3,289 matches
-
nu ar fi apărut în nicio descriere a unui samurai executat 92. Mishima, Zenon, Hadrian: se imaginase ca toți trei în special în erotica și felul în care au murit aceștia. A explicat extazul sexual al lui Mishima ca fiind înrudit cu cel al lui Sade și Cocteau; dar l-a considerat, mai presus de toate, ca o voce vizionară preocupată de eliberarea senzualității de tipul celei despre care scrisese Un om obscur și de sinucidere și moarte, teme principale ale
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pare prezentarea parodiei drept metaficțiune comică. Sfătuiți să ne întoarcem dinspre postmodernitate spre rădăcinile etimologice ale noțiunii, ni se propune să-i redăm parodiei statutul de "mult mai complexă combinație și dezvoltare a laturilor metaficțională, comică, dar și a formelor înrudite cu acestea", recunoscându-i meritul de a fi oferit un dublu cod, care unește "faptul literar modern cu cel antic"3. Volumul enumeră și discută caracteristicile definitorii pe care parodia le-a dezvoltat în fiecare epocă în parte, înregistrând, alături de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de mereu alți curioși, își conține germenii propriei tautologii. Căci, deși tablourile se schimbă, efectul rămâne mereu același. Dacă în Antichitate și Renaștere este necesară, pentru înțelegerea parodiei, o disociere cât de exactă posibil față de genurile cu care ea se înrudește (satira menippee, travestiul, burla, pastișa, satira sau caricatura), în postmodernitate se transformă într-o categorie, într-un concept manipulat și manipulând, la rându-i, politic. În prezent, parodia este discutată ca o exagerare ce acționează prin anumiți "indici informaționali": presupune
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o legătură trebuie să fi existat între saturnalii și carnavalescul medieval, ca formă de reprezentare a lumii și posibilitate supremă de defulare. Ideea este preluată și prelucrată de Mihail Bahtin, care consideră că, în sfera creațiilor comice, Evul Mediu se înrudește cu Roma: În special tradiția saturnaliilor a continuat să existe, într-o altă formă, în decursul secolelor medievale. Roma veselă a saturnaliilor, purtând tichia de măscărici Pileata Roma (Marțial) a izbutit să-și păstreze întreaga forță și întregul farmec în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
încetat să fie reprezentată în Parnasul italian, uneori într-un mod cu adevărat strălucit"206. Parodia intră, după unii cercetători, în Renaștere prin intermediul facețiilor, care au un statut apropiat de al reprezentațiilor ("maimuțărelilor") ce urmau, în Antichitate, unei tragedii. Tematic înrudită cu burla, faceția dă "numele latinesc al unei glume concise, adesea de coloratură erotică, cu o poantă finală, folosită în chip de divertisment mai mult sau mai puțin urban în conversațiile celor vechi care iubeau într-adevăr produsele gratuite ale
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
română, aproape două secole despart Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu de Papuciada lui Camil Petrescu (1966) sau Fuchsiada lui Urmuz, iar în Polonia, I. Kraciski dă Monachomachia (1778). Eposul eroi-comic se distinge prin unicitatea în contextul celorlalte fenomene cu care se înrudește: autorii unor astfel de opere iau drept punct de pornire "sclerozarea interioară a unui moment de criză literară, a unui caracter sau a unui curent, ba chiar a unei concepții anumite de viață"211 și duc lucrurile la extrem. Merg
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
occidentală. Prin forma și conținutul lor, aceste culte fiind deschise și pentru primirea unor elemente specifice concepțiilor religioase pe care le întâlnesc în calea lor nu aveau un caracter exclusiv, ba chiar le fac proprii și unesc trăsăturile de divinitate înrudite cu divinitățile centrale ale cultului lor, contribuind la fenomenul sincretismului religios specific epocii elenistice. Trei sunt ambientele culturale ale Orientului, care definesc izvoarele de unde noile culte sosesc în lumea elenistică: cel egiptean, cel al Asiei Mici și cel sirian, cărora
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cînd partidele clericale au început să intre în declin în vechile zone catolice, asistăm la apariția unor formațiuni neo-clericale în societățile permisive ale Scandinaviei. Fenomen vechi în Norvegia, acesta rămîne marginal în Finlanda, Suedia și Danemarca. Aceste partide nu se înrudesc cu "democrația creștină catolică" decît prin programul lor a cărui transpunere ideologică se dovedește mai mult fundamentalistă, dacă nu chiar teocratică. Provenit din Partidul Liberal, Partidul Popular Creștin Norvegian, foarte anti-european, datează din anii '30 și apără valorile periferiei. Uniunea
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
aceeași este situația în cazul Partidului Comunist Ceh KSC care, fiind mai puternic, a conservat o structură mai rigidă și mai impermeabilă față de schimbare, ceea ce nu l-a împiedicat deloc să obțină rezultate tot atît de bune ca și partidele înrudite cu el, adică mai mult de 10% din voturile exprimate. În Slovacia, Alianța Stîngii, cuprinzînd o majoritate de cadre ale vechiului regim, este condusă de elemente reformatoare, cum ar fi Petr Weiss. Toate statele din Europa Centrală aveau partide social-democrate
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
singular de semnificare, ci este doar un tip de marcă, urmă sau semn, printre multe altele, cinematografice, pantomimice, digitale, muzicale sau picturale. În contextul acestor notații se pune întrebarea dacă imaginea, care este și nu este un text, adică este înrudită, prin scriitură, cu scrisul de mână dar este și altceva decât el, poate sau nu să fie abordată în termenii verbalizării narative, adică analizată cu instrumentele specifice textualității. Răspunsul ar putea pleca de la ideea că fiind,și nefiind totuși un
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
favorizează lectura poveștii prin imagini. Ea consideră că în arta antică, narațiunea, mai degrabă implicită decât explicită, esteo scenă desprinsă din întregul unei povești. Consideră, de asemenea, că arta antică se referiră la evenimente spațiale și temporale specifice, conține elemente înrudite cu acțiunea sau elemente care se individualizează ca descrieri și care pot fi spuse ca și cum acolo, în spațiul lor, ar exista o persoană a treia și un timp trecut. Winter crede că o cercetare adecvată basoreliefului narativ trebuie să caute
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
singular de semnificare, ci este doar un tip de marcă, urmă sau semn, printre multe altele, cinematografice, pantomimice, digitale, muzicale sau picturale. În contextul acestor notații se pune întrebarea dacă imaginea, care este și nu este un text, adică este înrudită, prin scriitură, cu scrisul de mână dar este și altceva decât el, poate sau nu să fie abordată în termenii verbalizării narative, adică analizată cu instrumentele specifice textualității. Răspunsul ar putea pleca de la ideea că fiind,și nefiind totuși un
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
favorizează lectura poveștii prin imagini. Ea consideră că în arta antică, narațiunea, mai degrabă implicită decât explicită, esteo scenă desprinsă din întregul unei povești. Consideră, de asemenea, că arta antică se referiră la evenimente spațiale și temporale specifice, conține elemente înrudite cu acțiunea sau elemente care se individualizează ca descrieri și care pot fi spuse ca și cum acolo, în spațiul lor, ar exista o persoană a treia și un timp trecut. Winter crede că o cercetare adecvată basoreliefului narativ trebuie să caute
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
protejarea peisajelor, controlul ecologic al producției, protejarea alimentelor contra oricăror contaminări sau produsele "bio" sunt purtători, se răspândesc în cadrul populației și intră în programele tuturor partidelor politice. Valoarea "natură", așa cum este ea înțeleasă de promotorii săi originali și actuali, se înrudește cu valoarea viață, de-oarece este vorba de a menține intacte existența și bunăstarea nu doar a oamenilor, ci și a lumii animale și vegetale. Totuși, se manifestă o anume confuzie atunci când supunem noțiunea unui examen mai atent. De fapt
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
singular de semnificare, ci este doar un tip de marcă, urmă sau semn, printre multe altele, cinematografice, pantomimice, digitale, muzicale sau picturale. În contextul acestor notații se pune întrebarea dacă imaginea, care este și nu este un text, adică este înrudită, prin scriitură, cu scrisul de mână dar este și altceva decât el, poate sau nu să fie abordată în termenii verbalizării narative, adică analizată cu instrumentele specifice textualității. Răspunsul ar putea pleca de la ideea că fiind,și nefiind totuși un
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
favorizează lectura poveștii prin imagini. Ea consideră că în arta antică, narațiunea, mai degrabă implicită decât explicită, esteo scenă desprinsă din întregul unei povești. Consideră, de asemenea, că arta antică se referiră la evenimente spațiale și temporale specifice, conține elemente înrudite cu acțiunea sau elemente care se individualizează ca descrieri și care pot fi spuse ca și cum acolo, în spațiul lor, ar exista o persoană a treia și un timp trecut. Winter crede că o cercetare adecvată basoreliefului narativ trebuie să caute
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
amplificată de o emoție nouă, de o idee adeseori năstrușnică, frumusețea simplă a vaselor care suferă metamorfoze, se apropie de chipul creatorilor, vorbesc în numele lor. Cu alte cuvinte, lutul este umanizat. Cu totul remarcabile ne par tocmai aceste vase ornamentale, înrudite cu sculptura, expresive, pline de tâlcuri. În ele abstracția ideală devine sensibilă, mesajul se transmite în expresii simple. Radu Negru, 1966 Alți tineri sculptori ieșeni, printre eiă Ion Antonică, își menține căutările într-o zonă mai apropiată de căile înaintașilor
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
încearcă o înnoire esențială. Desprinsă de utilitar, supravețuind prin însăși rațiunile ei estetice, ceramica sa se sustrage în general și laturii pur decorative, sub care aceasta s-a făcut cunoscută, tinzând spre sculptură. Gh. Macarie, 1970 Undeva, ceramica aceasta se înrudește cu sculptura, dar nu vedem necesară marcarea hotarului, deoarece avem de a face, mai întâi de toate, cu o idee ingenioasă, care înlătură categorisirea, mai bine zis, nu vrea să țină cont de ea. Ion Antonică și-a propus să
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
să-l dezvolte curajos. In ce constă secretul originalității lui Ion Antonică în înțelesul adânc al lucrărilor sale figurative, sau simbolice, realizate în lut ars până la tenta metalică a tuciului ? In primul rând, în redescoperirea antropomorfismului oalelor si ulcelelor românești, înrudite cu vasele de Illyricum negre având inițial același sens...Ion Antonică și-a făcut un crez artistic din a face lizibile sensurile anatomice și gestica omenească ascunse în vasele de ceramică neagră, să descifreze mitul și să-l readucă la
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
și să-l readucă la modelul uman de la care pleacă. Demitificarea îl conduce la o lume de legende și obiceiuri ușor de înțeles, accesibile, pentru că limbajul plastic al olarilor de la Marginea ne este foarte apropiat sufletește, familiar. Inspirația folclorica îl înrudește astfel cu înțelepciunea milenară a popoarelor vechi, cu marea poezie universală care și găseste izvoarele tot aici. Alternând de la gravitate la glumă, de la simbolul figurativ la stilul compozit, ceramistul Ion Antonică dă dovada de fantezie, de bun gust, și ne
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
de la reprezentanții parlamentelor naționale și de la o combinație de parlamentari naționali și transnaționali, direct la parlamentarii aleși. Toate acestea au un impact asupra a ceea ce se așteaptă din partea diplomației parlamentare, în special asupra legitimității rolului ei104. Asemenea organisme sunt mai înrudite cu formele guvernamentale tradiționale ale diplomației decât altele. Prin urmare, din interviurile cu parlamentarii și oficialii parlamentelor de-a lungul anilor (și în special cu cei din statele mici ca Grecia și Cipru) se pare că, în contextul european, Adunarea
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
de ritualurile înmormântării. Existența celor patru grupuri de morminte nu are nimic în comun cu o diferențiere cronologică, eventual o evoluție a întinderii cimitirului. Ele sunt legate, probabil, de obiceiul de a se înmormânta pe familii sau grupuri de familii, înrudite prin sânge. După cum se poate constata, nici diferența tipului de înmormântare nu are conotații legate de cronologie. Toate cele trei tipuri de morminte - înhumație, incinerație în urne și incinerație în gropi simple - sunt contemporane. Examinând tipurile de obiecte de inventar
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
diferențe mari în timp. La sfârșitul acestei analize privind existența celor cinci grupuri de morminte, în necropola II de la Săbăoani, putem spune că separarea lor nu a avut o conotație cronologică, ci una legată de organizarea populației pe familii mari, înrudite prin legături de sânge, care își îngropau morții în spații deja cunoscute și respectate de toți membrii comunității respective. Fiecare grup devenea din ce în ce mai mare, în măsura în care numărul celor decedați ocupau locurile apropiate de cei dragi, dispăruți mai înainte. Este mai greu
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
accentuăm faptul că pe planul necropolei se poate foarte ușor observa existența unui număr de patru grupuri (Pl. 1). Acest lucru ne-a permis să credem că avem de a face cu înmormântări pe familii sau chiar grupuri de familii, înrudite prin sânge, mai ales acolo unde s-au descoperit câte 20-25 morminte, în fiecare din cele patru grupuri. În toate grupurile sunt atât morminte de incinerație cât și de înhumație. Nu se deosebesc nici din punct de vedere cronologic. Arderea
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
evoluat de sine stătător într-un spațiu limitat, la sud de Dunăre, în apropierea zonei ilirice, până în secolul a XV-lea, când începe să capete aspect neolatin unitar; (2) în secolele V-VII acest idiom primește, din substratul daco moesian înrudit cu albaneza, o sumă de cuvint e, c are imediat s au latinizat complet; (3) în secolul al IX lea sl avii mai cu seamă sparg unitatea teritorială din Moesia Superio r a limbii române, fenomen în urma căruia se constituie
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]