85,475 matches
-
cu altțineva..." Din spițeria de alături se auzeau niște văicăreli, iar de prin odăile hanului pătrundeau voci de lăutari. Negustorul tăcea acum, așteptând ca și el să vorbească și brusc realiză că nici măcar nu deschisese gura. Poate că nu se întâmpla nimic, dacă ieșea imediat de-acolo. Fulgerat de acest gând salvator se răsuci spre ușă. Făcu doi pași, trecu în viteză prin antreu, iar când deschise ușa prăvăliei era așa de fericit, că uitase cu totul de existența meglenitului. Pe
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
urmă în care se afla, cu o strălucire mută întipărită pe față, cum se urzeau și se ștergeau așijderea unui joc nesigur de lumini și umbre ușoare înaintea sa, avea sentimentul dureros și neobișnuit, că ele aproape nici nu se întâmplaseră aievea, pe cât de repezi și de pieritoare se dovediseră a fi fost... Trecuse bine de pragul amiezii, când Anghel Furcilă, sătul de-atâta hălăduit prin vie, s-a îndurat să iasă din ea, aproape de nerecunoscut. Avea într-însul o sprinteneală
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
ascunsă. Gata, scăpase ca prin urechile acului și din această mare și nemaiîncercată cumpănă. Viața i se deschidea, înainte ca un dar prețios, și-i era recunoscător celui de sus că fusese din nou cu el. După ce i s-a întâmplat ce i s-a întâmplat, nu i-a mai ars de coborât prin pădure și de dus la cișmeaua lui Trică. S-a întors pe drumul de pe spinarea dealului, pe unde venise în zori, și nu s-a mai oprit
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
urechile acului și din această mare și nemaiîncercată cumpănă. Viața i se deschidea, înainte ca un dar prețios, și-i era recunoscător celui de sus că fusese din nou cu el. După ce i s-a întâmplat ce i s-a întâmplat, nu i-a mai ars de coborât prin pădure și de dus la cișmeaua lui Trică. S-a întors pe drumul de pe spinarea dealului, pe unde venise în zori, și nu s-a mai oprit până acasă... Muiere-sa, Ghina
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
fi putut spune cu precizie de ce acceptase această ofertă. Probabil la insistențele Luizei, să-i facă plăcere, să ajute o femeie în impas. Cererea nu fusese deloc una obișnuită, îl rugaseră să traducă, dar de data asta nu cum se întâmpla de obicei la conferințe, meetinguri, întâlniri diplomatice ci... într-un spital! Și cum foarte puțini știau albaneza, familia insistase să-i ajute. Era o femeie cu doi copii, căreia îi diagnosticaseră pentru a doua oară tumoare pe creier. Iar cel
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
traducere ar fi fost tăcerea. Așa trecură alte câteva zile. Plecă socrul, șoferul de tir înapoi la Corcea după ce insistase să iasă ei, barbații, la o bere. Zilele egale deveneau tot mai lungi, le pierdea deja șirul și nu se întâmpla nimic. Starea femeii nu se schimba. Se putea ridica dar n-o țineau picioarele. - Va trebui să plecăm, spuse Andi într-o seară la cină. El știa bine că transportul pe cale aeriană e periculos, doar chiar el le tălmăcise cu
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
cu noapte bună...de unde ai avut matale tăria să aștepți și cum de nu ai înnebunit, cum de nu ți-ai legat bărbatul în casă, să nu mai plece niciodată și să nu mai moară cum a fost să se întâmple în noaptea aia fără de noroc?! Cristina o observase demult și parcă îi citea gândurile, hai, scumpa mea, dacă știi și tu, de ce nu-mi spui și mie, spune-i lui tanti Adina și o să vezi și tu că nu le
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
cînd avea norocul să fure din sat, de exemplu, o bucată de brînză, venea în zbor cu ea drept în dreptul vizuinii Vulpii și acolo o împărțeau frățește. Pe scurt - o mare prietenie! Dar să-ți spun ce s-a mai întîmplat: într-o zi, se întîlniră cu cineva care le vorbi cam în acest fel: - Prietenia voastră, Jupîn Corb și Coană Vulpe, o fi ea frumoasă, dar nu vă aduce nici un spor. Nu vedeți în ce hal trăiți? Săraci sînteți, săraci
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
mi ordon s-o iau din loc, pierzându-mă din ochii lor toți. Dar... Ați fost aseară la Led Zeppelin? o întreb pe fata în roz. Și ea se schimbă un pic la față, parcă nu înțelege exact ce se întâmplă; se întâmplă ceva neobișnuit, neclasificat. între timp, pasagerii se-mbulzesc în avion. Unde mi-e butonul la loc furia? Am pierdut butonul! Dar în loc să redevin furios, reușesc să pufnesc în râs, un râs smucit, de stinghereală și de nervozitate. Mi
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
s-o iau din loc, pierzându-mă din ochii lor toți. Dar... Ați fost aseară la Led Zeppelin? o întreb pe fata în roz. Și ea se schimbă un pic la față, parcă nu înțelege exact ce se întâmplă; se întâmplă ceva neobișnuit, neclasificat. între timp, pasagerii se-mbulzesc în avion. Unde mi-e butonul la loc furia? Am pierdut butonul! Dar în loc să redevin furios, reușesc să pufnesc în râs, un râs smucit, de stinghereală și de nervozitate. Mi se pare
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
pe măsură ce-au trecut anii, i-am împrumutat vocea mea de azi; în această clipă îmi vorbește cu vocea mea de azi, dar calmă, liniștitoare. Vocea mea adevărată nu e calmă și liniștitoare. Nu te speria, n-o să se întâmple nimic grav. Asta e ultima frază pe care mi-a spus-o, înainte să fie dus la spital. O frază matură, de la un puști de treisprezece ani. îmi zâmbește din nou: Nu pot să mai stau cu tine. Continuă să
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
el. Stați jos. După care se îndepărtează cu tava, iar Zoia Ceaușescu spune scăzut, cu un fel de demnitate neagresivă, plăcută: nu te mai pune cu el, n-are rost. Continuă să vorbească, ca să spargă gheața: știu ce s-a întâmplat cu tinerii care ascultau concertul după zid. A scris azi dimineață în ziarele din Vest. Da, eram chiar acolo, îi răspund. După zid. Imi pare rău. Dar îți dai seama, așa ceva nu se poate întâmpla la noi. Nu, răspund eu
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
gheața: știu ce s-a întâmplat cu tinerii care ascultau concertul după zid. A scris azi dimineață în ziarele din Vest. Da, eram chiar acolo, îi răspund. După zid. Imi pare rău. Dar îți dai seama, așa ceva nu se poate întâmpla la noi. Nu, răspund eu, că la noi nu vine Led Zeppelin. O pufnește râsul, nu se aștepta. Mă așez, se așează, stinge țigara, își trece mâna prin păr. Locuiești în București? Aprob din cap, și-mi buclez centura. Unde
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Cititoarea mea pare amuzată. Povestea e o parabolă, explic eu, prin care sugerez cancerul întregii noastre vieți. Zoia se uită la mine, nepărând nici surprinsă, nici scandalizată. Mă gândesc, dacă i-aș vorbi sincer, cu totul sincer, ce s-ar întâmpla? Mă aud spunând: n-ai idee câte mi-au făcut ăia de la secție, până au aprobat cartea. Și ea dă din cap, reflexiv, și parcă cu un pic de simpatie. Mă uit pe lângă profilul ei, afară: norii nu s-au
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
e palid, cu o paloare care parcă îi urcă și în pupile, și nasul îi pare mai mare, și obrajii mai inguști, chiar scobiți. Tatăl meu e un om foarte deosebit, îmi spune fără să ridice glasul. Orice s-ar întâmpla de aici înainte, va rămâne în istorie, și hotărârile pe care le ia sunt dictate de istorie. Iși trage suflarea, și continuă să-mi spună, la fel de scăzut, fiindcă e furioasă, că fără el nimic nu s-ar fi împrimăvărat în
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Ii spun, retezat: poate-am discutat destul. Mi-a părut bine. Din scaunul din față, se ridică hindusul - cred că a auzit că ne-am certat, dar nu știe despre ce. O întreabă pe ea din ochi, ce s-a întâmplat. Ea aproape că se răstește la hindus: Totul e-n ordine! Și eu plec țeapăn, spre coada avionului. (fragment din romanul Supleantul, scris în limba română și destinat editurilor Jurnalul național și Corint)
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
pe un copil nedorit. Pe Gertrude ai luat-o fără să crîcnești. Întîi apa a aruncat-o afară cu putere, a refuzat s-o primească în burta ei învolburată. Era a doua oară într-o singură zi cînd i se întîmpla asta. Așa ai găsit-o. Spatele tău cald s-a aplecat pînă la ea, te-a privit drept în ochi, n-a fost nevoie să spună nimic, din două vise plecase în aceeași zi, simplă, mică, albită de spaimă, dar
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
funii de cânepi, să nu ne prăpădească potopul. Ne leagă de nori cu visele ei. metamorfoza Ea era aproape de mine m-atingea cu o aripă de miere și se sfărâma la picioarele mele ca o depărtare hieroglifică. Lucruri ciudate se întâmplau. Nu mai înțelegeam nimic din lucruri, din ferestre, din păsări măiestre. Trupul încerca să urce dealul cu lemnul în spate. Gura mușca din coadă. Trei capete aveau sfeșnicele și toate retezate. aritmetica neformelor Mișcă buzele, dar nu se aude nimic
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
Nu, nu, nu era nimeni, nicio urmă", îmi spune inspectorul. "Nici o urmă. Memoria greșește. Pelicula greșește. E o altă dimensiune." Stăteam în locul acela, lângă boschetul parfumat. Dimineața era calmă, oamenii treceau complici mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, deși un pârâit de peliculă se derula monoton undeva. Și în mijlocul ei, trona un mort, fără ca nimeni să observe, fără ca nimeni să se sinchisească. Crima era ca o tumoare, zăcea acolo în scutece. Ea acolo, adevărată, noi aici, în mijlocul vieții
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
în vreme ce arunci din sertare toate impresiile uzate despre oameni îi surprinzi venind dinspre uși cu inima care își lipsea de când ai ales să faci pe plac nisipului și ai legat în lanț libertatea în numele dublurii ei fotoni când vorbim se întâmplă să amuțesc inundat de o prezență densă învăț să respir e senzația pe care o au siamezii când își împrumută inima unul altuia și norii îmbătați de fotoni intri în mine cu tot trecutul cu rădăcinile viguroase din care sug
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
mereu în prezent. Voia să nu mai aibă trecut. O natură tonică într-o lume sceptică. Pesimistă? Nu, mai mult indiferentă. Lumea. Parisul. Ea. Lumea ei era acum acolo. Viața ei era acolo. A ales ea, nimeni altcineva cum se întîmplă adesea. Parisul ca vis, Parisul ca idee, ca iluzie, ca o noapte luminoasă. Orașe unde se poate sta de vorbă și fără să te îmbeți. Orașe unde te îmbeți și fără să stai de vorbă cu nimeni. Orașe pe unde
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
apoi o discuție în contradictoriu ca de obicei despre artă și Paris. Să se ia la harță cu toată lumea. Romero. Și Kiki să-i țină isonul. Și cam băuți cum erau, au trecut de la un subiect la altul, cum se întîmplă peste tot la vernisaje. Inclusiv la Paris. Și Kiki a devenit Iguazu și a rămas Iguazu. Se certa și ea cu toți să le explice proștilor ăstora din Paris că Romero nu e beat și nu e loc mai frumos
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
simpatic din Madrid. Zicea ea. Eu am rîs ca o proastă și am zis bine, dacă e să mai și cîștigăm cîte 5000 de euro fără să ne doară capul, de ce nu. Să mori de rîs, mama, așa s-a întîmplat. Adică nu s-a întîmplat nimic. Domnul care venise pentru tabloul de Kees van Dongen era un domn extrem de bine îmbrăcat, cam în vîrstă, mi-am zis eu, părea sărit de 50, nu știam eu chiar gusturile lui MD, am
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
Eu am rîs ca o proastă și am zis bine, dacă e să mai și cîștigăm cîte 5000 de euro fără să ne doară capul, de ce nu. Să mori de rîs, mama, așa s-a întîmplat. Adică nu s-a întîmplat nimic. Domnul care venise pentru tabloul de Kees van Dongen era un domn extrem de bine îmbrăcat, cam în vîrstă, mi-am zis eu, părea sărit de 50, nu știam eu chiar gusturile lui MD, am crezut că e Alfonso Raul
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
lumina soarelui de iulie și doar frunzele nucului se legănau încet deasupra grădinii. Am vrut să plec, dar ceva parcă mă pironise pe mozaicul terasei. Nu puteam să-mi dezlipesc privirea de la copac. Și, dintr-odată am înțeles ce se întâmplă. Printre crengile sale bogate am zărit câteva puncte strălucitoare, de o imobilitate stranie, care mă fixau insistent. Am deslușit, cu greu, siluetele mai multor corbi înghesuiți unul lângă celălalt pe o ramură. Am avut senzația bizară că mă aflu în fața
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]