1,406 matches
-
și necesare; altele sunt firești, dar nu sunt necesare, iar altele nu sunt nici firești, nici necesare, ci se datoresc numai unei păreri iluzorii. Epicur consideră ca firești și necesare dorințele care suprimă durerea, ca, de exemplu băutura, atunci când suntem însetați; pe când prin dorințe firești, dar nu necesare, el înțelege pe acelea care numai diversifică plăcerea, fără să caute să înlăture suferința, ca de exeplu, mâncărurile scumpe; prin dorințele care nu-s nici firești, nici necesare, el înțelege cele referitoare la
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
îi influențează/ispitește pe ceilalți. În afara acestor teme principale, la făurirea imaginii satanice a lui Vlad Țepeș mai concură și alte aspecte care au rezonanță și relevanță în mentalul colectiv al epocii (...) Domnul român, asociat cu marii schingiuitori ai creștinătății însetați de sânge cum au fost Irod, Neron, Dioclețian și alți păgâni, batjocorește și inversează, potrivit obiceiurilor satanice, slujba creștină, profanează locul sfânt din jurul bisericii, se simte bine în mijlocul cadavrelor, luând cu bucurie masa în mijlocul lor, mirosurile pestilențiale − alt element însoțitor
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
numească frați minori, pentru că trebuiau să fie săraci și inferiori tuturor, mai umili prin umilința inimii, decât prin cuvinte și fapte, sau prin haina exterioară, și să nu năzuiască să devină superiori în Biserică, ci să caute întotdeauna și să înseteze după cea mai profundă umilință. Sfântul Francisc a dat acest răspuns fraților săi care îl rugau să îndemne o anumită persoană de condiție modestă să intre în Ordin: «Fraților, nu îmi revine mie, nici vouă, să determinăm pe cineva să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fie răspunzând comenzilor politice, fie exercitând pe cont propriu presiuni prea puțin atente la respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Opinia publică nu a fost îndeajuns de sensibilă față de efortul legislativ pe care majoritatea guvernamentală din anii 1996-2000 l-a întreprins. Însetată de rezultate imediate și palpabile, destul de indiferentă la legalitatea formală, după decenii de abuz legiferat, aceasta își pierdea răbdarea de cite ori i se spunea că e nevoie mai întâi de parcurgerea lungului proces de dezbatere și adoptare a legilor
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
care nu cred în Dumnezeu nu au nici măcar cea mai mică legătură cu adeverirea absenței Lui. “Moartea lui Dumnezeu”, încredințarea că El este absent, este un fapt împlinit numai pentru oamenii care nu au renunțat să-L caute, pentru cei însetați de Dumnezeu, dar care, în cadrul teologiei raționaliste occidentale, al fideismului sau al misticismului individualist, al eticii utilitariste și al autoritarismului unor Biserici transformate în religii, nu descoperă decăt absența Lui. Nietzsche reprezintă pentru ateismul contemporan, pentru acest părinte al nihilismului
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
și că n-o să ne învrednicești să ne privești din față, ci doar așa ca sultanul, din profil. — Doamne, ce gând! — Da, măria ta, m-am înfricoșat, căci nu m-ai întrebat în nici un fel. Voiam dreptate, cine nu este însetat de dreptate? Dar oare cu mitropolitul Varlaam am fost drepți? Grele vremuri ne-au fost date să trăim. Tăciunii se înveleau cu un strat de spuză alb cenușie. Un răstimp tăcerea dintre ei amplifica zgomotele casei. Deși se întunecase, era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
poate organiza În toate localitățile țării pentru că nu există o palmă de pământ care să nu poarte pecetea trecutului nostru. Excursia temeinic organizată și pregătită creează o atmosferă de entuziasm și concură la formarea completă a personalității elevului. Elevii sunt Însetați de a cunoaște cât mai multe lucruri În mod direct, se simt satisfăcuți și bucuroși de a-și petrece timpul În mijlocul frumuseților naturii, trăiesc simțuri dintre cele mai intense În contactul direct cu tezaurul de valori al Înaintașilor. Excursiile dezvoltă
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
ar trebui să se termine cu bine pentru ca percepția arabilor să se schimbe. Conform unui studiu comun efectuat de organizații din Statele Unite și Egipt, în prezent locuitorii din regiune cred că "americanii sunt aroganți, paternaliști, decadenți, nedrepți, cruzi, nepăsători și însetați de putere și bogăție"263. Un al doilea sondaj a relevat faptul că majoritatea musulmanilor consideră că America este lacomă, imorală și violentă 264. Aceste stereotipuri nu se datorează în întregime, sau în primul rând, președintelui Bush, dar ele s-
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
96? "Exemplul respectului față de lege trebuie dat de cei chemați să o aplice. Vă declar cu părere de rău că am primit mai multe plângeri împotriva tribunalelor de ținut; anumiți judecători nu au deloc conștiința sfintelor lor îndatoriri... Țara e însetată după dreptate; vreau un raport despre această neorânduială; trebuie să fim fără milă pentru judecătorii prevaricatori. Înalta curte dă prilej multor plângeri. Președintele se vede obligat să se ducă la domiciliul judecătorilor pentru a-i constrânge să-și completeze sesiunea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
vorbe mieroase își seduceau consorții atrăgându-i în pădurile dese și întunecoase, după ce își satisfăceau cu ferocitate dorințele îi aruncau în abis. Mai seducătoare și mai sadice erau Agloanice-marea preoteasă și Tessalina fiica ei-prințesa lunii. Seducătoare preotesele sângeroase ale lunii, însetate de sângele victimelor omenești, își amenajau sanctuare în văi sălbatice și pitorești. În acea zi au ajuns pe malul marelui fluviu, la adăpostul deselor și întunecoaselor păduri milenare. -Să ne scăldăm suratelor-le îndemnă Tessalina preoteasa, prințesă a lunii. -Să
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
teroare instigându i pe traci. Orfeu vrând să răzbune moartea Euridicei, este omorât de regii traci instigați de Agloanice. Bacantele aveau puteri nebănuite, îmblânzind pantere și lei, dar umbreau matriarhatul cu sadismul lor feroce. Conduse de marea preoteasă Agloanice, erau însetate de sânge fiind meștere în magia neagră. Atunci valea Hecate, fluviul și pădurile vibrau ca o liră. Cerul era luminat de raze albastre. Bacantele, vrăjitoarele ternarei Hecate, cu lumea lor magică deliră. MARTIRUL La Kogainon, pe munte pădurea de stejari
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
iar vâltoarea. Ațâțați și conduși de bacante, cu torțe incendiare, mii de războinici traci și-au așezat tabăra la poalele muntelui și mâine vor asalta templul necruțătoare. Sânge vor bacantele. Bacantele conduse de marea preoteasă a întunecatei Hecate, vin vijelie, însetate de sânge. -Știu toate acestea înaintea ta, fiind scris să se întâmple-răspunse Orfeu cu tonul cald și blând. -Atunci de ce nu iei măsuri strategice de apărare? De ce aștepți dezastrul templelor, comorilor, stând? -Dar sunt cu voi dragi frați-reacționă calm Orfeu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
pândea cu alți traci zeloși, strigă: -Orfeu om este ca voi, un impostor tiran. De este zeu pontif și are-n cer strămoși, să-l apere oștile cerului, de nu totul este în van. Regii traci înfierbântați de ură și însetați de sânge, se aruncaseră asupra lui Orfeu, străpungându-l cu săbiile. Orfeu întinde mâinile spre cer și inima-i se frânge, trupul îi moare, ca sufletul să nu-i mai subjuge. Tesalina cu bucurie sălbatecă aștepta proorocirea. Când o lumină
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
gândurile se ghicesc. Indolența mea în clasă, ce putea să însemne decât că gândurile îmi zburau în altă parte? - Și ce-ai să te faci? îl întreb. - Văd eu, zice. Ne-am urat noroc, succes... Și am băut din nou, însetați de gustul vinului și surprinși de amețeala care ni se și urcase la cap și ne licărea în priviri. - Hai să fugim, zise el pe neașteptate. Și în clipa următoare își îndulci gândul, făcîndu-mi cu ochiul, adică fugim, ce! Cine
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
se mărise, poate era de la căldură, sau poate, da, sigur, nu respiram eu corect. Inima mă anunța același lucru: că nu respir cum trebuie și dădea să iasă afară. Începusem să fur cu coada ochiului fiecare imagine din jurul meu. Eram însetat de așa ceva, iar dealul parcă nu se mai termina. Nu eram nici pe departe obosit. Urcam și înviam, respiram, trăiam, totul din mine zbura. Am tras zăvorul. Totul în jur zbura, eu pluteam, nimic din ce era ireal nu se
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ajuns la drumul mare, cel care urcă spre cimitir, ne-am întâlnit și cu celelalte care. Mirosea frumos a primăvară, iar noi mergeam la pădure. Din coșul carului auzeam caii nechezând, oamenii care înjurau boii ce o luau pe ogoare, însetați de libertatea vântului de primăvară. Unii bărbați își suduiau femeile că nu au uns cum trebuie roțile carului, de parcă asta nu era treaba lor. Glasuri. Zeci de glasuri. M-am lungit în car cu fața în sus și am deschis
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
pus pavăză între troianul de zăpadă și apa de ploaie, o minusculă piatră, tot mai rămânea ceva, să fiu înțeleasă. Mă rătăcesc pe drumuri Mă rătăcesc pe drumuri neumblate și-mi caut mângâieri în gânduri. M-aș rătăci pe drumuri însetate de iubire. Și, printre rânduri, Aș poposi pe-alei adevărate... Și tot mai caut drumurile line, dar simt că mă rătăcesc mai mult, pe zi ce trece. Ochii mei văd bine; numai vremuri grele, cu tumult. Mi-e tare dor
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
pârghie grea, de lemn. Strănepot al lui Falstaff, căruia nu i-a moștenit decât statura : maxilarele, ceafa, trosnetul părului aspru și des, craniul pietros, labele păduroase și umerii. Nimic din bonomia bețivului afemeiat, leneș, petrecăreț, generos ? Doar îndârjire avară, putere însetată de putere... La capătul celălalt, chipul coclit și palid al esteticianului. Îngustat, verzui, ascuțit. Pe undeva, probabil, masca albă, ochelarii folcloristului... — Chiar o cunoști pe doamna Hariga ? bâigui. — Când el a dispărut, după ’50, ea a fost angajată la muzeu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prea des ciudatul magician, înțelept și cucernic. De la fereastra casei unui prieten schițase într-o zi, amuzându-se, secretul necu noscutului care traversa strada : „Despot vanitos și invidios, în inima căruia însă meditația și dragostea pentru Domnul nu sunt străine... însetat de mărire, ceea ce îl îndeamnă la căință și rugă“. Gazda se apropiase de fereastră, identificând, stupefiat, persoana pietonului. Cum izbutise să-l definească atât de exact, fără să-l cunoască ? „După felul cum întoarce capul“, ar fi răspuns modestul Johann
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lor acvilin ! Avea dreptate cinicul pastor, sever cu cei ce acceptă riscul doar pentru a fi mai repede învinși și scoși din luptă, pe care îi ironiza, și nu-l iartă, se pare, nici pe gingașul inginer. Înfricoșat, dar și însetat de clipa ultimă, vulnerabilul și-o provoacă singur, ca și cum ar tipări cu cerneală simpatică denunțul, accesibil oricui, din care țâșnește, instantaneu, condamnarea sa, salutul de adio. Drăgălașa Ortansa va rezolva cândva, prin șușoteli colective, secretul încredințat cu-atâtea meșteșugite ocoluri
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
3. Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor! 4. Ferice de cei ce plîng, căci ei vor fi mîngîiați! 5. Ferice de cei blînzi, căci ei vor moșteni pămîntul! 6. Ferice de cei flămînzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați! 7. Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! 8. Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! 9. Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
rărunchii pământului. Ridică ochii spre cerul țintuit cu puține stele întîrziate. Crestele munților se desenau pe cer ca un ferăstrău uriaș cu dinții tociți. Drept în față lucea tainic luceafărul, vestind răsăritul soarelui. Apostol își potrivi singur ștreangul, cu ochii însetați de lumina răsăritului. Pământul i se smulse de sub picioare. Își simți trupul atârnând ca o povară. Privirile însă îi zburau, nerăbdătoare, spre strălucirea cerească, în vreme ce în urechi i se stingea glasul preotului: ― Primește, Doamne, sufletul robului tău Apostol... Apostol... Apostol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu acum, cậnd? mă scotea din minți. Mă simțeam umilită, falsă, credulă, inutilă... N-aș fi vrut ca el să sufere, dar Yon mă transformase subtil într-un “umil” al său, mă crease rapid dupa tiparul sufletului și trupului sau însetat de dragoste... Dragostea lui mă apăsa, mă obosea, mă silea să mint, să mă prefac. De ce nu știusem eu oare să exprim atunci ceea ce era esențial în mine? N-am înțeles atunci și nu înțeleg nici acum, dar profunzimea ochilor
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Eu așa Știam, că se ia... Tăcerea lui Gore permite melodiei să se deruleze fără Întreruperi. ÎȘi mai umple o dată paharul, toarnă Și un deget de apă Și-l aruncă pe gât. Murmură că se vor ofili garoafe... Ăsta e Însetat rău, se introduce Gicu În scenariu, ori a rămas iar blocat În lift Și Știi că e cu teamă de spații Închise de mic copil, ori s-a certat cu nevastă-sa. Da, Gicule, Îl apucă Gore pe după umeri, parcă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de veci... Tu ramură-nflorită... pe visul meu te pleci! {EminescuOpIV 431} {EminescuOpIV 432} Din lumea de mizerii și fără de-nțeles Cu ochii cei de ghiață ai morții m-am ales Și totu-mi pare veșted, căzut și uniform. Sunt însetat de somnul pământului s-adorm, Încât numai de nume îmi pare că exist... Tu doar răsai c-un zâmbet în visul meu cel trist! Cu ochii tăi de înger mă mângâi și mă minți, Căci ei cuprind o lume de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]