1,425 matches
-
se mărise, poate era de la căldură, sau poate, da, sigur, nu respiram eu corect. Inima mă anunța același lucru: că nu respir cum trebuie și dădea să iasă afară. Începusem să fur cu coada ochiului fiecare imagine din jurul meu. Eram însetat de așa ceva, iar dealul parcă nu se mai termina. Nu eram nici pe departe obosit. Urcam și înviam, respiram, trăiam, totul din mine zbura. Am tras zăvorul. Totul în jur zbura, eu pluteam, nimic din ce era ireal nu se
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ajuns la drumul mare, cel care urcă spre cimitir, ne-am întâlnit și cu celelalte care. Mirosea frumos a primăvară, iar noi mergeam la pădure. Din coșul carului auzeam caii nechezând, oamenii care înjurau boii ce o luau pe ogoare, însetați de libertatea vântului de primăvară. Unii bărbați își suduiau femeile că nu au uns cum trebuie roțile carului, de parcă asta nu era treaba lor. Glasuri. Zeci de glasuri. M-am lungit în car cu fața în sus și am deschis
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
curgea ca un foc întunecat în sânge, limpezind mintea, se-nfrupta cu măsură, rațional, niciodată mâncând să se sature, niciodată bând mai mult decât împărtășania care-i încingea carnea fără să-i îngreuneze capul sau picioarele, și niciodată flămânzind sau însetând mai mult decât să simtă plăcerea și bucuria mâncării și băuturii. Se culca odată cu găinile și se scula înainte de-a auzi bufnitura cerbului în ușă. Călărea un căluț huțul cu pielea mătăsoasă de căprioară spălat în fiecare zi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a ghidat Destinul, Determinismul, pentru ca Clarita să îl lase. Era nevoie de o motivație. Și se recreează în infidelitatea fostei sale logodnice și în amintirea iubirilor sale, mai poetice acum decât în trecut. "M-am născut ca cei mai mulți dintre muritori, însetat de viață de la naștere, pierzând cu dobândirea apetitului nativa sațietate. Și acum ce vor spune dacă demisionez? Ce va gândi tata? Se pierd unele cugetări care urmează să-l coste! Sărăcuțul! Îmi voi trage un glonț? Mă voi arunca dintr-
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Și ajungem la permanenta mea dispută cu politicienii, cu experții și cetățenii care întreabă - la ce folosește teatrul? Ce le oferă Odin cetățenilor? Sînt întrebări care se aud în fiecare zi.(...) Teatrul poate deveni un sanctuar, un adăpost pentru cei însetați de dreptate, un refugiu al libertății, o criptă cu mesaje încifrate pentru spectatorul care o vizitează. Statistic vorbind, asemenea oameni sînt puțini. Dar cît valorează un individ?" Doamne, Dumnezeule! Cît valorează un individ? Urechile îmi vîjîie, întrebarea doare. Pe cine
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
glumea. El trecea repede prin sentimentele cele mai contrare: bucuria de a se vorbi de sine, încrederea, emfaza, pretenția de a fi o personalitate covârșitoare, îndoiala, invidia, descurajarea. Într-un trup așa de solid, sufletul avea caracter oscilant. Pomponescu era însetat de a ști ce gândește lumea despre el, spre deosebire de Ioanide, care, afară de mici crize, se dezinteresa complet de opinia altora, satisfăcîndu-se cu lucrul încheiat. Îndoielile exprimate cu privire la opera juvenilă erau foarte oneste, totuși, dacă alții le confirmau, Pomponescu se turbura
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un copil, gândeam ca un copil; când am devenit matur, am terminat cu ceea ce este copilăresc. Acum vedem ca-ntr-o oglindă în chip întunecos, dar atunci vom vedea față în față"...), nu lăsau să răzbată nimic către mințișoarele noastre însetate de adevăr. Gândeam atunci la copiii care apar din burta mamei pe fund, sau prin tăierea burții, așa cum gândim acum (greșit și nebunesc) la modul în care vom vedea fără ochi și vom auzi fără urechi și vom cânta fără
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
antrenați spionii de clasă să reziste interviului cu amital? În orice caz, metoda asta se dovedise mai eficientă decât orice tortură și revoluționase tehnica interogatoriului. Numai cretinii din America de Sud (își închipuia încă, pe-atunci, Stănilă) mai foloseau cleștele electric. Animale însetate de sânge. Chiar în acea seară i se administra subcutanat o fiolă de cafeina. Efectul, față de cel al unei cești de cafea, fu, bineînțeles, mai rapid și mai ales "mai pur". Mintea îi strălucea ca un cristal. Deveni mai inteligent
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de unde au venit strămoșii lor, primii coloniști? Și apoi lighioanele alea bizare. Pe de o parte uscatul e plin de monștri psihopați... - Hai să le zicem psiho... -potenți, zâmbi N'Gai Loon. - Putem să le spunem cum vrei, că tot însetați de sânge sunt. Iar în ocean trăiesc alt fel de animale, care nu se lasă până nu distrug orice organism capabil de gândire. Da, da... toate astea sunt importante, spuse Bella cu elocința unui om care a băut exact atâta
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
bivuacuri și prin taverne numărul acelor barbari devenea tot mai mare: oameni care abia de știau să numere până la zece vorbeau cu emfază despre douăzeci de mii, cinzeci de mii sau chiar o sută de mii se gepizi și huni, însetați de sânge, violuri și jafuri. Oricum ar fi stat lucrurile, Augusta se afla în mare pericol. Pentru a o ajuta, Gundovek părăsi Genava în primele zile ale lui aprilie, cu o mare parte a armatei. De la Augusta plecau două drumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în următorul volum. Mă gândesc, de asemenea, la sinuciderea treptată a lui Virgil Mazilescu și la mărturia acestei distrugeri lente, lăsată de el prin volumul Guillaume poetul și administratorul care a influențat toată poezia optzeciștilor. Mă gândesc la poetul spiritului însetat de real care a fost Marius Robescu, găsit mort în locuința sa și înmormântat fără să se facă nici o cercetare. Mă gândesc la Marcel Mihalaș, pe care spaima că ar fi pândit în permanență de securitate l-a dus la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
chiar de la prima carte (Povestiri cu înjurături, 2000), talentul autorului se cristalizase deja într-o formulă narativă precis conturată, percutantă și uimitor de matură, mascând carența experienței de viață printr-o excepțională disponibilitate empatică, formulă manevrată dezinvolt de un povestitor însetat de concret, cu urechea și ochiul mereu la pândă, textele de mai târziu se înscriu și ele tot pe coordonatele cunoscute, la o cotă valorică menită să consacre și să consolideze un prestigiu neîndoielnic. Se observă cu ușurință că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
citindu-i proclamații se înșală, oamenii au vrut întotdeauna să vadă sînge, să simtă tensiunea, să se identifice cu ea, revoluțiile pașnice nu sînt revoluții. Credeți că Bolivar sau Garibaldi au avut nervi pentru parlamentări cînd în subordine aveau detașamente însetate de sînge care sub aburii alcoolului nu vedeau decît roșu înaintea ochilor? Ia gîndiți-vă la asta, nu cumva reușita unei acțiuni se leagă mai degrabă de violență decît de morală, idealism, vorbe goale, planuri colorate, vise? — Cu toate acestea mie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nițel Îngrijorat de plecarea În Spania? m-am Întrebat În sinea mea. — Și că ați fost decorat cu „Crucea de Fier“. Am ridicat din umeri: — Doar o medalie clasa a II-a. Deci asta e, mi-am spus, aviatorul e Însetat de glorie. — Totuși, o „Cruce de Fier“, zise el. Și „Crucea de Fier“ a Führer-ului era clasa a II-a. — Ei, nu pot vorbi și pentru el, dar, din câte mi-amintesc, dacă un soldat era cinstit și mergea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Paul Georgescu părea decis, În acei ani tulburi, să păstreze, „sub cenușa mohorâtă a unui aparent conformism, jarul viu al idealurilor sale”. Greu de dedus dacă idealistul vorbea vreodată despre caricatura În care conformismul transformase idealurile. Absurdul juvenil al cărturarului Însetat de „angajare” politică nu-i poveste nouă... Cine l-a cunoscut pe Paul Georgescu, fie și În deceniile următoare, mai ambigue, dar deloc mai idilice, Își imaginează cu ușurință bucuria celor care Îi fuseseră În preajmă, stimulați de un interlocutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ale cruzimii și aservirii, ale duplicității, ale indiferenței abrutizante. Îngerul tenebrelor nu este doar cronica persecuțiilor la care este supus artistul care a de-mascat monstrul orb și rapace, nu este doar cardiograma frântă a unei lumi despiritualizate și totuși Însetate de credință și adevăr. Este În primul rând și mai ales un „roman total”, făcut din vise, Îndoieli, știri de gazetă, convorbiri Întâmplătoare, În acea evazivă „hipnoză” care convoacă, din nou, personaje deja cunoscute (Bruno, Martin, Alejandra din Despre eroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să-l vadă pe domnul Shi. Se trezește că-și pierde timpul alergând dintr-un loc într-altul și întâlnindu-se cu persoane nefolositoare una după alta. Slujba cu jumătate de normă de la teatru o face să fie și mai însetată după actorie. Însă nimic nu dă vreun rezultat. Nu poate să iasă în evidență. * Eram sută la sută comunistă când eram tânără. Am riscat, își amintește Doamna Mao. Am împrăștiat fluturași anti-japonezi prin tot orașul pentru Partid. M-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aparatul de filmat. Îl poartă pe brațe spre mașină și-l duc În nesimțire la un om În casă și-l bagă În cada plină cu apă rece ca gheața... Era vară, era căldură mare, pădurea de oțetari se usca Însetată lângă atelierul de coșciuge, era fabrica de perii și bidinele la care lucrau numai orbi. Singurii care vedeau erau directorul, contabilul șef, redactorul revistei tipărite În caractere braille Munca Orbilor și nea Vulpe șoferul, care toată ziua cât era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
musai să știm și noi de el. Lumina! Lumina farurilor, deci aruncând În peretele de lângă pat umbra dudului crescut jumătate În curte, jumătate În stradă. Iarna, șuierul vântului printre crengile uscate, iar vara, sângele lui murdărind trotuarul și boturile lor Însetate de joacă... Tatăl mormăie În șoaptă: „Stau doar o zi. Mâine mă-ntorc, sau poimâine.” „Să ai grijă de tine să nu te puște”, Îi spuse nevasta, aranjându-i mantaua pe umeri, pe acolo e frig și o fi nins. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și că n-o să ne învrednicești să ne privești din față, ci doar așa ca sultanul, din profil. — Doamne, ce gând! — Da, măria ta, m-am înfricoșat, căci nu m-ai întrebat în nici un fel. Voiam dreptate, cine nu este însetat de dreptate? Dar oare cu mitropolitul Varlaam am fost drepți? Grele vremuri ne-au fost date să trăim. Tăciunii se înveleau cu un strat de spuză alb cenușie. Un răstimp tăcerea dintre ei amplifica zgomotele casei. Deși se întunecase, era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cât de mult, și nici cât de mult îi doare și ce a însemnat pentru el femeia aia... Rafael închidea ochii, sorbind melodia dulce-melancolică-îndurerată a spovedaniei lui Milică și adulmecând totodată promisiunile somnului, deh, cea mai durabili dintre amăgiri. Ești însetat doar cât un vârf de ac și ți se dă aproape tot atât de mult cât ți se promite, adică mult mai mult decât ai îndrăzni să ceri, iar când te trezești, lumea s-a schimbat până într-atât încât ești sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Ba bine că nu. O lună dacă-l ținea era mult. După mai puțin de o lună, nu mai putea răbda și lua înapoi drumul spre garsoniera Mirelei. Se simțea, desigur, așteptat și dorit, Mirelo, și din nou se descopereau însetați unul de altul și nu mai puteau, și era la fel de bine ca altă dată. Măcar că se strâmtase și se subțiase și se rărise în ultimul hal, încă era bine. Odată la două-trei săptămâni încă-și puteau permite o ieșire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
jumătate din halbă. Berea îi dezleagă limba lui Rafael, că ce bună e și ce sete mi-a fost, prietene, bogdaproste și să fie înaintea la toți morții tăi și turnă puțin din halbă peste pietrișul de sub masă. Atâția morți însetați de berea asta ce-i curge pe gât, Rafaele, și uite că-i rugat să și mănânce, Mărgărite, mulțumesc, da’ nu prea le am io cu mâncarea. Te rog să mă crezi, deh, dacă insiști atât, ia-mi și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Smaranda surâde blând, ghemuită la pieptul lui. Hai să petrecem timpul permisiei tale la Sinaia. Ce spui, vrei? Nici nu știi ce bucurie îmi faci! Mi s-a urât de explozii, incendii, ruine, moarte. Vreau să evadez, undeva departe. Sunt însetat de liniște, de spații largi și calme, unde să am tovarăș doar frumusețea ta. Am uitat cum este să trăiești și numai tu mă poți face să-mi aduc aminte! Marius, în viață se întâmplă nu o dată ca multe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
răsturnase toate valorile morale și realizase și el, foarte repede, că fata nu era de loc la înălțimea Armancăi. Căci Arm strălucea nu numai prin fizicul ei, ci și prin intelect și cultură, fiind o pasionată cititoare și un spirit însetat de informație. Își aduse aminte de prima lui afacere serioasă, o luase pe Arm cu el la cina care urmase încheierii contractelor. Și cum cei mai mulți dintre cei prezenți fuseseră ingineri sau fizicieni, înainte de a se apuca de afaceri, discuția alunecase
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]