1,882 matches
-
îndoială, Pot spune c-am atins cu fruntea cerul Și în albastrul lui am îngropat misterul... Fac lanțuri azi din ale mele versuri Si-nlantuiesc cu ele ale-ntamplarii rânduri. Înlănțuirea lor mă strânge și mă doare Și aștept pe muchia-nserarii, cu-aceeasi nerăbdare... În piept se-aprinde slova iar inima-i de jar, Culeg stele-n apus și pun nopții hotar. Hrănesc tăceri cu vorbe, să nu devină ziduri, Căci zidurile frâng speranțe, zboruri, trupuri... Referință Bibliografica: Senin umbrit / Corina
SENIN UMBRIT de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375749_a_377078]
-
închise să le-ncrustez cu dor. Vor straluci-n privirea ta în noaptea de cleștar Ce-nvaluie-n mătase plutirea noastra-n zbor.. Din stele, trei, cunună îți voi face, Cu gândul meu alături, sa-ncununeze fruntea. Neliniștile toate le-om risipi în înserarea rece, Si-om alunga haină așteptare ce-n noi se-adapostea. Iar patru stele, dalbe, ți le-mpletesc pe brațe Îmbrățișării tale mă voi preda, supusă, Vei alunga cu-n zâmbet umbre ce vor sa-nhate Speranțele spre-un mâine
STELE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375761_a_377090]
-
Să fiu o mică stea, pe cerul altui cer... Să murmur lin acorduri de cântec, pentru-alt cântec Să fiu clipă de taină, a unui alt mister.. Zâmbind ștrengar, si ostenit de-atata drum, Gândul hoinar s-a așezat pe marginea-nserarii.. Mi-s spus sfios să sper, si sa nu uit Că tot ce e trecut, a fost cândva "acum", Că tot ce e "acum", sortit e amintirii.. Referință Bibliografica: Gând / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2006, Anul
GAND de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375754_a_377083]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > TE-AȘTEPT... Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Te-aștept Te-aștept cum înserarea așteaptă să picteze Cu sidefie umbră peste câmpii de vise. Te-aștept precum așteaptă umbra să danseze Pe ruginite frunze, cu-mbrățișări promise... Și te aștept cum își așteaptă marea zbuciumată Odihna picurată de valuri, pe țărmul răvășit. Și-n
TE-AȘTEPT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375766_a_377095]
-
VREMURI, 2015 Iubito! Iubito! Ce-aș putea să-ți spun, Acum în ceas de seară? Că sunt un bătrânel nebun, Dup-o iubire-n plină vară? Cerul se deschide larg, Reflectat în valurile mării Ca flamura unui catarg În amurgul înserării. Dispare lumina astrului ceresc, Scufundându-se în adâncul zării, Eu simt puteri, simt cum întineresc Așteptându-te la malul mării. Tu, te deschizi ca un boboc de trandafir, Sub roua rece a dimineții, Cuprinde-mă în brațe, cu dragoste, Zefir
IUBITO! de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375791_a_377120]
-
voi dormi, să mă dezmierzi atroce. Dezbracă-mă de toane, de nervi, de nepăcate. Fi un Adam modern și eu o Evă. Să ne luăm și-un șarpe,căci păcate va trebui să cumpărăm c-o levă. Mă tem că înserarea din retine, Te va întoarce iar din drumul iluzoriu. Voi încerca să aflu de fapt,ce te reține , Când eu am inventat minutul provizoriu. Referință Bibliografică: TIC-TACURI / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2077, Anul VI, 07 septembrie
TIC-TACURI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375805_a_377134]
-
Acasă > Versuri > Iubire > CÂRPE DIEM Autor: Agafia Dragan Publicat în: Ediția nr. 2044 din 05 august 2016 Toate Articolele Autorului Sfioasa înserarea tumultu-și ascute, Se pare că și cerul aromele-și deschide Când noaptea dintre stele fațadele-și desprinde Și luna la pătrar răsare pe tăcute. În suflet se învrăjbesc atâtea trecuturi; E ceasu-n care gândul se înalță-n mistere Și-un
CARPE DIEM de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379176_a_380505]
-
luna la pătrar răsare pe tăcute. În suflet se învrăjbesc atâtea trecuturi; E ceasu-n care gândul se înalță-n mistere Și-un dor hoinar în trup de vânt s-aprinde și cere Să-ntoarne izvorul spre alte începuturi. În fapt de înserarea iubirea să-mi aprind, Atât cât luminează trei lumânări de ceară, O adiere blândă și-o lacrima amară Și trupul ei de dor cu ideea să-l cuprind. Să-mi fac nerostitele zid de amăgire Cât încă păsări albe prin
CARPE DIEM de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379176_a_380505]
-
spre crestele înalte ale zilei. Îmi deschideam inima - petală cu petală- și mă întrebam, de mă iubește, nu mă iubește... și-a început ploaia! C'est la vie! Tu erai o filă din calendar așteptând să te ascunzi în prima înserare. Eu te căutam mereu cu același cântec în suflet, tot mai înalt, tot mai sonor.. La poarta adevărului crescuse iarba, până dincolo de noi... Niciodată să nu spui niciodată!”. Ai grijă de cuvintele ce te așteaptă la mijloc de întrebare. Și
ȘI DRAGOSTEA... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379250_a_380579]
-
propriile sale cuvinte nu se mai aud, chemarea sa devenind surdă, nemaiauzită. Ultima poezie a volumului pare un strigăt disperat al unui pământean care mai cere zeului încă un răgaz, oricât de scurt, pentru a mai asculta lăsarea lentă a înserărilor, de a-și mai amesteca puțin cuvintele precum culorile pe o paletă: „fie-ți milă de buzele însetate / ce ți-au rostit numele / la cumpăna dinspre apusul / vieții / și întâmplarea de a fi lumină / peste timp ...”. ( Oprește destrămarea) Întreg volumul
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
drum”; ” e trist, în jur sunt nori de fum”; ”când în prisacă se trezeau albinele”; ”în brațele bunicii să mă știu” etc, fiecare anotimp răsfățându-se în așternuturile limpezi, aerate ale cuvintelor, ”și ca-ntr-o ploaie de culori”, când înserarea se așază pe pragul gândului, ” cu luna ai putea să te-nsoțești”. Lirismul delicat conferă versurilor valoare estetică, migrând spre descoperirea misterioasă a semnificațiilor. Întregul volum are ca ”stâlp de susținere” timpul, perceput de ființa umană ca un ”justițiar” care-ți
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
am așteptat, pe geana unui timp Că cineva să-mi țeasă un curcubeu de vise. Cu sufletul în palme am împletit din lacrimi, anotimp Că cineva sa-auda cum cresc în mine, primăveri promise.. Cu fruntea-nseninata, m-am așezat pe marginea-nserarii Că cineva s-alerge să îmi aducă zorii. Cu fruntea-nseninata, mi-am pus pe umeri mantia-nnorarii Că cineva să simtă cum pot să mângâie cu picături albastre, norii. Cu intristare-n glas, am dăltuit în aer un oftat Că cineva
AM DARUIT, AM ASTEPTAT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379312_a_380641]
-
albi de lumină,pentru Eliot face parte din indisolubilul tablou ce ne amintește de paradisul visat. Umberto Saba, propus pentru Premiul Nobel,născut în Triest,este un poet al dramelor ascunse,(putem să-l asemuim cu Bacovia),găsește edenul în înserarea Europei,sau,mai degrabă,în valoarea propriei biografii,fiindcă nimic nu te odihnește de viață/ca viața.În estetica,poeților amintiți până aici,și în etica lor,totul se clădește pe fundamentele labile ale unor valori spirituale pe care le
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
calcă nisipul, ce lacrimi cu nesaț înghite, Durerea îți arde trupul, plin de păcate plictisite. Cerul oftează adânc, privind visele cum mor în tine, Ochii caută-n el speranțe, să schimbe răul și în bine. Clipele fericirii se inneacă-n ceața înserării, Ecoul glasului tău, pătrunde în liniștea uitării, Slăbiciunea te doboară și stelele sunt căzătoare, Viața schimbă chiar și vise... doar în clipe trecătoare... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Viața schimbă chiar și vise... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
VIAȚA SCHIMBĂ CHIAR ȘI VISE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374257_a_375586]
-
un autor bărbat, care în proză, să reușească a transmite fiorii acestui sentiment atât de nobil, iubirea. „Amurgul pusese stăpânire pe parc, apele Someșului clipoceau între maluri, mirosea a sevă de primăvară. Ne așezăm pe prima bancă, învăluiți în albăstrimea înserării. Mâna Marianthei tremură ușor în mâna mea, la fel de tremurătoare. Ochii mei se scufundă în diamantele negre, amețitoare, ale ochilor ei... Ea respiră ușor, sacadat, iar trupul îi vibrează ca o coardă atunci când ne trezim înlănțuiți, eu cu brațele în jurul mijlocului
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
gata de revoltă, alteori lanțuri purtate, cu trufie, de uriași”, s-a destăinuit Gina Zaharia. Poeta zugrăvește în versurile sale un univers plin de mister, o lume fascinantă care ascunde simboluri și decoruri mirifice. Destăinurile sale se împletesc în vraja înserării pe rugul eternității. Îi e de-ajuns o pagină de artă pentru a deveni scânteia care întreține focul mistuitor al existenței. “ Cărbunii de pe umeri mi i-ai lăsat la poartă,/ Habar n-aveam că focul stătea ascuns sub pod, / A
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
rămână în urmă ca o tăcere nedeslușită, iar frumusețea iubirii să fie încrustată “pe-o pagină de artă” pentru vecie. “Aș vrea să schimb decorul, să las un ban pe iarbă, / Cu siguranță hoții vor trece înapoi, / Tu vinde-le-nserarea și-ntoarce-te în grabă, / A înflorit misterul, și-a înflorit în doi...”( Pe-o pagină de artă) Cu sevă de mister și frumusețe sunt brodate confesiunile poetei căci iubirea sa, într-o continuă purificare, îi este adăpost precum o
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
înflorit misterul, și-a înflorit în doi...”( Pe-o pagină de artă) Cu sevă de mister și frumusețe sunt brodate confesiunile poetei căci iubirea sa, într-o continuă purificare, îi este adăpost precum o cetate ridicată din lumina divină. În înserarea care tremură precum un val, o fântână zidită din iubire o poate ține prizonieră întru eternitate, cea mai frumoasă captivitate a lumii. „Mi-ai ridicat cetate de lumină / Și gânduri cardinale. Să le scriu! / Pe malul serii m-ai zidit
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
stând în zori de zi. În sărut de soare se pierd în neștire, Veșnicind secunda-n care vei veni. Număr azi petale dintr-o margaretă. Și un licăr dulce îmi zâmbește lin... Strălucind gingaș în pas de operetă În clipele-nserării ce trena lui o țin. Stau s-ascult șoptirea plină de fiori. Versu-i așezat pe umărul de floare, Orchestrând suspinul unei dulci viori... Care cântă-n cinstea revenirii Tale. Cluj Napoca, 1 iunie 2016 Stropi de senin Stropi de senin îmi
MARGARETE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378804_a_380133]
-
Când vin nuanțe violete În flacăra portocalie Ca rotungimi de minarete Se-ndoaie ziua spre chindie. Parcă-aș vedea un asiatic Oraș cu-apusul ca smaraldul Că eu ghicesc nesistematic De-i Buhara ori Samarkandul. Cupole-albastre de moschee Curg spre-orizontul înserării Fecioara Lună pe alee De cer aduce stele verii. Împrăștiind cu mâna stângă Grăunțele strălucitoare Îmi face inima să plângă De minunata-nsămânțare. Că uit de tot uitând de toate, Ochii în piept mi se-mpreună M-aș face musulman
POEM ASIATIC de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377676_a_379005]
-
Acasa > Strofe > Atasament > CASTANE Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului CASTANE Cu candelabrul lor, în primăvară, Au luminat plimbările-nserării Și au chemat, din depărtarea zării, Iubirile care s-au copt în vară. Au alungat nemărginirea mării Și nopțile când luna n-o s-apară, Au refuzat durerii să ne doară, Iar lacrimii nu i-au dat gustul sării. Tăria lor
CASTANE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377784_a_379113]
-
consumată pe ecran. Pironiți locului, aveau toți aerul unor fantoșe înghețate cu zîmbetul pe buze. Stop-cadru din Ensor. Mîna carismatică a pictorului, ridicată spre plafonul sălii. Unică. Nu mai văzusem așa ceva. Cîți din cei ce ieșiseră, înlănțuindu-și mijlocul, în înserarea plină de pace, și uitaseră deja gestul personajului cervantesc... Da, pictorul vorbise! Boușcă devenise spaima juriilor. Mici conclavuri călduțe artiști și culturnici în schimburi reciproce de jovialități terminate cu zaiafeturi discrete juriile trebuiau să împace talentul cu prostituarea talentului, vocația
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trează manieră. Ce fior indicibil îmi produce, de fiecare dată, atingerea pianului din mica sală de muzică a reginei-poete Carmen Sylva, gazda mult veneratului Eminescu și, mai tîrziu, a reginei Maria, pentru un la fel de mult venerat Enescu, ce făcea din înserări momente atît de agreabile. Și, tot așa, nu departe de Peleș, în "Luminișul" Marucăi Cantacuzino, revederea sălii cu mare pian negru, la care, rugat de fascinanta lui soție să încînte invitații, același Enescu punea seratei diadema genială. Din nefericire, prea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tocmai încheiată cu bine. Și udată acum cu ce curge gîrlă din butii. Rîs înspăimîntător. Același, o secundă, la Hrușciov, pe platforma instalată fulgerător în spatele gării din Iași, cît Nikita Sergheevici să treacă de pe garnitura rusească pe cea europeană. În înserarea săgetată de reflectoare. În fața mulțimii venite spontan (sub amenințarea ridicării carnetului de partid). Același rîs înspăimîntător. Al cărui martor (doar masochist-curios) am fost. Și de care, iată, nu mă pot desprinde. Ca de coșmar. Țuțea (cît am mai apucat să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
purcel după ea. Întoarcere. Lumină agonică. Cimitirul și mai straniu. Celălalt paznic, cam nebun și cam beat, cu cîinele lui ud. Soldatul care prinde pește într-o baltă. Micuțul catîr fugind bezmetic, căutîndu-și mama. Raza orbitoare a farului vechi. Promenada înserării pe faleză. În ușă, la discoteca Albatros, o fată despletită cîntă la muzicuță. 3. "Faleza", cu restaurantul Farul, cu ceva din vechea Sulină, o casă frumoasă, nealterată de avîntul înnoirilor, cu două minijupițe locale, sfidînd proletara ținută obligatorie. Pe verso
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]