1,651 matches
-
originală de cîntăreți ca Eddie Cochran și mai ales Elvis Presley. Jazzul a continuat totuși să pătrundă în Europa, modificîndu-și interpretarea și inspirația, făcîndu-le tot mai sofisticate, dar audiența sa este limitată la un mic număr de amatori aparținînd mediilor înstărite și intelectuale. Astăzi, are "melomanii" săi, iar unele cîntărețe de operă, ca americanca Jessie Norman acceptă să-și folosească vocea pentru a interpreta "spiritual" în fața publicului de pe bătrînul continent. În schimb rockul își face în Europa o intrare răsunătoare în
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
de a-și asuma din nou puterea și rolul de patriarh și de a restabili unitatea familiei. După ce reușesc să scape din peșteră, familia este din nou prezentată în vechiul lor cartier, reluîndu-și, după toate aparențele, viața liniștită de oameni înstăriți. Tatăl și-a recompus, așadar, identitatea de cap de familie și și-a restabilit autoritatea masculină, aflată acum în contact direct cu iraționalul și tradiția, devenind, așadar, un adevărat patriarh burghez. În plus, familia este reconstituită în formula sa de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
un caracter ambiguu, învestind atît identitatea profesională a polițiștilor, cît și identitatea de criminal a răufăcătorilor cu o anumită valoare pozitivă acest caracter ambivalent fiind accentuat și de identitatea dublă a lui Crockett și Tubbs, care joacă roluri de răufăcători înstăriți, dar și de polițiști profesioniști în cadrul aceluiași episod. O asemenea ambivalență accentuează poate acel gen de relativism care este, susțin anumiți teoreticieni postmoderni, simptomatic pentru condiția contemporană. Serialul expune și subliniază tendința din societatea contemporană de a adopta multiple identități
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de tendințe, iar asupra lui ne vom întoarce în următoarea secțiune. Situații de acest gen apar în timpul guvernelor britanice de stânga (Griffith, 1985: 207-22). Exemplele nu sunt neapărat tipice, dar faptul că membrii sistemului judecătoresc provin adesea din rândul segmentelor înstărite pare să constituie un temei pentru a sugera că în rândul lor există o tendință inerentă spre conservatorism. Au existat semne ale unei tendințe contrare în unele țări, în special în Italia și într-o măsură mai limitată în Franța
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Evangheliei nu e pasărea Phoenix Într-un text, destul de renumit de Teologie pastorală, se citește: „Obligația strictă de a face caritate sub pedeapsa păcatului de moarte este destul de rară; cu atât mai mult cu cât, pentru decorul poziției anumitor familii înstărite, se crede necesară o anumită exterioritate de lux etc. Dar vai de cel care și-ar limita exercitarea carității sale la normele moralei! Probabil, n-ar face aceasta niciodată. În Sf. Evanghelie Domnul nostru [Isus Cristos] a lăudat, a recomandat
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
tunăm împotriva beției, a vorbelor murdare, a balului, a păcatelor oamenilor sărmani în general, dar suntem indulgenți ori poate ne prefacem că nu vedem sau nu auzim dezordinile, destrăbălările, modul de a vorbi și de a se comporta al categoriilor înstărite? Nu este adevărat că textul Scrisorii Sfântului Iacob (2,1-9) fotografiază prin detaliile sale modul nostru de a proceda, pe care încă nu ne-am gândit încă să-l corectăm? De câte ori poporul nostru nu ne-a auzit repetând spusele Domnului
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Colecția MEMORII 23 Sergiu Dimitriu sa născut la Galați întro veche familie de moldoveni înstăriți. După încheierea primului război mondial, la care a participat ca voluntar, preia la Chișinău postul de secretar al Ministerului Basarabiei, formulă care înlocuia președinția Basarabiei. În 1920, pleacă la Paris pentru a-și da doctoratul. Revine în țară în 1923
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
băieții, vindeam pe acelea din anul trecut și cumpăram pe acelea pentru anul pe care-l începeam. Cărțile erau aproape aceleași și de același autor pentru mai toate materiile, rare erau cele care se schimbau. Desigur, erau unii, cei mai înstăriți, care țineau să aibă cărți noi. Era, apoi, viața din afara școlii. Pot să spun că elevul de liceu avea destulă considerație în societatea de atunci, care era conștientă de importanța educației tineretului pentru viitorul țării. Portul obligatoriu al uniformei era
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Arcadie era un orator deosebit. Nu era persoană să nu lăcrimeze la cuvântul lui. După înhumarea mortului, la poarta bisericii se dă de pomană la toată lumea câte un colăcel, o lumânare, rachiu și colivă (din grâu sau arpacaș). Cei mai înstăriți făceau praznic acasă, cu ciorbă (de oaie sau vițel), sarmale și mălai. Recent se făceau și plăcinte, salate, antreuri. Se servea în străchini de lut și se mânca cu linguri de lemn. De sufletul celui mort se dădeau și se
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
aveau niște bâte mari de lemn, ce le serveau ca arme de apărare, în caz de atac. Uneori năvăleau lupii din pădurea Berna, de la Fântâna Albă, alteori bande de hoți se încumetau să atace stâna. La această stână, fiind mai înstărită, aveau și doi cai tineri, care îi ajutau pe ciobani în cele mai diverse situații. De câteva ori pe vară, mergeam cu tata la stână, după caș și urdă. Abia așteptam asemenea ocazii. Baciul ne servea cu jântiță (obținută prin
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
că nu ocolea nici fântâna. Ea se umplea "ochi" (până sus) cu apă. Devenind tulbure, apa nu putea fi consumată la bucătărie și uneori o refuzau și animalele, ce le aveau pe lângă gospodărie. Ca buni agricultori, se numărau printre sătenii înstăriți, dar și multe animale. De aici, veneau greutățile. Nevoia de apă era destul de mare. Cu gălețile, trebuia s-o care din deal, de la fântâna noastră, pe care ploile nu reușeau s-o afecteze (decât în rare cazuri). Îmi aduc bine
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
gol atât în familia d-sale, cât și în literatura și cultura bucovineană. Vrednici fii ai satului Familia Laurica și Vasile Burciu se înscrie în rândul celor care, prin muncă și vrednicie au ajuns oameni demni și realizați. Vasile, deși înstărit, (părinții Maria și Arcadie posedau destul pământ) a ales alt drum în viață. A urmat Școala primară din Costișa, liceul la Vicovu de Sus și apoi în 1975 și-a unit destinul cu al Lauricăi Nicolaescu, fiică a satului. Ea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
noua putere locală sovietică, care a dispus în primul rând colectarea totală a produselor agricole și întocmirea de liste cu familiile ce urmau să fie deportate în Siberia. În capul listelor erau preoți, învățători apoi urmau funcționarii primăriei și țărani înstăriți. Nu după mult timp s-a trecut efectiv la deportări. Familii întregi erau ridicate noaptea și duse la gara din comuna Căinari unde se proceda la cea mai inumană faptă și anume separarea membrilor de familie și îmbarcarea lor în
POVESTEA UNUI REFUGIAT DIN BASARABIA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Dimitrii Coliban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1677]
-
de 700.000, unul din marile exoduri din istoria Europei, dar puțin cunoscut în lumea occidentală. Cele trăite în anul ocupației ruso-comuniste (1940-1941) erau prea vii în memoria lor, pentru ca cei care aparțineau anumitor clase sociale sau categorii de cetățeni înstăriți, ce puteau ușor intra în „atenția” N.K.V.D.-ului și activiștilor comuniști (în cadrul luptei de clasă), să nu fie îngroziți de ce li se poate întampla și să aleagă calea grea a pribegiei. Din nefericire, la scurt timp după stabilirea refugiaților în cadrul
12 SEPTEMBRIE 1944-SEMNAREA CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU CU U.R.S.S.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
fratele meu. Timpurile s-au schimbat, ai spus-o singur. Vin timpuri noi. Un cavaler sărac, oricât de viteaz ar fi, e mai neputincios decât cel mai slăbănog dintre muritori. Puterea Înseamnă bunăstare, stă În negoț, meșteșuguri Înfloritoare și supuși Înstăriți. Poate că odată va fi altfel, poate că peste sute de ani aurul nu va mai În semna nimic. Dar astăzi, acesta e mersul istoriei și cine nu-l Înțelege piere, așa cum a pierit Imperiul Roman și așa cum va pieri
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
roman. și dominația asupra Veneției l-ar aduce cu un pas mai aproape de acest vis. Deci mi-am luat haine frumoase, din catifea și mătase, am lăsat sabia acasă și am jucat la Curte rolul lui Papagallo. Fiul unui venețian Înstărit și influent este totdeauna bine-venit la Curte, mai ales dacă e ușuratic și Încrezut, dacă aruncă cu bani Încoace și-ncolo și se poartă ca un prostănac. Cred că mi-am jucat rolul foarte bine, pentru că În scurtă vreme toți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cea de vârstă, este foarte eterogenă, începând de la tineri de șaisprezece-șaptesprezece ani până la persoane trecute de cincizeci sau chiar de șaizeci de ani. Din punct de vedere profesional, de la elevi de liceu, țărani săraci, chiaburi în terminologia de atunci -, țărani înstăriți, până la ofițeri deblocați, intelectuali, avocați, profesori. Deci nu se poate vorbi de un grup omogen, așa că și motivațiile au diferit foarte mult. Pornind de la cele individuale, una dintre principalele motivații a fost evitarea unei arestări iminente; în cazul a foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dar n-a spus nimănui. A învățat să tacă micuțul Cristian în fața jafului și a nedreptății care aveau loc în fiecare zi. A văzut răniți veniți de pe front și lăsați de izbeliște să moară în chinuri în loc să fie îngrijiți, ca înstăriții să aibă medicamente pentru familiile lor, pentru vreo zgârietură. A văzut soldații lăsați întinși pe marginea drumului, unde nu preoții le aprindeau o lumânare, pentru că se odihneau sau așteptau să se adune zece- douăsprezece cadavre, să nu facă risipă de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-o chiar și nu puține femei frumoase au fost arătate cu degetul în acei ani, toți șușotind în jur că este ea, Zaraza. Ba că era o străină cu nume exotic, ba că o modistă de lux, la care numai înstăriții aveau acces, iar cântecul ar fi fost lansat spre a o convinge să se lase de meserie și să se căsătorească cu cel a cărui inimă a furat-o definitiv, Cristian Vasile. Mituri și povești se nășteau peste noapte și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
proprietatea colectivă diminua drastic randamentul. Colectivizarea s-a desfășurat În ritm intens, cu metode simple și brutale: „convingerea“ de preferință, dacă nu, violența și denunțarea drept „chiaburi“ sau sabotori a țăranilor care se Împotriveau. Chiaburul, echivalentul kulakului din Rusia, țăranul Înstărit, a devenit, În imaginarul comunist, o figură monstruoasă. Dar tocmai el susținea, cu gospodăria lui de câteva zeci de hectare, partea cea mai dinamică a agriculturii românești. În 1959, „chiaburii“ au dispărut printr-un decret al guvernului; nimeni nu mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
se lăsa învăluind casa, însă camerele erau puternic luminate - de fapt mult prea strălucitor; ca și cum ar fi fost menite să alunge singurătatea. Casa avea o structură modernă cu un etaj, situată într-o zonă care apărea a fi una foarte înstărită. Casele din jurul ei erau identice, iar imaginea părea anonimă și totodată familiară. Camera de filmat părea să fi fost postată peste drum. Ochii mei s-au oprit asupra unui Ferrari argintiu parcat oblic în fața garajului, roțile din față odihnindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
treime din populație locuiesc alături de musulmani la poalele amfiteatrului unde se înghesuie casele, mici cuburi ocru deschis cu acoperiș roșu aprins. Colinele sunt populate de imigranți evrei, veniți din Rusia, în cea mai mare parte a lor, și vizibil mai înstăriți. Acolo este Nazaret Illit, industrial și modern, care nu numără decât o mică minoritate de creștini. Fiecare ca la el acasă. Toate sediile serviciilor publice, justiție, sănătate, educație, au fost transferate în orașul de sus, unde sunt concentrate industriile, subvențiile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de niște ieniceri purtând șalvari de zuav. Orient à la Las Vegas în prime time. Îmi amintesc de o altă ceremonie la care am asistat cu câteva săptămâni mai înainte în Israel, într-un kibbutz. Mediu social echivalent, clasă mijlocie înstărită. Masa de nuntă avea loc într-un restaurant amenajat astfel încât să amintească de Cehoslovacia anilor 1960: nu lipseau decât portretele tovarășilor conducători de pe pereți și cravatele roșii la gâtul micilor pionieri fruntași. Vin prost, autoservire, neoane prăfuite, farfurii de plastic
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Intifada (să fie oare vreo legătură între aceste două lucruri?) Nicio agitație deosebită la fața locului, doar o piață în mijlocul localității, niște mici magazine cu articole de artizanat și două sau trei restaurante, unde vin duminica să prânzească palestinienii mai înstăriți din Ierusalim. Totuși, un bărbat suspectat a fi vândut o casă cu patru etaje pe Muntele Măslinilor unui mijlocitor acționând în interesul Israelului a murit aici, cu puțină vreme în urmă, iar mașina lui a fost incendiată. Totul e relativ
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
am născut la 4 iulie 1943. Părinții Nicolaie și Olga, oameni simpli, truditori ai pământului, abia alfabetizați, au încropit familia în toamna lui 1941 după ce Basarabia a fost eliberată de sub ocupația sovietică de către Armata Română. Ambii părinți provenind din familii înstărite, au reușit în scurt timp să-și pună pe picioare o gospodărie frumoasă, asigurându-și un trai decent. Bunicul din partea mamei, Bobutac Costache, era un mic boierinaș de țară în Edineț, cu mult pământ arabil, livadă, grădină de zarzavat și
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]