36,299 matches
-
ceva mai mult și decît un cutremur de șase virgulă doi pe scara Richter. Vă imaginați. Dar erau și momente cînd Safta nu se află de față, cînd rămînea cîte o zi-două, singur. Ei, atunci să fi văzut strategii nimicitoare. Întîi că dl. Sache avea pentru muște și un plici special adus din Chină și care, pe lîngă că pleznea musca, o și îmbiba pe loc cu un soi de zeama verzuie, - nu verde de Paris, - îi spunea, cu litere chinezești
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
ști. Fiecare cu dreptatea lui, în cortul sau. În cazul Caraion, râul a fost făcut și încă într-o manieră scandaloasa, prin prezentarea de fragmente trunchiate, marca Eugen Barbu et &. Situație în care înfățișarea întregului dosar devenea o obligație - paradoxal, întâi față de Ion Caraion. Împrejurarea în care s-a produs contractul dintre Securitate și autor nu-i învăluita în mister: unui condamnat la moarte, torturat îndestul ca să "aprecieze" vâna ofertantului i se întinde o șansă, cu un codicil. Bine îndeplinite paragrafele
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
a mai rămas din Legea lui Ticu Dumitrescu se apropie de votul final și în Camera Deputaților. Ciuntita, știrba și mai inofensiva decît un cîine împăiat, această lege a provocat se pare multe insomnii în prima ei varianta. Recroită mai întîi în Senat, ea a fost luată la descusut și în Cameră, că nu care cumva să-i rămînă, din greșeală, vreun buzunar secret din care să pice vreo pagina neconvenabila din operele deja alese ale Securității. Eforturile de-a dreptul
Rămăsitele Legii lui Ticu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17902_a_19227]
-
ascult. O fotografie se înrudește într-o oarecare măsură cu desenul? Poate prin contururi. Când surprinzi realitatea ea se fixează acolo, pe peliculă... Da, dar este vorba și despre volum. Linia și volumul, nu și lumina. Pentru mine contează mai întâi forma. Din nefericire, fotografia e mult prea facilă. Apeși cu degetul și oamenii identifică. Cei care privesc sunt puțini, așa cum remarca Alberto Giacometti. Privirea care întreabă, care cântărește. Hop! Au văzut, au înțeles. Să trecem la următoarea! E totuși un
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
Uniunea Europeană, cu FMI sau cu Banca Mondială. Nu apar aproape niciodată în pagina despre care vorbim declarațiile optimiste ale premierului Isărescu - sau, dacă apar, sunt atât de critic comentate, încât mesajul lor se pierde. *Președintele Constantinescu se întâlnește cu pagina întâi numai dacă comite o gafă sau dacă editorialiștii afirmă că l-au prins gafând. Majoritatea cotidianelor îl taxează pe președintele Constantinescu, dar nu se îndură să scoată pe prima pagină și ceea ce face parte din palmaresul pozitiv al acestuia. Ziarul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17187_a_18512]
-
personalității ilustrului conul Jacques Negruzzi, scriindu-și teza de doctorat și, apoi, publicînd-o într-o carte relevabilă. Firește, ca un bun istoric literar, dl Nicolae Mecu procedează sistematic cu obiectul său de studiu, examinîndu-l pe secțiuni (capitole și subcapitole). Mai întîi viața, apoi opera. Aceasta, în mare, ar constitui cele două mari secțiuni ale cărții. Important e, desigur, aici, ca peste tot, modalitatea analizei și concluziile la care se ajunge. Mă grăbesc să precizez că și modalitatea analizei și judecățile formulate
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
de regulă, cruzimea, care n-ar putea fi ocolită decît în chip artificios. Cruzime e și Erosul al cărui impuls are un caracter profanator: "Căci este vorba tocmai de a profana acel chip, frumusețea lui. De a-l profana mai întîi dezvăluind părțile tăinuite ale unei femei, apoi vîrînd în ele organul viril. Nimeni nu se îndoiește de urîțenia actului sexual. La fel ca moartea în sacrificiu, urîțenia acuplării ne aruncă în angoasă. Nimic mai deprimant, pentru un bărbat, decît urîțenia
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
pentru totdeauna, că ești mort. De fapt, nimic mai fals - spune Dumas, în scriitura sa atît de criptic-metaforică, încît apare, de aproape două secole, de o banală transparență (sau, invers, în discursul său atît de simplu, încît atinge profunzimile esențiale). Întîi, pentru că orice oglindire a sinelui e doar o viziune. Tot a sinelui, asupra sinelui. Ca orice exces, și acela al lui Narcis duce la vertij, la nebunie. Salvarea vine nu de la sine, ci de la Celălalt. Deopotrivă prieten și dușman. Ludic
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
se referă chiar la moartea - anunțată în jurnal - a adresantului. Moarte pe care astfel o confirmă - firește, cum altfel decît asumînd că o neagă?! În acest fel, Charles Nodier apare ca fiind, de două ori, un dublu al lui Dumas. Întîi, fiindcă scrisoarea e adusă chiar în clipa cînd acesta din urmă vrea să se uite (sau să uite) în oglindă. Deci substituie oglinda. Și apoi, pentru că, de vreme ce scrisoarea îi este adresată unui "mort" (de trei ori omorît: de boală, de
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
ca post, se pot obiecta multe, inclusiv buletinul meteo în care starea vremii e prilej de comentarii anti-putere, ar putea fi considerat părintele obiectivității. Și, vorba unui ziarist invitat la Antena 1, cum se face că aici sînt difuzate mai întîi știrile proaste referitoare la puterea actuală, iar cele bune sînt tratate ca virtuale știri proaste?
Cînd firul e calul, dar calul nu e firul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17222_a_18547]
-
domn, n.n.), străbăteam, la început înfiorată, apoi din ce în ce mai copleșită de încântare, parcul, fostul parc, pe care numai câteva luni de părăsire îl sălbăticiseră pe deplin. Ca și cum războiul, schimbările care se apropiau, care aveau să vină, s-ar fi anunțat mai întâi lumii vegetale și obiectelor, nu oamenilor. Sfărâmând havuzurile de marmură, răvășind plantele și nisipul, împânzind cu buruieni aleile greblate cândva cu atâta grijă. Acoperind cu mușchi umed superbele statui." Iată însă că în același stil aristocratic reacționează un personaj care
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
I. Negruzzi, S. Bodnărescu și Ollănescu-Ascanio, creația lor n-a mai fost reeditată după al doilea război mondial, în unele cazuri rămînînd la edițiile inițiale), ei merită a fi resuscitați pentru a reconstitui "atmosfera eminesciană". Ce înțelegem prin aceasta? Mai întîi climatul în care s-a manifestat geniul "poetului nepereche". Un climat ce ni se înfățișează pauper sub raport estetic, oscilînd între o mizantropie ironică, dedusă din Heine, și... naivitatea rimînd cu stihurile alegre ale bardului de la Mircești. Este în afara discuției
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
de bilingvism, în traducere, în lectura textului literar, în patologia și terapia limbajului, în analiza mijloacelor de comunicare în masă, a limbajului politic (și în genere a diferitelor forme de distorsionare a comunicării). În studiul interacțiunii comunicative, trebuie evocat mai întîi ceea ce Tatiana Slama-Cazacu a numit sintaxă dialogată (replici întrerupte, care se completează reciproc) și sintaxă mixtă (în care se combină elementele verbale cu cele non-verbale: gesturi, mimică). Lipsa de cunoaștere sau de interes pentru aceste forme reale ale dialogului e
Psiholingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17248_a_18573]
-
pe care țin minte că-l chema Charles și care rîndul trecut voise să știe cum arăta în realitate Fidel Castro. Ziaristul, care mă luase în simpatie de cînd cu țigările mele de foi cubaneze, ținuse să-mi arate mai întîi bucătăria gazdei - formidabilă ca un laborator spațial, - un profesor în vîrstă foarte cumsecade (nu mai știu ce fel de profesor) în orice caz, unul dintre cei ce iau premiul Nobel cînd nici nu se așteaptă și care, în ziua respectivă
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
nu se așteaptă și care, în ziua respectivă, cînd toată lumea îl caută să-i dea vestea, el habar n-are și aruncă undița într-un lac cu pește din cine știe ce pustietate a Americii... Îmi aduc bine aminte de acest parti întîi din cauza amfitrionului savant, ce nu știa niciodată pe ce lume se află, care avea patima bucătăriei, nu era însurat, și nici nu fusese vreodată și pe care îl îngrijea o soră devotată și miloasă (cum se va vedea). Un motiv
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
masacru oribil. Sau poate că nu? O reîntâlnim în ultimul capitol, obosită, însă pentru prima oară cu certitudinea împlinirii unui destin personal, eliberat de toate suferințele trecutului. Rând pe rând, figuri cunoscute se reunesc în același loc - un lagăr, mai întâi cele care o însoțiseră pe drumul calvarului de la Babi Yar, apoi multe altele. Ceea ce ar putea aduce un parfum de melodramă ieftină (toate victimele sunt, după episodul cumplit al genocidului, salvate de autor), dacă, oscilând între dezamăgire, iritare și ironie
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
nu par, de regulă, a marca o perioadă îndelungată, dar în cazul de față cred că o fac. În acest deceniu și mai bine care s-a scurs de la dispariția filozofului francez s-au întîmplat multe în arena intelectuală. Mai întîi de toate, așa-numitul curent poststructuralist a ajuns la o maturitate a gîndirii și a conceptelor, depășind euforia bățoasă a începutului și găsîndu-și propria matcă. Influența lui Foucault în dospirea acestui curent contemporan predominant în domeniul umanioarelor și al științelor
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17288_a_18613]
-
Z. Ornea În sfîrșit, a apărut cea mai bună, mai temeinică lucrare despre mișcarea legionară. Ea are ca autor pe istoricul german Armin Heinen și a apărut mai întîi, în 1986, la o editură müncheneză. L-am cunoscut pe autor la începutul anilor optzeci, cînd își definitiva documentarea pentru exegeza sa, avînd cu d-sa, la Institutul de Istorie "N. Iorga", o lungă și fructuoasă convorbire. Regreta mult că
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
preoți, în frunte cu mitropolitul Ardealului Nicolae Bălan) și tot pelerinajul cu cei doi morți prin t Dl Armin Heinen, întreprinzînd un examen exhaustiv al obiectului d-sale de studiu, stabilește și cîteva precizări drepte și utile. Aș aminti, mai întîi, respingerea ideii, cu destulă circulație cîndva, că Legiunea a fost o coloană a cincea în România, nefiind, de fapt, stipendiată financiar, cel puțin așa atestă documentele cercetate, nici de Germania hitleristă, nici de Italia fascistă, ceea ce nu înseamnă că mișcarea
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
era decât un lanț, iar viața în astfel de condiții o formă de prizonierat. Ce e mai trist e că, uneori, cei mai teribili gardieni ai femeilor nu sunt bărbații, ci celelalte femei. Ca să trăiască altfel, femeile ar trebui mai întâi să se elibereze de ele însele. Pe de altă parte, femeile scriitor care își iau libertatea de a vorbi despre femei sunt tratate de colegii scriitori drept feminiște, termen folosit evident în sens negativ. Feminismul este un curent demult depășit
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
fost posibil, în condițiile nefastei epoci, spiritul critic și conștiința apartenenței noastre spirituale la Occident, la Europa? Nu cumva România literară, cu toate concesiile inevitabile făcute în epocă, a dus în primul rând această grea luptă, prin colaboratorii săi și întâi de toate prin echipa sa de critici literari? Înseși organele represive percepeau revista ca un factor de rezistență la totalitarism, cum reiese din documente indubitabile publicate în faimoasa Carte albă a Securității în care, printre altele, se poate citi: "Concluzie
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
zice, de unde nu e foc fum nu iese. Este adevărat, dar nu e chiar fără însemnătate cine aprinde focul și pentru ce. Polemica a pornit, susține dl Reichmann, preluând teza aceluiași domn Voicu, de la apariția Jurnalului lui M. Sebastian, mai întâi în românește (la editura Humanitas a liderului antisemiților Gabriel Liiceanu!) și apoi în Franța, la Stock. Polemică propriu-zisă în România nu știu să fi fost în jurul Jurnalului lui Sebastian, întâmpinat de majoritatea comentatorilor ca un eveniment al culturii noastre. A
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
întîmpinat... I.P.:S-a scris întotdeauna puțin dar extrem de calificat... au fost nume sonore, mai ales la Vlașini. Mi-a fost însă suficientă aprecierea și prețuirea lui Lovinescu. O.G.: La experiența Dumneavoastră, ce le-ați spune tinerilor scriitori? I.P.: Întîi trebuie să se asculte pe ei înșiși, pornirile lor lăuntrice, să se exprime, în consecință, cît mai personal,... dacă au un mesaj anume de transmis... dacă au har, nu? Cine nu-și poartă steagul și se abate din drumul lui
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
bine... Nu întîmplător, formula publicitară aleasă pentru afișul original al filmului a fost tocmai: "...look closer", privește mai de aproape... Ce se vede privind "mai de aproape" această familie decorativă, instalată, prosper, în modul de viață american? Se vede, mai întîi, o teribilă platitudine a confortului absolut! Mercedesul, vila, peluza, bunăstarea, standing-ul - nu pot îndulci cu nimic gustul fad al zădărniciei. Existența închinata valorilor mediocre rămîne, iremediabil, falsă. "Mitul succesului" (al acestui tip de succes) nu e decît o gogorița
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
întrebase, fără să îndrăznească să puie mîna pe ea, în timp ce fata ședea cu picioarele dezvelite pe paiele călduțe,... o întrebase că uite ce seară frumoasă e și că de ce nu se uită și ea la cer?... Fata îl privise mai întîi. Își trăsese apoi rochia bine pe genunchi, și răspunsese smerită, cu ochii-n jos: Dacă nu știu carte... El era convins că Aurica avea geniu.
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]