1,269 matches
-
coborât din tren și s-au apropiat de foc, urmați apoi de alții și de alții, la fel de curajoși, dar mai circumspecți din fire. Chiar șeful trenului venise să se Încălzească cu micul lui alai de conductori pe urme. Apariția lor Înteți focul ca o pală neașteptată de vânt. Uite cum se manifestă geniul poporului, exclamă Înduioșat domnul În vârstă. Își exprimă dorința de a coborî, socotind că e de datoria sa să participe la discuțiile ce se purtau În jurul focului. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care treceau noaptea peste garduri prin curți și grădini. Închise poarta cu cheia, o lăsă apoi să cadă În cutia poștală fixată pe grilajul porții și porni la drum promițându-și să se Întoarcă până la telejurnalul de seară. Ninsoarea se Întețea din nou. 7. Coriolan Își isprăvise lucrul și acum se odihnea. Admira forma antenei pe care o socotea foarte nimerită pentru o antenă. Deși muncise atâția ani În cinematografie, proiectând filme sau lipind afișe, despre televiziune nu știa mai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de mahări din conducerea poliției, toți în haine civile. Kenton îmi făcu cu mâna, iar eu i-am strigat „Artistry in rhythm!“ El a râs, iar eu mi-am dezvelit dinții proeminenți spre mulțime, care mă aprobă zgomotos. Vacarmul se înteți. M-am întors și am văzut că Blanchard urcase în ring. Domnul Foc se înclină în direcția mea. L-am salutat cu o rafală de lovituri scurte în aer. Duane Fisk mă conduse către scăunelul meu. Mi-am dat jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am străbătut o curte plină de buruieni și rahat de câine. Lee mă ajunse din urmă pe verandă și sună la ușă. Dinăuntru se auziră hămăituri furioase. Ușa prevăzută cu un lanț de siguranță se deschise un pic. Hămăiturile se întețiră. Prin crăpătură am zărit o femeie șleampătă. Am strigat: — Poliția! Lee își vârî piciorul între canat și tocul ușii. Eu am băgat mâna înăuntru și am scos lanțul. Lee trânti ușa la perete, iar femeia ieși în fugă pe verandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
zori, m-au trezit niște sunete ciudate, care răzbăteau prin pereți. Am ciulit urechea, încercând să le deslușesc, și am distins hohote de plâns, urmate de vocea lui Kay, mai blândă și mai gravă decât o auzisem vreodată. Hohotele se întețiră, apoi se transformară în scâncete. Mi-am tras perna peste urechi și m-am silit să adorm la loc. CAPITOLUL ȘASE Am moțăit în cea mai mare parte a timpului cât a ținut plictisitorul rezumat al infracțiunilor din 10 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am văzut erau toate în stil de mare doamnă. — Cine le făcea? — Apariții efemere, pe care nu că le-am mai văzut înainte. — Sau după? — Da, nici după. — Despre ce discutai cu ele? Hohotele de râs ale lui Madeleine se întețiră. — Linda vorbea despre băiatul pe care l-a părăsit în Cucuieții din Deal, în Nebraska sau cum s-o fi numit locul de unde venea, iar Betty despre ultimul număr al revistei Screenworld. Aveau același nivel al conversației ca și tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
muri și altcineva va trebui să facă piatra mea funerară și mormintele celor care vor muri după mine. Cum s-ar zice, sculptorul a murit, opera lui continuă. Poate și credeam în ceea ce ziceam. Dar acum? Ascult vântul care se întețește uneori. Printre scânduri, nu văd nici o stea. Sper că din pricina norilor. Simt, se apropie, totuși, nu mai poate să întârzie prea mult. Încă o noapte, două, trei, câte? La gândul acesta, îmi vine să fac un pas de dans și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Și acum te las să vezi la lucru viermii de mătase și să-i admiri”. Ușa se închise cu un zgomot sec în urma lui. Îi mai auzeam pașii pe coridor, inegali din pricina piciorului bolnav, când foșnetul din cameră s-a întețit. Din toate părțile veneau spre mine viermi de mătase, care s-au așezat ca niște lipitori pe mâini, pe picioare, pe piept, pe gură și pe ochi, secretând ceva lipicios, care îmi provoca scârbă, până mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care ne-a înghețat până la os, dar ne-a rezolvat problema apei. Am umplut toate recipientele pe care le-am găsit. Uzi leoarcă și înfrigurați ne-am înghesuit unii în alții, aruncând alte maldăre de crengi pe foc. Spre dimineață, întețindu-se vântul, flăcările au ajuns până la avion. Așteptam, încremeniți, explozia, cu gândul la aparatul de radio-emisie, unica noastră speranță. Dar flăcările au lins carlinga și s-au îndepărtat. Atletul s-a repezit atunci la bagaje, și-a luat arcul, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-l aducem nevătămat. Auta se învioră. Ridică de pe soclul ei o statuie mică de marmură a unui zeu. Tot atunci auzi un șuier prelung. Când să arunce statuia în soldatul ce se apropia de el, Auta auzi că șuierul se întețește și un gând fulgerător îi trecu prin minte: "Pleacă fără mine. Se tem!" Dar în aceeași clipă auzi strigătul cîrmaciului: - Fugi! Ne-au luat luntrea! Auta ridică ochii în sus și înțelese: luntrea zbura trecând spre miazăzi. Cine o luase
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu Îi pusese, cum se spunea, „gând rău“. Era perfect capabilă de o atare sensiblitate și subtilitate, iar respectul lui crescu, În loc să scadă, odată cu bănuiala că, dincolo de exteriorul calm, de domnișoară bătrână, se ascundea o inimă ale cărei bătăi se Întețeau când era el prin preajmă. Nu era frumoasă, ceea ce era bine, fiindcă nu Încuraja bârfa, dar nici ștearsă nu era. Avea trăsături plăcute, regulate, obraji rotunzi și netezi, și un păr castaniu și des, tras pe după urechi, către spate, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
balcoane, o duse de ghidon, scoțând-o din curtea hotelului, până pe Meadfoot Road. După un start greșit și câteva balansuri alarmante porni bicicleta și Începu să pedaleze hotărât. Era o după-amiază plăcută, Însorită, cu o briză ușoară dinspre sud, care, Întețită de mișcarea pe care o făcea tăind aerul, Îi flutura barba și Îi răcorea plăcut obrajii. Ca Întotdeauna, viteza amețitoare, prin comparație cu mersul pe jos, Îl Înviora. Ce invenție minunată! Atât de simplă, dar atât de ingenioasă. Cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și era deja hotărât să profite de orice ocazie i s-ar fi oferit Înainte de această dată pentru a cumpăra casa. Auzi pași pe palier În fața ușii, probabil fata În casă, care cobora din camera ei, de la mansardă, pentru a Înteți focul de la bucătărie. Ar fi putut să o strige și să-i ceară să-i aducă apa caldă de Îndată ce era gata, dar nu se simțea câtuși de puțin ispitit să se dea jos din pat mai devreme și să strice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de duhuri trebuie să fie oricând pregătită, la când vrea momentul ei, să prepare din scârboșeniile adunate, vreo ciorbiță de farmece, 56 DANIEL BĂNULESCU un sufleu de cârtiță ori o cât de mică musaca de șopârlă. Garnisită cu furnici zburătoare. Întețită cu unsoare de bicicletă. De să-ți sară și tic-tacul din piept și să vorbești dintr-o dată în toate bolile pământului... Că d-aia s-o fi apucat și ea apoi de-a ciuruit toate pavajele și spinarea străduțelor... - ...Bre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
siderați în fața intuițiilor tânărului meseriaș ce, aproape fără experiență și semi-invalid la capitolul cunoaștințelor de specialitate, alege varianta corectă dintre mii de variante, atașează perfect ornamentul scobit lângă ornamentul scobit, incizia lângă incizie, canelura la canelură. Afacerile cu ciobărie se întețesc în preventoriul arheologic și, dacă există șansă, Ulpiu și-o îmbunează, prin seriozitatea sa din acele zile. Destinul îi este favorizat chiar din interiorul echipei de polițiști detașați permanent, pe șantier, pentru a lua în evidență, în contul statului, cea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
eram singurul ei iubit. Și mie mi s-a frânt inima de durere, fiindcă simțisem că fata aceea fusese cât putuse ea de amabilă, că se temea și că ar fi fost mai corect, din partea mea, să nu-i fi întețit răsuflarea prin nimic. Iar acum, deși se temea și mai mult, eu am continuat cu îmbrăcatul și mi-am pus și pantofii. Iar ea, jignită, a încetat să-mi arate până și faptul că se teme. Iar eu, folosindu-mă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că primise doar un sms în care îi era anunțată nașterea, deci se putea să nu fi știut nici el. Ultima dintre cele două variante părea a fi o explicație mai logică, dar senzația de fluturare din pieptul Juliei se întețise și se transformase într-o serie de lovituri de ciocan, a căror semnificație ținea de instinct - un instinct legat de ceva de care mintea, rațiunea Juliei voia să se descotorosească, dar pe care subconștientul îl tot împingea înainte făcând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
conte o să hotărască. Nu mă deranjează să vorbim despre Grimus. îmi plac basmele. Se spune că nu ținea la băutură, anunță o voce serioasă. Toată lumea râse. — Se spune că era bun la jocuri, zise o altă voce și râsetele se întețiră. — Se spune că era un vânător pe cinste, zise Peckenpaw și provocă un al treilea val de hohote. Vultur-în-Zbor spuse: — Domnilor, zău că nu-i nevoie să faceți haz pe socoteala mea. Sunt de bună-credință. Și aș vrea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Guguguguguă făcea Kamala Sutra. Madame Iocasta se îmbufnă. Nu pare să-i placă prea tare oferta, spuse ea. Să trimitem după Gilles? Kamala Sutra se desprinse de Virgil și se întoarse în pat. — O, chiar te rog! zise Virgil Jones, întețindu-și hohotele de râs, apoi sorbi din ulcior și se înecă. Stropi mici de vin împroșcară cearșaful. Și pe madame Iocasta. Madame Iocasta se ridică, trecu pe lângă Vultur-în-Zbor și se duse la ușă, unde trase de șnurul unui clopoțel. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Trandafirul nu este darul suprem. Apoi orice discuție, fie ea rațională sau formă-gând, încetă și eul-Grimus dinăuntru își dezlănțui asupra eului-Vultur toată forța voinței sale formidabile. Media m-a îne-a) văzut clătinându-mă și poticnindu-mă în timp ce războiul lăuntric se întețea și m-a prins de mână. Poate că asta a făcut ca lucrurile să se întoarcă în favoarea eului-Vultur. Nu eram singur. Media era acolo. Media, una dintre numeroasele ființe ale căror vieți le distrusese el. Media, una dintre numeroasele ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
decât mine. La bătaie mă punea imediat jos și-mi trăgea cu vârful bocancului drept În burtă și băieții se distrau urmărindu-mă cum țipam ca un apucat mai mult de spaimă și de ciudă decât de durere. Fumul se Întețise cumplit, iar aerul din bar devenise irespirabil. O chelneriță cu o fustiță ca o batistă, ce Împrăștia un miros insuportabil de parfum ieftin trecu prin dreptul meu. Mi-a surâs „profesional”, dar și eu am privit-o țintă, ca pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
scării, camerele de la etaj se transformă Într-un infern. Nimeni nu scapă, deși există o scară de urgență care duce de la o ușă de pe palier pînă jos la terasă. Filmoteca domnului Hollinger, aflată Într-o cameră de lîngă biroul său, Întețește vîlvătaia. Toată casa e un furnal și toată lumea din interiorul ei piere În cîteva minute. Am simțit-o pe Paula cum se Împleticește și se lasă pe mine și i-am cuprins cu brațul umerii tremurători. Începuse să plîngă, lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lor albe se târau spre apus. Pielea întinsă pe ciolanele-i lungi se încrețea de frig. Grigore își chema găinile. - Hai la tata, domnișoarelor, hai la tata... Le număra și le închidea într-o magazie. În câteva zile frigul se întețea. Cerul cădea peste malurile sălbatice. Pustiu loc! își mai găsea de lucru pe afară, asculta ropotul mărunt al ploilor nesfârșite și i se făcea somn. Pământul dimprejur lucea stins în lumina sfîfșitului de noiembrie. Cutarida încremenea într-o tăcere de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
semințe, fu Îmbucat cu lăcomie. - Îți place la noi? întrebă Piele rânjind. - Îmi place, râse și tânărul. Paraschiv adulmecă locul și nu-i mai ascultă. Îl aștepta pe Florea, și acesta nu mai venea. Focul abia se vedea. Bătrânul Q înteți cu buruieni uscate și un fum gros se răspândi împrejur. Pungașii se apucaseră iar de barbut. Oacă, cel mai mic, ședea deoparte, că se curățase, și ronțăia semințe. Lângă flăcări, bătătoriră pământul cu palmele, și Bozoncea scoase zarurile. De data
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lungi la carâmbi, mirosind a drojdie, cu ochii-n patru, stăpâni de herghelii și polițai cu șepci înalte, băuți, cu obrajii ca para focului, gata dup-un bacșiș, ce se plimbau fără scop, prefăcîndu-se că știu totul. Târgul boilor se întețea la urmă. Gheorghe se dădu lângă geambași și bouari și întrebă ce prețuri erau în ziua aia. Unii îl cunoșteau și strigau: - Ai ieșit la treabă, bă, păzea buzunarele! Glasurile se pierdeau în larma tocmelilor și codoșul ocolea pe departe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]