11,564 matches
-
eram într-adevăr fericit, gustam o fericire leneșă și iresponsabilă, care nu avea să mai apară niciodată în viața mea cu aceeași încărcătură cu totul specială de inocență pervertită. Tocmai mă uitam la ceas și mă întrebam dacă Antonia o să întârzie, când ea tocmai apăru în prag. De obicei, când intra undeva punea stăpânire pe întreaga încăpere, îndreptându-se imediat spre centrul acesteia, chiar și atunci când era între oameni cunoscuți, dând roată camerei, vrând parcă să umple astfel cu prezența ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe care nu-l puteau străpunge. Am pornit-o pe Cheapside cu viteza mersului pe jos. Vrând doar să spun ceva, am întrebat: — Era ceață la Cambridge? Nu, nu era ceață. — Trenul a sosit foarte punctual. Ne-am așteptat să întârzie. Am auzit un soi de mârâit în chip de replică. Atunci mi-am spus că nu dau doi bani pe ce crede despre mine acest obiect. Ceața venea asupra noastră în valuri și era extrem de greu să ne dăm seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mă liniștesc, căci mi-ar fi fost imposibil, ci pur și simplu să-mi reglez propria respirație ca să nu leșin. Am stat câteva minute pe loc și am respirat ritmic. Apoi mi-am spus că nu e bine să mai întârzii ca nu cumva Honor să se hotărască să se ducă la culcare. Eram sigur că nu se culcase încă și mi-am imaginat încăperea de la etaj ca pe o cameră de lucru. Apoi am văzut-o pe ea stând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai acum șase zile, viața mea decurgea cât se poate de normal. Câștigam câteva reichsmark pe icicolo, aveam un loc pe care Îl puteam numi casa mea și o viață sexuală În care nu se amesteca nimeni. Desigur, uneori mai Întârziam și eu cu chiria și, bineînțeles, aveam momente În care mă Întrebam când voi primi și eu slujba aceea, pe care anunțurile din 8-Uhr Abendblatt mi-o descriau ca fiind „germană“ și decentă“. Dar nu sunt genul care se plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lucios, gata să plesnească. În timp ce Îmi imaginam cum arăt, ud leoarcă și miop, mâna continua să-mi rătăcească printre Întăritură și mătasea lucioasă, spre portjartiere elastice, care erau Întinse și se terminau În clame metalice ce susțineau ciorapii. Ca să mai Întârzii chinul acesta sălbatic, amețitor, care mă Învăluia ca un nor fabulos, am evitat să-mi ating sexul tremurător și mi-am plimbat mâna În sus, pe cealaltă coapsă, lângă șold, pe arcuirea rigidă a taliei, până mi-a atins pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În Uniunea Sovietică. — Ce făcut Sascha? Else Oloaga se uita la mine liniștită. Ce făcusem? Același lucru pe care-l făcea și filfizonul de pe ecran. Tot posibilul ca să nu-mi pierd mințile, desigur. Și să mă retrag onorabil. Ce altceva? — Întârziat aproape o oră. Ochii ei oblici sclipeau În lumina proiectorului - oglindind un sfert de interes și trei sferturi de anticipare. — Dacă Else nu spune la șefu’ că Sascha și nu Otto avut grijă de Dabor... Nu, stai. Nu Lakritz! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În Kolberg, În ciuda celor Întâmplate aici? Lângă mine stătea un bărbat transpirat, Îmbrăcat cu o cămașă fără guler, atât de lucioasă de jeg, Încât părea din mătase. Între picioare Îi tremura un sac de cartofi. Dacă se grăbea spre piață, Întârziase un pic, Îmi spuneam, În timp ce cartofii Își continuau micile tunete. Omul Își vârî o mână În buzunar; cu cealaltă, Încerca să-și curețe dinții cu o scobitoare care părea ridicol de minusculă În pumnul său vânjos. Patru stații mai Încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o altă lume. Dar n-am zărit-o decât pe Chérie, udă leoarcă și obidită. Ia-m cedat amărâtei și i-am dat drumul Înăuntru, și când sună și stăpânul ei ca să mă anuțe că el și cu Boris vor Întârzia, i-am spus despre pagubele provocate de ruperea de nori. Apa murdară curgea pe scări, adunându-se În băltoace maro În jurul ghivecelor și al găleților. Heino mă rugă să astup intrarea cu niște cârpe și să mă rog că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai aveau loc. — Foarte interesantă discuție, strigă mama din baie. Foarte interesantă discuție cu un copil. — Discuție? se oțărăște el. E adevărul gol-goluț - și în clipa următoare se pornește să tropăie furios prin casă, răcnind în gura mare. Pălăria, că întârzii, unde mi-e pălăria? Între timp, maică-mea intră în bucătărie și-mi servește privirea ei de sfinx, răbdătoare, eternă, atotștiutoare... și așteaptă... în curând el revine în antreu, gemând, cu o mutră chinuită, de-a dreptul apoplectică: — Unde mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care nu fac niciodată greșeli gramaticale, iar mamele lor sunt cucoane cu zâmbete pline de amabilitate și cu maniere minunate, care zic chestii cum ar fi „Cred c-am vândut treizeci și cinci de torturi, Mary, de Ziua Cofeturilor“. „Vezi să nu întârzii prea mult, draga mea“, le intonează ele cu drăgălășenie micuțelor odrasle care pleacă gângurind în rochițele lor înfoiate de tafta la balul bobocilor, cu băieți ale căror nume sunt scoase parcă din cărțile de citire, nu tu Aaron și Arnold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Îmbrățișare furișă. Dar nu era cineva cunoscut. Reveni În nedorita, temuta aventură Într-un ținut străin, care nu putea fi controlat cu un cuvânt măiestru. Nici un alint, oricât de abil, nu va satisface Întunericul pe cale de-a se lăsa. Trenul Întârzie, se gândi Myatt, ieșind pe culoar. Își pipăi buzunarul vestei, căutând cutiuța cu stafide pe care o purta Întotdeauna acolo. Era Împărțită În patru compartimente și degetele lui aleseră unul la Întâmplare. În timp ce și-o punea În gură, o aprecie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o prezint pe doamna Eckman. Coral Musker Își scoase mâna de sub pătură ca să protesteze, În timp ce dansa și dansa și dansa sub reflector, iar producătorul o lovea cu un băț peste picioarele ei goale, spunându-i că nu-i bună, că Întârziase o lună, că-și Încălcase contractul. Și În tot acest timp ea dansa și iar dansa, fără să-l bage În seamă, În timp ce el o tot lovea cu bățul peste picioare. Doamna Peters Își Întoarse fața spre soțul ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la Viena În seara asta, la opt și patruzeci. La nouă voi telefona la redacția din Köln. Ei vor transmite materialul meu la Londra până la zece. Publicația nu intră la tipar pentru prima ediție londoneză decât la unsprezece. Chiar dacă mesajul Întârzie, se mai pot face schimbări pentru ultima ediție până la orele trei ale dimineții. Relatarea mea va putea fi citită mâine dimineață, la micul dejun. La nouă dimineața fiecare ziar din Londra va avea un reporter ce va da târcoale pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Unde-i Sid?“ El va fi În față, la repetiție, așa că voi pătrunde la el din penumbra stalului și el va Întreba „Cine naiba mai ești și tu?“, bătând măsura, În timp ce fetele din trupă dansează, dansează, dansează. „Coral Musker.“ „Ai Întârziat trei zile. Unde naiba te crezi?“ Și eu voi spune „Am trecut doar ca să-mi prezint demisia.“ Repetă fraza cu voce tare ca să audă cum sună. „Am trecut doar ca să-mi prezint demisia.“ Dar zgomotul trenului Îi reduse bravada la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să călătoresc cu clasa a treia. Nu vreau să fiu ca un membru al partidului laburist care-și ia biletul la clasa Întâi ca să voteze Într-un parlament manipulat. Dar se liniști singur, gândindu-se cât de mult ar fi Întârziat din pricina frecventelor schimbări de tren și cum s-ar fi putut Întâmpla să fie reținut la graniță. Rămase totuși conștient de faptul că motivele sale erau amestecate. Acestea au Început să-l Îngrijoreze doar de când aflase de eșec. Toate orgoliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pierdută o dată cu durerea, nu era conștient de vreo diferență. Ea repetă „ Sigur că da“, pentru că Îi era rușine de lipsa ei de Încredere, pentru că nu avea sens să Îngaime ceva nedeslușit, pentru că, la urma urmelor, nu pierduse nimic, doar că Întârziase o zi la spectacol. Balta e plină de pești la fel de buni, Își spuse ea, dar se simți totuși legată Într-un fel ciudat de o amintire căreia Îi lipsea orice putere de convingere. Germanul ședea drept ca lumânarea În colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că e atât de rău, se gândi ea. Nu pot rămâne aici. Se Întrebă chiar dacă n-o vor acuza de moartea lui. Străinii ăștia, a căror limbă n-o putea Înțelege, erau capabili de orice. Dar, din cauza unei curiozități bizare, Întârzie prea multă vreme, În timp ce făclia era pe sfârșite și se stingea. Avusese cândva și el o femeie? Gândul făcu ca el să-și piardă capacitatea de-a o impresiona. Nu mai era mortul Înspăimântător, așa că Îi examină fața mai Îndeaproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
următoare, Lauren m-a sunat la atelier exact la ora 11. Ca să fiu sinceră, punctualitatea ei mi s-a părut surprinzătoare și oarecum Încurajatoare. Poate că, până la urmă, Lauren nu era chiar atât de teribilă cum pretindea. —Dumnezeule, nu am Întârziat, nu? zise ea când am ridicat receptorul. —Nu. Este chiar cu un minut Înainte de ora 11, i-am răspuns. —O să crezi că sunt cea mai excentrică tipă din toate timpurile, dar trebuie să contramandez prânzul nostru. Sunt extrem de dezamăgită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dacă apare mâine. —Ești atât de cinic... —Sunt doar realist, spuse Hunter ridicându-se și luându-mă de mână. Și acum, ce-ar fi să prindem nițel din Paris Première Înainte de culcare? În dimineața următoare, așteptându-mă ca Nina să Întârzie cu cele două ore cerute de statutul ei, treceam prin holul hotelului pe la 11 fără un sfert, când am observat-o stând Într-un fotoliu de lângă șemineu. Am recunoscut-o din pozele pe care le văzusem cu ea, făcute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lucrurile pe care le-am cumpărat, atunci când o să crăp? — Să ne rugăm, spuse preotul. Adunarea Îngenunche, ca un singur om, și se așternu liniștea. Pe neașteptate, din spatele nostru, am auzit ușa bisericii deschizându-se cu un scârțâit. Cine putea să Întârzie atât? M-am Întors ca să mă uit. Îmbrăcată În șifon negru, care plutea În urma ei, Își făcu apariția Sophia D’Arlan. Pur și simplu, am simțit cum mi s-a pus un nod În stomac când am văzut-o. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
incoerent. —E o producție de pe Broadway? Iisuse Hristoase! —Muzeul de Artă Modernă, i-am răspuns, Încercând să nu devin isterică. Până la urmă, nu era vina acelei persoane de la capătul firului, care era plătită cu salariul minim pe economie, că eu Întârziam la o ședință de spionat amanta soțului meu. —Vă rog să sunați la rezervările speciale pentru MOMA, la numărul de telefon 212-555-7800. M-am uitat la ceas. Era deja trecut de ora 6. Nu mai era nici o speranță. Totuși, descurajată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mers banii în portmoneu. Abia prin dreptul raionului de mezeluri, chiar lîngă ușă, întoarce privirea spre casa de la autoservire. Acolo, lîngă casieriță, șefa magazinului își face de lucru cu niște sticle goale, preocuptă să le așeze mai bine. Mihai mai întîrzie două secunde cu privirea întoarsă și, așa cum a intuit, dorind în adîncul sufletului să i se împlinească, ochii fetei se ridică de pe sticle, aruncați cu precizie spre locul unde se află el, semn că l-au urmărit tot timpul. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
primire, așterne o față de masă pe biroul de lucru, aranjează două tacîmuri, apoi telefonează la autogară. Sigur că vine la timp! îi răspunde cineva de la informații. La ora cinci punct. Eventual, două-trei minute întîrziere dacă prinde toate stopurile. N-a întîrziat niciodată și nici n-a avut vreo pană. Are un șofer grozav, secretarul nostru de partid. Cu-așa mașină aș face-o și eu pe grozavul spune un șofer aflat prin sala de informații. Bine întreținută că noaptea-n garaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și în dreapta încep să se ghicească maluri tot mai înalte, semn că muntele e undeva, în față. Concert simfonic la radio. Șoferul schimbă programul: un om de știință vorbește despre viitor în cadrul unei emisiuni destinată tineretului școlar. Ca o reacție întîrziată la panica de mai înainte, copilul din brațele mamei începe să se zbată plîngînd. Se liniștește cu greu abia cînd simte că i s-au desfăcut hăinuțele să se mai răcorească. Băiatul din brațele tatălui a făcut și el ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gurii. Insatisfacției cu care s-a ridicat din pat, i se adaugă un sentiment de furie că bărbatul din fotoliu nu pleacă odată, să se poată arunca iarăși în așternuturi, să-și petreacă dimineața liberă după pofta inimii. Ai să întîrzii la raportul de gardă spune, scoțînd capul pe ușa băii. Radu învîrte mereu între degete țigara, îngrijorat de starea lui nervoasă, încercînd să abată într-un fel gîndul obsesiv. Glasul cu care Paula i-a reamintit de raportul de gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]