte Bardot. Avea din belșug tot ce trebuie și împlinise paisprezece ani. Ariana era flirtul meu de trei săptămâni. Spui că ai un flirt, când te întâlnești seară de seară cu aceeași fată și te înroșești până la urechi de atâta privit. Privirile pe care i le aruncam eu Arianei se prelingeau în jos, ca înghețata topită pe cămașa cu mâneci scurte a unchiului meu, când o ținea cu mâna paralizată. Mătușa îl ștergea cu o cârpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe stradă la noi, Ariana era o tentație pentru ochi. Muncitorul galben la față de la etajul trei, cel care lucrează în schimburi, și profesorul cu chelie de la cinci stăteau în balcoanele lor și o urmăreau cu privirea. Oare asemenea priviri înroșesc pielea? În momente din astea mi-ar fi plăcut să verific forța gravitației. Aș fi putut să scuip pe chelia profesorului. O vedeam pe după marginea balconului nostru. Turi, de exemplu, verifica altfel forța gravitației. Lăsa să cadă de pe acoperiș pungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am timp să mă îngrijesc și de tine acum, Noga este în întârziere, la fel și eu, iar el încearcă să stea în șezut, îl văd zvârcolindu-se în pat cu mișcări greoaie, îi tremură brațele bronzate, fața i se înroșește din pricina efortului și a jenei și șoptește, Naama, nu mă pot ridica. Ea a auzit imediat, într-o clipă era din nou lângă pat, cu peria de păr într-o mână, întinzând cealaltă mână către el, te ajut eu, tati
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tremură din dorința de a-l pălmui, de a se încolăci în jurul grumazului său, de a-i smulge mădularele unul câte unul, smucesc oala și mănânc direct din ea spaghetele fierbinți, fără furculiță, aproape fără să mestec, mâinile mi se înroșesc, pătate de sosul de roșii proaspăt, îmi opăresc pielea din interiorul gurii, înghit pur și simplu, fără să simt vreun gust, până când ajung la fundul oalei, pe care îl șterg cu degete nerăbdătoare, sub unghii mi se adună firișoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
masă. — Ăăă, dacă vrei... dacă nu te deranjează... dacă poți... ai vrea să ne mai întâlnim? Știu că n-am nici un drept să te rog așa ceva. Cum adică, „drept“? am întrebat eu, uimit. Ce vrei să spui? Ea s-a înroșit. Poate a surprins-o reacția mea. Nu prea știu cum să-ți explic, încerca Naoko să se scuze. Și-a suflecat mânecile de la bluza de trening până peste coate și apoi le-a lăsat iar în jos. Puful de pe brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
drept cadou o pereche de mănuși din lână, cu un deget, pe care le tricotase ea îns\[i. Degetele erau puțin cam scurte, dar mănușile îmi țineau de cald. — A, te rog să mă ierți. Sunt tare nepricepută, spuse ea înroșindu-se. — Sunt bune, stai liniștită. Uite că-mi vin bine, am încercat eu să o conving. — Cel puțin nu va mai trebui să mergi cu mâinile în buzunar, zise Naoko. Naoko nu s-a dus la Kobe în vacanța aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în care cântam la pian și că se oprea în fața casei mele ca să mă asculte, că mă văzuse de câteva ori pe stradă și că mă adora. Chiar „adora“ a fost cuvântul pe care l-a folosit. Eu m-am înroșit toată. Îți dai seama cum m-am simțit când am auzit că mă adoră o fată frumoasă ca o păpușă, deși nu știu dacă pot să susțin categoric că mințea atunci. Împlinisem treizeci de ani, nu fusesem niciodată atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și Naoko am comandat câte o cafea. — Ați reușit să stați de vorbă? a întrebat-o Reiko pe Naoko. — O grămadă, spuse Naoko. — O să-mi povestești tu mai târziu, amănunțit. Și... cum a fost? — N-am făcut nimic, spuse Naoko, înroșindu-se. — Chiar n-ați făcut nimic? m-a întrebat Reiko și pe mine. — N-am făcut. — Ce plicticoși sunteți! spuse Reiko, oarecum nemulțumită. — Ai dreptate, am zis eu, luând o gură de cafea. Atmosfera din cantină era aidoma celei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tine... deșteaptă, dulce, elegantă, cu cercei de aur în urechi, bună la biliard. Hatsumi mi-a zâmbit, fericită. — Este cel mai drăguț lucru pe care l-am auzit în ultimul an, crede-mă. Tot ce-mi doresc, am spus eu, înroșindu-mă ca un rac, este ca tu să fii fericită. Mi se pare cumplit de ciudat că te-ai agățat tocmai de Nagasawa, când poți să fii la fel de fericită cu oricine altcineva. — Sunt lucruri pe care nu le poți controla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
groasă, iar apoi și-a tras pantalonii pe ea. M-am îmbrăcat și eu. — Lasă-mă să mă mai gândesc și o să te gândești și tu, spuse Naoko. — Bine. Buzele... să știi că au fost absolut grozave! Naoko s-a înroșit ușor și mi-a zâmbit. — La fel spunea și Kizuki, mărturisi ea. — Aveam gusturi și păreri asemănătoare, am subliniat eu, cu un zâmbet. Ne-am așezat la masa din bucătărie, față-n față, am băut cafea și am vorbit despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu are mare importanță: sunt foarte bucuros că porți hainele lui Naoko. Reiko zâmbi și mai aprinse o țigară. — Deși ești tânăr, știi foarte bine să faci o femeie să se simtă fericită. — Nu spun decât ceea ce gândesc, am zis, înroșindu-mă. — Da, normal, comentă Reiko, zâmbind. Între timp orezul fiersese, așa că am luat tigaia și am uns-o, pregătind și ingredientele pentru sukiyaki. — Te rog să-mi confirmi că nu visez, spuse Reiko, atentă la ceea ce făceam. — Este sută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să-i alunece, ea i se deschidea Încetișor, se relaxa, se Înmuia și era ușor de cuprins În brațe. Odgar credea că iubirea face ca lucrurile astea să fie posibile. Ochii i se făceau ca de pește și i se Înroșeau la colțul pleoapei. Ea nu-i suporta atingerea. Puteai vedea asta În ochii lui. Și apoi, Odgar ar fi vrut să fie prieteni ca-ntotdeauna. SĂ se joace-n nisip. SĂ deseneze-n noroi. SĂ facă excursii de-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ajuta. E nevoie să ne menținem în limitele toleranței și ale bunului simț, zice Daisy. Nu suntem psihologi și e necesar să avem mare grijă când discutăm despre sentimentele celorlalți. Așa e! exclamă Jennifer. Ne uităm la ea surprinși. Se înroșește atât de tare încât pistruii nici nu i se mai văd. Vreau să spun că n-ar trebui să fim critici, adaugă aproape în șoaptă. —Așadar, intervine Charlotte, ignorând precizările precedente, de când îl cunoști pe bărbatul de care vorbeai, Daisy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
curate și nu miros urât. Sunt mai recunoscătoare decât pot spune. Destul de ciudat, în vreme ce eu nu sunt deloc jenată de contactul fizic - trebuie să spun că la mai multe din orele de yoga am lucrat cu un partener - Finn se înroșește ca racul. Ridică mâinile spre mine, conform indicațiilor, iar eu îmi trec degetele printre ale lui, strângându-i-le, apoi mă împing, în timp ce Finn începe să-și întindă picioarele, ridicându-mă de la pământ, până când plutesc deasupra lui, în echilibru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dintr-un foc.” Pentru a-mi ilustra mai bine teza, am Încheiat astfel: „Vi-i Închipuiți pe niște tipi ca ăștia, care zic «eu mă car la sarazini», În ziua În care trimisul regelui Îi arestează și le arată fiarele Înroșite În foc? Vorbește, nelegiuitule, zi-i cum vi-o băgați În șezut!» «Noi? Păi pe mine cleștii tăi mă fac să râd, nu știi de ce-i În stare un Templier, eu ți-o bag În șezut, ție, papii și regelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Zane? încearcă să fenteze tanti Cucu. - Bă, Piratule, io nu-ș cum naiba îți veni ție în cap să ți-i bagi în casă pe bandiții ăia! Hai că te-a fraierit, recunoști? rânjește Fane cu toți trei dinții. Piratu se înroșește, își mută broboada înainte-înapoi pe cap: - Mi-a fost milă de ei, că venise cu căruța cu mobilă pe strada mare. Zicea că-mi dă două meleoane pă lună. După aia nu i-am mai putut scoate. Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
capului, bineînțeles susținând călcâiul cu podul palmei. Sabina mă admira din vârful patului: mă Piti, da’ tu ești chiar ești bun! Când admirația ei ajungea la apogeu, mă întorceam în pat și o penetram ușor. Orgasmul venea imediat: i se înroșeau obrajii, gâfâia și scotea un fel de chițăit. Întotdeauna o protejam ejaculându-i pe burtă, deși îi plăcea să ia anticoncepționale pentru că i se umflau sânii. În acele zile chimia dintre noi a fost atât de bună, încât n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sculați cu noaptea-n cap, consumați o grămadă de apă, nu mâncați decât pește și acuma trântiți și ușa?! Vreau să plecați! Imediat să plecați! - Bine cucoană, plecăm! Da’ ne vrem banii înapoi, că nu ai respectat înțelegerea. Gâfâie, se înroșește, se înverzește: - Bine, o să vă dau banii, doar să scap de voi! C XIV De multe ori Cosmin o visa pe Sabina. N-avea cum să știe dacă arăta și se mișca exact așa. Oricum, de un lucru era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
răsuceau cozi plesnitoare în aerul gri. Un huruit rău pufnea în damfuri scurte din gurile știrbe ale metroului. Se încălziră apoi cu o bere fiartă la un local prizărit. O blondă grasă trecea servind printre clienți. Când fundul i se înroșea de pișcături sărea pe tăblia barului, iar glasul ei pătrat șfichiuia urechile mușteriilor: „De ce m-ai părăsit/hai vino înapoi/să fim numai noi doi/din nou ca altădatăăăăă!” Cu lacrimi în ochi, Leo spintecă bazarul de-a curmezișul. Dibuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
am retras respectuoși într-un colț, lăsându-i să gângurească. După momentele de tandrețe, bunicul se întoarse spre noi și primul căruia îi adresă cuvântul am fost eu: ce faci, băi Ghiță, era să cazi pe front? Fața i se înroșise de mândrie, fălcile i se dislocaseră a rânjet. După cum mă priveau bolnavii din salon, era clar că se lăudase în fața lor cu isprava mea. C XXXV Odată sistemul de operare pornit, Cosmin se conectă la yahoo messenger. Caseta de la yahoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Era o fricoasă clasa-întâi. Mi-a zis că va reveni în București și că va trebui să plătim factura. Aiurea! S-o creadă ei! N-aveau decât să taie telefonul. Până atunci, însă, trebuia să comunic. Așa că vorbeam până se înroșea firul telefonului. Cel mai des cu Botoșaniul, dar o lăsam și pe Adelina să sune la Constanța, căci marinarul și coafeza se isterizau dacă trecea o zi fără să știe ce e cu prințesa lor. În curând valoarea facturii ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în colțul său rezervat, dormita gâfâind în așteptarea deschiderii ședinței. Trecuse de cinci și jos, în incintă, numai câțiva deputați obscuri și plictisiți căscau cu gravitate de mameluci. Tribunele însă gemeau de lume. Un redactor tinerel, plimbîndu-și privirea peste fețele înroșite de curiozitate și enervare, remarcă diplomatic: ― Numai moșieri și arendași în tribune... Parcă discursurile de aici o să-i apere de furia țăranilor! Titu Herdelea știa că noutăți numai jos, în culoare, ar putea auzi. Dar el venea rar la Cameră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
are să se aștepte la nici o milă sau cruțare, căci el va fi arătat chiar de sătenii lui drept căpetenia tuturor relelor. ― Nea Petrică, nea Petrică, noi ce facem? strigă lângă dânsul Ilie Cârlan cu fața galbenă de spaimă, cu cămașa înroșită de sânge. ― Eu nu mă las, Ilie, mai bine să mă omoare! făcu Petre fără să se uite la dânsul, parcă i-ar fi fost rușine. Când sosi în bătătura cârciumii, la încrucișarea drumurilor, se opri. Mulțimea se împrăștiase. Câteva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Aruncă pe pietre mica platformă pe care o pusese la punct. Căzu la vreo doi metri mai jos fără să se frângă. Va putea să-l țină pe "exec" până la Nostromo. Ziua se grăbea să facă loc nopții, atmosfera se înroși din nou, sângerie, vântul își regăsi violența inițială. Problema nu era de a-l căra pe Kane sau de a nu găsi remorcherul pe întuneric, ci de a fugi cât mai repede de pe această lume înfiorătoare pe care cobora noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
luni. Un medic, vecin, mi-a spus să pun mâna la treabă, că altfel se anchilozează. Treptat mâna s-a dezumflat și pe sub piele s-au format din nou vene. Pielea era foarte subțire. Cum o puneam la treabă se înroșea imediat. Și din eroarea de la pus ghipsul, nici oasele din palmă nu erau la locul lor. Un an mi-a trebuit ca să-mi recuperez mâna. Finisajul l-am făcut cu nalbă sălbatică. TRATAMENTUL CU NALBĂ SĂLBATICĂ PENTRU RECUPERAREA MÂINII FRACTURATE
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]