2,199 matches
-
În acea reprezentare, lui Irod îi este adus la cunoștință că Isus din Nazaret, oriunde mergea, înfăptuia minuni și-i învia pe morți. Irod era încântat că Isus vindecă lumea, îi plăcea ideea ca cineva să facă vindecări, dar este înspăimântat de faptul că Isus învia morții. Spunea Irod: „Nu vreau ca el să facă una ca asta. Îi interzic. Nu-i permit nimănui să învie morții. Să-l găsiți pe omul ăsta și să-i spuneți că i-am interzis
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în lume altfel. Nici nu mergeam pentru vreo nevoie, preferam să mă stăpânesc până acasă. Dar cabina aceea minusculă, de scânduri văruite și acoperită cu carton gudronat, ca o gheretă de paznic, mă fascina în aceeași măsură în care mă înspăimînta. Se afla tocmai în fundul curții, la vreo cincizeci de metri de casă, în capătul unei alei de cărămizi. Profilată în amurg, neagră pe cerul ca purpura, era sinistră. Doar la amiază mă încumetam să intru acolo. Deschideam ușa dând la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
an și jumătate sau doi. Îmi puneau un așternut în albia de lemn și mă legănau până adormeam. Când plângeam, mă speriau: Dacă nu ești cuminte, vine și te papă Gogorița. I-auzi-o cum umblă..." Dar eu, departe de-a mă înspăimînta, tăceam, făceam ochii mari și duceam un deget la buze: "Ssst! Auzi Gogoița!", iar mama și sora ei mureau de râs. M-am umflat de gogoși și n-am mai mâncat nimic. Am înșfăcat-o pe Zizi și am ieșit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mârâind, se prefăcu că o înghite. Apoi o azvârli cât colo, spre luna uriașă care bătea prin spărtură. Nu era bine. Se lăsase o răcoare care ne înfiora, căci toate eram îmbrăcate în rochițe sau bluze subțiri. Chițcăituri ascuțite ne înspăimîntară, și când am zărit niște umbre zburătoare profilate pe aerul albăstrui al ferestrelor fără geam ne-am dat seama că erau lilieci. Câțiva intrară, fâlfâind tăcut, în sala în care stăteam, dând roți rapide în jurul nostru și țipând cu sunete
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
stat la tanti Aura. Scria că am intrat în fine în REM și că l-am găsit pe tânăr bătând la mașină și că el m-a mângâiat pe păr și mi-a dat să citesc povestea aceea. M-am înspăimîntat. Am lăsat foile și mi-am întors iarăși privirea către tânăr. Acesta mă privea și el, zîmbindu-mi iar. Apoi îmi arătă, pe perete, un calendar, din alea populare, cu anecdote, caricaturi, sfaturi pentru gospodine pe reversul foilor cu data. Nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
realizat în 1816-1817 un recensământ care conține informații referitoare la numărul locuitorilor și la structura etnică a populației. Nici aceste date nu pot fi considerate complete: de exemplu, ispravnicul ținutului Orhei și Lăpușna consemna că „numeroși săteni, văzând această scriere, înspăimântându-se, au început a fugi de prin sate și a se dosi”. Din datele recensământului rezultă un număr total de 96.526 de gospodării, cu 482.630 de suflete, din care 83.848 de gospodării cu 419.240 de locuitori
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
o lumină umilă, în care formele ei se rotunjeau și se bronzau. Maitreyi nu putuse suporta multă vreme întunerecul... Vroia să mă aibă cu toți ochii, cu toată setea ei de mine, și îmbrățișarea din întunerecul celor dintâi nopți o înspăimîntase. Adesea mă întrebam când doarme, căci pleca întotdeauna în zori, iar peste două-trei ceasuri (în care timp medita și scria, ca să mă desfete pe mine a doua zi, la birou, cu poeme și scrisori făcute pentru dragostea noastră) se cobora
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă duceam iarăși sus, ca să stau de pază la căpătâiul fetei (pe mine mă chema adesea în aiurările ei, mă striga "Allan-dadà" și, de câte ori veneam eu, se liniștea puțin), iar noaptea o petreceam cu Maitreyi, care mi se dădea nebună, înspăimîntată de tot ce se petrecea în jurul nostru, dorindu-mă tot mai sincer și mai însetată. Mă deșteptam diminețile cu o oboseală cumplită și nelămurită teamă. D-l Sen își amâna mereu operația la ochi, și medicii îi recomandaseră liniște deplină
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și limba aceasta a Maitreyiei îmi era un adevărat balsam. Am ajuns pe la două jumătate la Belur-Math, după ce mă plouase doi kilometri și îmi udase hainele până la piele; am ajuns stropit de nopoi, cu o privire rătăcită, care l-a înspăimîntat pe Swami Madhvananda, un călugăr pe care îl cunoscusem mai de mult, de când veneam aici cu mașina inginerului. M-am dus pe malul Gangelui să mă usuc și, cum stăm trântit acolo pe iarbă, cu ochii în soare, revedam toate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
luasem în seamă schimbau acum întregul câmp al viziunii mele interioare. Oriunde mă duceam, o întîlneam pe ea, printre pini și mesteceni, pe stânci, pe drumuri. Atât de mult trăiam cu povestea aceasta minunată, încît orice chemare din afară mă înspăimînta, aproape mă făcea să sufăr fizic. Știam că și Maitreyi, acolo, în celula ei din Bhowanipore, se gândește tot atât de adânc la mine, la viața noastră împreună, și comuniunea aceasta în închipuire ne lega parcă pe deasupra evenimentelor, ne lega în ciuda despărțirii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
albă, europeană, pe care o părăsisem și în care trebuia să mă întorc, mai curând sau mai târziu. A doua verificare, și mult mai serioasă, a fost cu privire la însăși viața și tinerețea mea. Trebuie să spun că aproape m-am înspăimîntat când, surprinzând o dată pe Jenia pe jumătate goală în cameră, n-am avut nici o tresărire și am privit-o ca pe un obiect oarecare. Am gândit mult în noaptea aceea, întrebîndu-mă dacă nu cumva dragostea mea prea mare pentru Maitreyi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
putință să-i aud compătimindu-mă sau comentând dragostea noastră. Știu, acum, că s-au aflat multe. Dar la ce bun dacă s-au aflat? ― Nu, nu, stărui el, am să-ți spun lucruri triste. ― Nu cumva a murit? mă înspăimîntai eu. (Deși nu puteam crede în moartea ei, căci știu că am să simt ceasul acela, dacă se va întîmpla ca Maitreyi să moară înainte de mine.) ― Ar fi fost mai bine să moară, adaogă J., superstițios. Dar a făcut un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ajung încă șase și tot așa până riscăm să ajungem a fi împărțiți în două clase: oamenii normali și cei care au căzut pradă naivității și fițelor, drogații dependenți. Am găsit o fotografie care deși pe noi, “clasa normală” ne înspăimântă, pe ei îi face să spună că restul lumii are ceva împotriva lor. “Asta nu e adevarată! Asta e doar photoshop!” acestea sunt cuvintele unui individ ce se omoară pe sine însuși prin intermediul drogurilor de orice fel. Desigur, chiar dacă niciunul
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Danis Claudiu, Iancău Raluca Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2031]
-
mâna mamei și a luat-o la goană pe scara de lemn, speriindu-i pe cei dimprejur, părinți și servitori, care s au repezit cu toții după micul fugar, în pericol să-și spargă capul pe trepte. De ce fugea atât de înspăimântat ? Nu ar putea s-o spună nici acum cu exactitate, ține însă bine minte spaima ce-l cuprinsese privind-o : o fetiță atât de frumoasă, cu bucle blonde și lungi sub imensa pălărie cu flori ! O fetiță atât de orbitor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe scaun. Cu mâinile tremurânde îmi deschei cămașa, gâtul îmi este, până în adânc, o rană vie, tușesc tot mai disperat că nu mă voi mai liniști și încerc, cu brațele neputincioase, să-mi apăr pieptul coșcovit, al cărui hârâit mă înspăimântă. Peste toate plutește o halucinație a auzului - un zgomot de trăsură. în fine ! îmi sprijin, pierdut, ceafa de spătarul scaunului de mahon. Nous sommes très peu connus et avons, par conséquence, besoin de publicité occidentale, citesc mecanic. Îmi controlez batista
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din față și, iritat, strâng scrisoarea abia începută în pumn și o azvârl în Papierkorb. Respir cu precauție, ca să nu mai trezesc tusea de care mă tem, și îmi trag șnurul ochelarilor după ureche, niciun gând spre simptomele ce mă înspăimântă, deși un séjour în Italia m-ar pune pe picioare. Dar cum o asemenea posibilitate devine, din zi în zi, mai iluzorie, nu-mi rămâne decât să aștept, discret și stoic. Si mai ales, niciun cuvânt Sophiei ! Oare cum ar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
capabil să se supună preceptelor rațiunii ; că nu va înfăptui niciodată un fapt nesăbuit, ce știe sigur că are să-i dăuneze. Că teama de eventuale boli, scandaluri și neplăceri îl va feri de ispitele reale care îl resping și-l înspăimântă.... Micuța Yvonne mâzgâlește, iar Profesorul admiră zborul lăstunilor : zigzag de linii negre ce se intersectează între pereții cerului - ivoriu catifelați - pe care roșul apusului a început să-i injecteze. Afară irupe gradat lumina intens aurie ce face să crească penumbra
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în Bucureștiul acelui timp. Ani în șir mi-am refuzat amintirea penibilelor tandreți, a grațiilor veștejite ce nu reușeau să mă inspire și a semiadulterului silnic ce a întinat stima morală și intelectuală pe care o purtam soțului ei. Mă înspăimânta teribil gândul că urâtul fapt ar fi devenit public. În schimb (o, inocență !), mă uimeam descoperind că un fapt jenant și după toate normele reprobabil nu-mi trezise nicio remușcare (în afara spaimei lașe că s ar putea afla ceva). Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Împreună cu cea mai mare parte a feței. E mut, dar nu pentru că nu mai are nimic de spus. Cele două tentacule ale acestui far alb uriaș se apropie de fața lui, Înarmate cu niște instrumente masive și strălucitoare. Pacientul e Înspăimîntat. Țipă cu creierul: Ai grijă ce faci cu ciocanul ăla, doc tore! RÎde (tot cu creierul). Aia e o daltă? Nu- mi căsca nările așa, o să arăt ca o vacă. Nasul se rupe, scoțînd un sunet de vreasc: trosc! Șocul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fi însemnat răsturnarea definitivă a ordinii și a bunului-simț. Nu existase între ele nici un gest de afecțiune sau de recunoaștere care ar fi putut media o asemenea transformare. Era cu neputință. Alex avea să se împotrivească până la ultima-i suflare. Înspăimântată de ferestrele întunecate, lucioase, ale Papucului, prin care făpturi străine puteau furișa priviri din afară înăuntru, Alex începu să tragă toate storurile pe care, cu multă vreme în urmă, tânărul artist ennistonian Ned Larkin, o descoperire a lui Geoffrey Stillowen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care-și lăsase cheia era 44, ca și numărul locuinței lui, ca și ultimele două cifre de la numărul mașinii lui. Era, de asemeni, și vârsta lui. Mărunțișurile astea aveau un tâlc. Erau semne și, acum, orice fel de semn îl înspăimânta. În timp ce înota, George n-o văzuse pe Diane, nu-i văzuse pe Brian și pe Gabriel, nici pe Alex și pe Adam, deși toți aceștia îl văzuseră pe el. Înota și înota, obosindu-se, lăsând ca apa sănătoasă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cum: și Brian nu se putuse împiedica să nu iubească ființa pe care o ajutase și o ocrotise. George, în măsura în care s-a pus și el in loco patris, a făcut-o din motive mai obscure. Uneori, în copilărie, Tom fusese înspăimântat de George, dar într-un sens imediat. În câteva ocazii memorabile, s-a nimerit a fi ținta violenței lui George. Totuși, nu-i purta resentimente. Straniu era faptul că Brian, deși semăna mult mai mult cu George decât semăna Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu e decât balast, harababură. Nici măcar gunoi, ci harababură. Faptul că vă protejați de orice surpriză, de orice v-ar putea surprinde nu înseamnă stoicism? Nil admirari. — A te feri să fii surprins sau dezgustat, sau cuprins de oroare, sau înspăimântat până la nebunie - de orice - și în special de tine însuți! — Atunci morala e o greșeală? — Un fenomen. — Cred că sunteți... cum să spun... nesincer. — Nesincer. Bun. Zi-i înainte! — Mie îmi face impresia că sunteți o persoană foarte moralistă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din casă, și nu numai femeile. Da, dar aici e altceva, e îngrozitor. Și toți înoată atât de bine! Și tu înoți foarte bine. Nu, nu... îmi pare rău. Și acum ce vrei, să plecăm sau să rămânem? Hattie se înspăimântase de aglomerația și atmosfera gălăgioasă a cabinelor, de îngrămădeala de femei de toate formele și dimensiunile, dezbrăcate (unele dintre ele goale pușcă), care făceau duș, se foiau și pălăvrăgeau între ele. Locul era atât de ticsit, de animat și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
protejeze. Dar... urmărind-o cum evoluează... pe măsură ce Hattie împlinea paisprezece, cincisprezece, șaisprezce ani, John Robert începu să simtă cu și mai multă intensitate mușcătura acelui „prea târziu“. Dacă dezvăluirea „dragostei“ lui, sau ce-o mai fi fost, avea s-o înspăimânte pe Hattie, asta nu se datora faptului că „dragostea“ lui era un lucru înspăimântător? John Robert care nu era obișnuit să pună vreodată punct speculaților sale, aici se oprea, în acest context al vieții secrete a lui Rozanov poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]